obiectul meu de studiu

Am citit undeva că normalitatea ține de o autosiguranță a formei, în timp ce anormalitatea este captivantă tocmai pentru că iese din siguranța de sine a formei și ajunge să găsească alte răspunsuri, alte înțelesuri. Iese din limitele omenești și ajunge la granițe necunoscute. De aceea, iraționalitatea poate fi studiată mai ales din/în cazurile de suferință, care sunt blamate de normalitate. Departe de mine să pledez aici pentru anormalitate; dar normalitatea mă plictisește și nu îmi spune nimic, artisticește vorbind. Este atât de îmbâcsită, ațoasă și fadă încât îmi vine să o scuip ca pe un înghițitură putredă de carne. Anormalitatea este obiect de studiu artistic mai ales pentru că ne face să ieșim din noi înșine, să explorăm și să parcurgem un drum pe care, altfel, l-am considera pentru totdeauna închis. Care este acest drum pentru fiecare din noi ține deja de contextul personal, virtuți, defecte și rezistență.

P. S.

Cu visele am o problemă de bază, fiindcă ele fac parte din anormalitatea mea foarte normală. Mai exact, nu am nicio dilemă în ceea ce le privește: ele sunt cea mai bună mâncare pentru cineva care locuiește, ca mine, la etajul zece!

Anunțuri

21 răspunsuri to “obiectul meu de studiu”

  1. Cerculeţ Says:

    A fi creativ înseamnă anormalitate? Există o ştiinţă care se ocupă serios de creativitate în orice domeniu, inventica. Dar cred că tu te referi la anormalitatea de a avea mintea deschisă, ieşind din tipare.
    (Ştiu pe cineva care a înnebunit foarte normal.)
    P.S. Poţi să zbori în vis?

  2. mesmeea cuttita Says:

    exact la iesitul (iesirea) din tipare ma gandesc. precum si la fantezia dementiala.

    eu am zburat doar de vreo 2-3 ori in vis, de-a lungul anilor (sau, cel putin, doar de 2-3 ori mi-am amintit ca am zburat). dar cunosc fapturi care au zburat indeajuns de mult in vis, incat ar putea sa dea lectii de zbor!

  3. Cerculeţ Says:

    Eu zbor când vreau şi unde vreau. M-a învăţat cineva în vis.

  4. mesmeea cuttita Says:

    asta este grozav (cerculet il va fi citit pe castaneda? – parca imi seamana spusele acestea cu ale altcuiva de pe alt blog, odinioara!)

  5. ora25 Says:

    da, normalitatea e aţoasă, foarte aţoasă, foarte înecăcioasă, anormalitatea e foarte libertate juxtapusă siguranţei formei bine, nu-mi căutaţi nod în papură, le definesc în linii extrem de mari pe Norma şi Anorma astea. îmi plac şi normalităţurile mici de luat motanu’n braţe şi plimbat prin casă (îi trebuie şi lui să ştie că dispune de caleşti de-astea, măcar din când în când) şi normalităţurile de uitat la filme, făcut ghete cu cremă, pus bulbi în pământ. dar normalitatea e ca o carne mestecată prea mult şi care nu se lasă odată înghiţită.

  6. mesmeea cuttita Says:

    ora 25 le portretizeaza bine pe surorile acestea botezate corect Norma si Anorma. toti cred ca ne balansam intre ele (si, da, cerculetz are dreptate cand spune ca se poate innebuni bine de tot din pricina normalitatii!) – fireste ca se poate). exista o placere uzuala in normalitate (placerile sunt dulci si amare, nu-i asa/). in chestiunea anormalitatii nu se pune in schimb chestiunea placerii (fiindca nu masochismul intra in vizorul meu), ci a cunoasterii si a depasirii limitelor prin iesirea din canoane.

  7. FID DeScribor Says:

    Pentru ca n-am mai apucat sa scriu la textul dinainte, scriu aici, ca se leaga, oricum: intai ca si pe mine ma intereseaza felul in care se iese din canoane, sunt aproape sigur ca exista niste elemente foarte precise care determina aceste lucruri.
    Si, mai mult, tot ceea ce vad, simt, mi se spune, aud, citesc, plac, displac, mi se pare ca e atins mai mult sau mai putin de o un fel de intelegere frumos geometrizata si frumos limitata; aici intra si felul in care, de pilda, cutare om e considerat nebun pentru ca face vreun lucru incantator (si mai straniu e cand el isi asuma asta si se poarta in consecinta). Dincolo de ea incep lucrurile adevarate (ar fi oarecum tendentios sa zic e la fel ca in Matrix?).
    Impresionante mi se par doua lucruri foarte diferite: unul e energia cu care poetii (ma refer la oamenii cu comportament si experiente din zone vii, speciale, dintr-o naturalitate care exista si care ne contine, cumva) lupta (si cred ca e chiar o lupta) sa se duca in zona de dincolo de formele cunoscute, familiare, sufocante, sa aduca de acolo ce de adus, sa transforme ce e de transformat, sa scrie apoi, sa viseze si sa ii legitimeze cumva si pe altii sa viseze. Celalalt lucru este efortul teribil pe care il fac mai toti sa zideasca normalitatea, aruncand tot ce e discutabil si destabilizator in exceptii sau cazuri/probleme/saloane/scoli speciale.
    Da, un om care isi redescopera facultatile de a visa, de a intui, poate chiar face predictii, de a trece de orice fel de prejudecati, este (inca) un om anormal.
    Visatul e bun la orice etaj!

  8. matei Says:

    …subscriu pentru ieşirea din normalitate, întrucât cercurile (sau formele închise în general) te obligă să menţii neapărat o cauză… fie că este numită centralitate, fie că este numită periferie. Ambele situaţii reprezintă închistări în forme şi chirceli în interiorul ei, în cele din urmă. Chiar şi situarea la periferie, care se vrea a fi de cele mai multe ori o reacţie contra centralităţii, contra formelor impuse de centralitate, devine tot un soi de formă, de repetabilitate şi, ca atare, de monoton, întrucât nu se ridică / coboară din forma închisă în care conlucrează cu centrul. De multe ori, periferia ajunge să ia locul centralităţii, iradiind noi categorii şi forme de urmat pentru noua situaţie de periferie care se creează. De aceea, abisali sunt artiştii şi visătorii de deasupra formei care, fie şi în depravare, reuşesc să trăiască senzaţii înmiit mai profunde şi mai largi de cunoaştere de sine decât normalitatea care, de cele mai multe ori, vede viaţa rectiliniu. Pentru că da, a fi anormal, înseamnă a-ţi asuma ceva mai mult din existenţialitate, înseamnă a te cunoaşte şi din prisma frumosului dat de forma în care trăieşti, dar şi din prisma cercelării puseurilor de sălbăticie pe care, fie că accepţi, fie că nu, le ai însămânaţate în tine.

    (Foarte curând voi începe să fac libaţii la picioarele de pat ale imaginaţiei, îmbrăcat fiind în lenjeria visului.) sună rău?

  9. mesmeea cuttita Says:

    de-scribor, pledoaria ta este una energetica, daca pot sa o numesc astfel, pentru lucrurile (starile, oamenii etc.) care sunt ALTFEL, care se raporteaza altfel la cunostere, lume. chestiunea este, insa, urmatoarea – te referi la incalcarea canonului ca provocare si stridentza, sau la depasirea canonului intru altceva (e mai degraba a doua varianta, cred). sau cum spui tu, sfios si serios (dar imi plac sfiosenia si seriozitatea ta), sa ajungem in „zonele de dincolo”.

    matei – termenul descentralizare aduce cu sine implicit periferizarea? poate ca descentralizarea e doar puntea de legatura cu centralizarea de sine (da, sunt intentionat pleonastica), fara o periferizare imediata.

    hiha!, libatiile la piciorul de pat la imaginatiei nu sunt de lepadat! dar de ce sa nu se petreaca aceste libatii ceva mai sus?

  10. matei Says:

    …pentru ca picioarele paturilor vad si simt cel mai bine ceea ce se petrece in pat sau deasupra lui… ele sunt cele care simt greutatea somnului… ca tot ele, ale imaginatiei fiind, sunt mai importante decat somnul in sine si decat lenjeria visului…

  11. mesmeea cuttita Says:

    piciorusele acestea de pat sunt ca niste clame sau sunt de-a dreptul picioroange…

  12. Cerculeţ Says:

    Am citit ceva din Castaneda. Am învăţat să zbor altfel. Nu de la Castaneda. Nu ştiu cum îl cheamă. Castaneda e antropolog. Un vierme frumos.

  13. Cerculeţ Says:

    Darul meu e o sferă. Chiar vă interresează?

  14. Cerculeţ Says:

    *r aiurea, dublu

  15. mesmeea cuttita Says:

    castaneda e viermele frumos sau de la viermele frumos a fost invatat zborul?
    o sfera?
    fireste ca ma intereseaza. e ciudat.

  16. Cerculeţ Says:

    Am învăţat zborul de la altcineva. Castaneda e de coloratură, nu are relevanţă, ci doar popularitate. Darul meu e o sferă. După cum scrieţi, nu prea cred că vă interesează.

  17. mesmeea cuttita Says:

    s-a inteles gresit (fiindca asa se intampla pe bloguri unde malentendu-urile sunt locuri comune).
    dar poate ca este mai bine sa nu primesc darul.

  18. Cerculeţ Says:

    Bine. Poate mai vorbim.

  19. FID DeScribor Says:

    Da, se pare ca despre a doua parte ar fi mai degraba vorba.

    Paturile mele de acasa nu au picioare! Hence, ce sta de obicei sub pat, sta in alta parte.

    Ehei… cine are o sfera de cristal. Eu am un lotus din cristal roz.

  20. mesmeea cuttita Says:

    iar eu am un baston de sticla (de la bunicul patern al lui claustrophobus) care, invartit, poate ajuta la zbrrrrr!

  21. FID DeScribor Says:

    Lotusi de cristal, bastoane de sticla, sfere… Adevarat cabinet de alchimist!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: