obsesia Jim

Am primit și eu fotografia aceasta cadou. Și l-am reascultat pe grizzly Jim. E și asta o încercare să nu mai poftești să fii cântăreț în top, ci poet, să nu mai vrei să fii arătos, ci să cultivi indolența corporală și să te împăroșezi, ca să te aperi de lume. Iar acolo, după zidul bărbii și al părului lung ca un paravan, să nu te mai găsească nimeni, fiindcă nici tu însuți nu te-ai găsit și nu prea știi cine ești. Poate că Jim Morisson la șaizeci și ceva de ani, cât ar fi trebui să aibă acum, ar fi fost o caricatură. Sau poate ar fi fost un mare poet și un poet recunoscut (deși nu este totuna). Ar fi meritat să trăiască oricum, oare (fie chiar ca să ajungă un bătrân ridicol), sau este preferabil că s-a întâmplat ce s-a întâmplat și, întâmplându-se, a rămas valabil mitul?

Anunțuri

2 răspunsuri to “obsesia Jim”

  1. pierre Says:

    In absenta unor priviri care sa ma desluseasca, deveneam de nedeslusit pentru mine insumi – scrie Drieu. E bine ca am regasit fraza asta, desi ea nu pica bine aici – altfel, putem incepe ziua cu The soft parade. Mi-e pofta de Maggie M’Gill

  2. mesmeeacuttita Says:

    the soft parade este intr-adevar un poem si un cantec in fortza. pink floyzii cu waiting for the worms to come (the trial) preiau structura din the soft parade.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: