safari şi corabia

Amintirile foarte intense îşi au felul lor de a durea şi de a ferici în acelaşi timp: unele sunt ca o expediţie de safari (adică sunt exotice şi îşi continuă sensul de aventură chiar la multă vreme de la epuizarea faptelor), altele sunt ca o corabie care își dezleagă parâmele, ca să alunece pe ape, la nesfârșit. De obicei, când îmi amintesc ceva care a fost atingător pentru mine, îmi ating sprâncenele de parcă aș măsura după lungimea sau scurtimea sprâncenelor timpul scurs de la faptele de odinioară la amintirile mele de acum. Intensitatea este cea care face să nu rămân netulburată, ci să ies în întâmpinarea amintirilor mele, poate chiar să le leg cu o eșarfă la gât și să nu le mai dau drumul niciodată. De obicei, nu păstrez amintirile în buzunare simbolice, ci lipite de piele, cumva, ca niște canguri minusculi ale căror marsupii ar putea fi înmulțite exclusiv prin procedeul chimic al creierului și, mai ales, al sufletului și al inimii. O departajare a celor trei instanțe nu este facilă, ci mai degrabă riscantă. Fiindcă, după cum bine știm cu toții, creier, suflet, inimă nu sunt totuna, ci fiecare își are ramificațiile și veșmintele și ceasornicul și epiderma și gura care le sunt proprii lor și numai lor, nimănui altcuiva. Cred că aici, la sfârșit, nu este prea limpede ce am vrut să spun, dar așa să rămână. Dacă aș putea, aș fi cusătoreasa lor. A celor trei, vreau să spun.

Anunțuri

17 răspunsuri to “safari şi corabia”

  1. ora25 Says:

    eu recunosc că fac tot posibilul să nu mă las pe amintiri grele, să fug de ele repejor şi să mă lincioresc numai în amintiri bune, ca şi când mi-aş linge degetele după ani buni de la impregnarea lipicioasă.

  2. Alberto M. Popesco Says:

    Daca sunteti „cusatoareasa” lor ar trebui sa aveti si o ata speciala, sau mai mult decat o ata, ma rog, cred ca ati inteles la ce anume ma refer. si am si eu o prb cu linkurile de la blogroll dvs: sunt cam inestetice. Ies prea in exterior, stiti sa-l setati corespunzator, sau va place dvs asa? E destul de simplu de aranjat, vreti sa va ajut?
    Alberto

  3. mesmeea cuttita Says:

    ora 25, imi place verbul a linciori (nu l-am mai auzit niciodata, dar imi pot inchipui multe in preajma si prin intermediul lui!).

    senor alberto, aveti dreptate intru totul. dar tare as vrea sa raman indisciplinata si trimbulinda (desi admit ca sunt inestetic aranjate linkurile la blogroll – invatati-ma, dar sa stiti ca nu ma pricep deloccc la chestiuni tehnice)!

  4. Alberto M. Popesco Says:

    Deci, Señora. E simplu. Uitati cum se face: Mergeti dvs la My dashboard (panoul meu de control). Apoi la Link (Legaturi). In momentul in care ati ajuns la Link (Legaturi) vi se vor afisa toate paginile de la Blogroll. Acum ramane sa dati click pe fiecare in parte la editare (edit) si sa stabiliti pentru fiecare Link in parte un nume si apoi sa da-ti update (actualizeaza legatura). Ce ziceti, va descurcati? Daca nu, imi puteti da un semn pe emailul meu de la comentariu. Mult succes. Alberto

  5. Alberto M. Popesco Says:

    sa dati se scrie dati 🙂 scuze

  6. mesmeea cuttita Says:

    am incercat, senor, dar jaba! cred ca sunt o indisciplinata si jumatate si o faptura complet a-tehnica!
    e de mirare ca am doua bloguri, dar pot sa asigur pe toata lumea ca nu eu mi le-am facut. eu doar le umplu cu scris.

  7. Alberto M. Popesco Says:

    e foarte simplu, dar ma rog, nu mai insist, ramaneti indisciplinata si a-tehnica. sau puteti sa-mi dati parola de la blog si va fac chestiile astea in 2 secunde si apoi o schimbati la loc. dvs decideti.
    bunul samaritean online 😀

  8. mesmeea cuttita Says:

    dar, oare, chiar atat de tare conteaza indisciplina mea si dezordinea linkurilor? nu este mai important, totusi, ceea ce scriu?
    bunii samariteni (y compris varianta lor feminina) sunt intotdeauna necesari la casa omului, aceasta, fara indoiala.
    poate voi gasi vreunul mai prin apropiere, sa faca ordine la „legaturile periculoase”.

  9. Alberto M. Popesco Says:

    mda. ce sa zic, doamna, chiar credeti ca eu imi permit sa imi ofer timpul pretios oricui? pe dvs va simpatizez de mult timp. colega mea de site va are la blogroll plus ca a si pus una din cartile dvs pe site-ul ei. stiu ca scrieti foarte mult despre iubire, poate veniti si pe siteul ei, al colegei mele, sa va convingenti ca sunt un poet onest cu abilitati tehnice 😀
    glumesc in legatura cu abilistiatile tehnice, dar invitatia ramane in picioare
    http://dozadeiubire.ning.com/
    o seara placuta
    la revedere

  10. mesmeea cuttita Says:

    sunteti gentil si simpatic cand precizati ca scriu mult despre iubire – este o observatie pe care nu mi-a facut-o nimeni niciodata.
    si fireste ca ati fost gentil si cu ajutorul oferit (drept care rostesc acum cuvenitul gracias). dupa cum vedeti, insa, indisciplinatii (sau indisciplinatele) au o problema in a accepta ajutorul dat. vor fi fiind inadaptati/inadaptate la realitatea internautica sau chiar la chestiuni mai grave. dar calitatile lor nu sunt de lepadat, macar intru o sibilinica viata de apoi…

  11. ora25 Says:

    în caz că te răzgândeşti, mă ofer la rându-mi. deşi, din moment ce încarci poze zilnic iar headerul e clar personalizat 😀 , îmi închipui că dacă ai avea timp, ai regla şi alte aspecte.

  12. mesmeea cuttita Says:

    eh, corabioara, si eu care credeam ca vom discuta despre proustianism…

  13. ora25 Says:

    din păcate eu cu proustianismul sunt de o cruzime care şi pe mine mă surprinde oarecum 🙂 am aşa o perioadă în care ce e amintire arată că n-a meritat să fie prezent.

  14. mesmeea cuttita Says:

    asta-i destul de cumplit!

  15. matei Says:

    „nu păstrez amintirile în buzunare simbolice, ci lipite de piele” – cam aşa cred că se înmagazinează cel mai bine amintirile, fie ele gândite, negândite, fie trăite, închipuite… amintiri găzduite în porii epidermici. Căci, la urma urmei, cu toţii suntem nişte amintiri. Amintiri despre noi!
    Eu obişnuiesc însă să păstrez majoritatea amintirilor în pielea cortexului. Aşa am descoperit că le pot activa mai des, că le pot regla intensitatea, că le pot retrăi. De exemplu, încă mai păstrez pe trupu-mi un gust ori un miros de usturoi de atunci, de când iubita mea îşi dădea genele cu muşdei! Acesta e o amintire de pe suprafaţa pielii, însă şi una de pe suprafaţa cortexului.

  16. mesmeea cuttita Says:

    pielea cortexului trebuie ca este foarte poroasa daca poate cuprinde amintiri atat de acut mirositoare!

    cat despre genele cu mujdei, cu siguranta e vorba despre un vers – reiese ca astazi matei are dispozitie pacalicioasa!

  17. coramica Says:

    Amintirile…le pastrez undeva intr-o cuta a sufletului, de unde le scot, le sterg de praf si le alint, stau printre ele, apoi, incet, le pun la loc.Suntem facuti din amintiri. O amintire a timpului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: