treburile întunecoase

Mărturisim rar despre treburile întunecoase din noi. Le numesc așa pentru că este mai simplu: nevroze, spaime, traume (mai mici sau mai mari), frustrări, chirceli pe dinăuntru. Și tot așa. Poate sună nefiresc: treburile întunecoase din noi. Ar fi fost mai potrivit să spun lucrurile sau stările întunecoase din noi? Le spun treburi, pentru că sunt niște munci, de fapt, suntem munciți de ele, fugăriți și, spre nenorocul nostru, suntem atinși de ele, ca și cum ni s-ar face un semn pe frunte (nu o cruce, ci un semn care marchează întunericul acesta psihic și sufletesc). Cei care scriu literatură au șansa să vorbească despre treburile acestea întunecoase. Cei care nu scriu, se spovedesc (dacă se spovedesc, oficial sau neoficial) sau țin pentru totdeauna înăuntrul lor întunecimile cu pricina. Când scrii despre asemenea lucruri trebuie să o faci până la capăt, fără să menajezi, să uiți ori să ierți pe cineva: nici pe cititor, nici pe tine însuți. Când nu scrii, spovedania poate fi mai îmblânzită și sibilinică, întrucât nu este imperioasă la nivelul exactității sale. Nu știu care ar putea fi, însă, șansa muților, a nevorbitorilor, a celor care, nici nu scriu despre, nici nu vorbesc despre. Întrucât riscul este ca treburile întunecoase să pleznească înăuntru și să putrezească acolo. E și acesta un fel de a muri de viu.

Anunțuri

12 răspunsuri to “treburile întunecoase”

  1. ora25 Says:

    cred că şi aceia desenează cu degetele pe geamul aburit, sau pun o întrebare unei urechi de încredere sau poate doar unor ochi – dacă presupunem că-s lipsiţi de vorbire, aşa cum spui. sau poate le e îndeajuns un ghiont, în care sunt strânse toate nespusele.

  2. mesmeea cuttita Says:

    la o pantomima a spovedaniei nu m-am gandit, dar s-ar putea sa fie valabila, asa cum spui…

  3. Marius Conkan Says:

    ce se intampla atunci cand reusim sa preschimbam acest intuneric intr-un intuneric luminos, care nu mai poate fi marturisit decat intr-o limba inexistenta?

  4. ora25 Says:

    🙂 da, sună ciudăţel combinaţia de pantomimă cu spovedanie. dar mărturisiri mute sigur există. sau/ şi alte moduri de a exterioriza întunericuşul.

  5. mesmeea cuttita Says:

    cand intunericul este luminos atunci el nu mai este intuneric, prin urmare poate izbavi inclusiv ca intuneric (nemaifiind el asa ceva, de fapt). iar limba inexistenta isi are, in acest caz, sansa de a functiona, devenind limba existenta, intr-un final.

    marturisirile mute sunt tare greu de descifrat si procesat, dar ele au dreptul sa existe, fireste…

  6. ora25 Says:

    aham. ca şi spovedaniile minimaliste 🙂

  7. matei Says:

    …şi încă ce te mai pot munci treburile întunecoase… pe de altă parte, şi plimbatul ăsta printre globurile putrezite din tine, ori în plină descompunere, naşte un soi de hedonism, odată cu complacerea în putrezire, cu asumarea spaţiului decadent şi răvăşit de cratere personale. De pildă, în mine nu sunt autostrăzi newyorkeze, nu sunt nici supermarketuri, ci doar grădini lăţite de plante mateice, iar înspre periferie, acolo unde începe tărâmul ei, al memoriei :D, încep şi adevăratele jungle, pe care încă talpa piciorului meu n-a îndrăznit să le calce, în a da naştere potecii lui matei.

  8. mesmeea cuttita Says:

    minimaliste de la is(t)mul minimalist?

    trebuia sa imi inchipui ca matei va defrisa un hedonism al putrezirii (teoria craterului personal suna bine!)

  9. ora25 Says:

    minimaliste de la puţinătatea formei – muţenie, etc…

  10. mesmeea cuttita Says:

    mutenia ca spovedanie, yap. mutenia vorbitoare tocmai prin nevorbit. de acord.

  11. FID DeScribor Says:

    Mutenia aceea trebuie sa fie, este coplesitoare; caci ma e o mutenie pe care o cauti, ca si orbirea voluntara a suprarealistilor si care e greu de gasit. Poate e si o mutenie impusa a scrisului.
    Eu nu am gasit secretul descrierii in scris a ospiciului sau a oceanului schizoidian, in schimb a functionat intotdeauna vorbitul fata in fata, direct, fara pregatiri de niciun fel.
    Da, poate ca exista formatiuni din acestea interioare, intunecoase; si poate e de cautat cum le putem aduce in favoarea noastra, poate cu aschiile visului de care tot am vorbit.

  12. mesmeea cuttita Says:

    de-scribor propune o mutenie voluntara precum orbirea voluntara (gellunaumiana)?! dar nu este acelasi lucru. la gellu naum era vorba de viziune launtrica provocata, de transa inculcata tocmai prin „auto-orbire”. mutenia voluntara este o forma de schivnicie, fireste, dar are de-a face, oare, cu lucrurile despre care vorbesc eu? limba taiata fie si doar simbolic nu este tocmai o limba mortificata?

    (oare cum ar fi, totusi, ca nu la ochi sa ne legam esarfa, ci peste gura!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: