schimbare sau deloc schimbare

Într-o legendă din spațiul mediteraneean se spune că sufletele se schimbă vinerea seara, preschimbându-se în altceva decât sunt. Și că deodată cu preschimbarea, sufletul primește inclusiv alt nume. Eu știu în ce aș vrea să mă preschimb, dar nu voi spune aici. Apoi mai știu că de luni până vineri port pseudonimul Mesmeea, sâmbătă am întotdeauna un alt nume ciudat, iar duminică mă cheamă Nanuk sau Fiona. Ultimele două sunt niște nume pe care le am din adolescență, survenite din pricina unor întâmplări bizare. Numele meu adevărat există și el, dar este dublu: adică are limbă bifurcată de șarpe. Pe acesta îl știe toată lumea. Mă întreb, însă, dacă aceia care citesc aici ceea ce scriu acum știu în ce se preschimbă sufletul lor vinerea seara și care este noul nume al sufletului cu pricina ?!

Gurile rele spun, însă, că nu ne schimbăm niciodată cu adevărat, ci doar ne prefacem că. Rămânem aceiași, dar ne prefacem a fi alții, deși suntem tot noi, cei vechi.

Anunțuri

10 răspunsuri to “schimbare sau deloc schimbare”

  1. Marius Conkan Says:

    Pentru mine, heteronimul, celalalt nume nu e doar proiectia intr-o identitate imaginara, ci si un soi de „lamurire” privitoare la existenta si realitate. Din postura unui heteronim iti analizezi in alt mod propriile manifestari in spatiul real, compensand, in acelasi timp, zonele negre ale existentei prin patrunderea in lumea heteronimului. Asadar, heteronimul presupune desemnarea unui cronotop compensativ, care te smulge din realitate, pastrand totusi o relatie ombilicala cu aceasta (fiindca heteronimul exclude schizoidia sau alta forma patologica). Spre exemplu, cand eu imi asum heteronimul markon in poezie, trec din real in imaginar, insa nu imi ascund starea reala, ci o exploatez in vederea constructiei lumii imaginare. Problema de natura psihiatrica intervine atunci cand o persoana nu mai face diferenta intre heteronim si numele din realitate.

  2. mesmeea cuttita Says:

    Heteronimul tine de o dimensiune carnavalesca si de travestiul aferent, dar tine si de felul in care nu am uitat sa ne jucam. Daca ne gandim la jocurile din copilarie, intr-o puzderie din ele ne luam alte nume si functionam sub alte nume, fara nicio problema. La maturitate, insa, lucrurile sunt mai complicate din principiu – maturul nu se mai joaca neaparat, ci se camufleaza, se travesteste, intrucat simte nevoia unui paravan, nu mai poate comunica direct, ci printr-un medium (sau auto-medium). Si eu cred intr-un cronotop compensativ. Cat despre eventuala acuza de schizoidie, mai duca-se si pe pustii! A avea travestiuri este si o forma de histrionism, la urma urmei. Iar histrionismul este una dintre putinele forme de voiosie ale lumii de acum si aici. Fiindca pe lumea cealalta nu prea stim ce va fi.

  3. FID DeScribor Says:

    Ce teorii rafinate, aproape ca deja se simt numele secrete. Nu cunosc legenda aceea, dar mi se pare foarte frumoasa. Cred, fara putinta de refugiu in metafore, ca suntem toata ziua, buna ziua (care o fi expresia echivalenta pentru noapte?!), altcineva si ca supravietuirea noastra depinde si de puterea de a fi altcineva, de a te misca impreuna cu bucatelele tale (de mozaic, de identitate, de corp, de spirit), exact asa cum face un banc de pesti. Ei nu se confunda decat din exterior, altfel coerenta se pastreaza si insala eficient pradatorii. Conteaza insa elementul acela care pastreaza partile impreuna.
    Ca in niste desene animate, Animalia, unde exista oalta dimensiune, unde animalele vorbesc si unde exosta un nucleu din care ies din cand in cand, ce altceva, nucleospori: ei trebuie adusi inapoi, altfel totul se duce de rapa.
    Cam asa.

  4. mesmeea cuttita Says:

    Ciudat ca vorbesti despre pradatorii inselati! In acest context, vreau sa spun.
    Ca supravietuirea noastra depinde SI de puterea de a fi altcineva e un lucru atat de complicat incat deja ma inclin. Cred ca putina lume accepta chestiunea aceasta, tocmai fiindca ea este ombilicala.
    Dar in lumea blogurilor, Altcinevaland-ul este deja cutuma.

  5. matei Says:

    …şi poate niciodată nu vom reuşi a fi întregi, a fi singulari… ci bucăţile de conştienţă din duhul nostru se vor împrăştia care încotro, probabil materializându-se în altceva, poate chiar şi în alte trupuri ori opera de artă, urmând geografia noastră interioară. Poate de aceea se plac oamenii între ei până la urmă, căci găsesc în alţii poteci din geografia lor interioară reunită odată în conştienţa unui singur trup. Când întâlnim oameni în care stă călcată urma noastră, ne adulmecăm fiinţa dintre măruntaiele lor, apoi încercăm să ne reîngemănăm cu ea, desigur, prin naşterea unei alte forme.

  6. mesmeea cuttita Says:

    lucrul acesta e cam periculos, matei, ca travestiul unuia din noi sa fie alibi pentru celalalt sau chiar un soi de sine regasit (fiindca a fost pierdut sau fiindca nu a fost al posesorului lui niciodata de fapt). intrucat asta inseamna ca aproape orice pe lumea asta are structura de puzzle (mozaic) si nu de glob de cristal sau craniu de cuartz!

  7. jeniact Says:

    si poate mai tine, heteronimia, caleidoscopia, si de nevoia de-a nu fi greoi, ci mai degraba Limpede, de-a nu cara dupa tine, uneori, decat parti, bucati. uneori ar fi inabusitor pur si simplu, sa fii cu toti si toate din tine deodata, sa fii Radical. poate iese la iveala ca sa permita unui anume chip sa se indeparteze, sa se separe de rest, si astfel, concentratia in care se manifesta sa fie una relevanta, de incredere. inchizi ochii la parti din tine ca sa poti sa atingi mai repede ce-ti scapa daca ai fi insiruit mereu. si io cred ca poti trimite bucati din tine in lume doar daca ceva din centru e foarte solid si-n siguranta. si daca tii la tine si daca ai incredere, atunci te incredintezi mastii, stiind ca ea n-o sa te faca pierdut, pierduta 🙂

  8. mesmeea cuttita Says:

    „inchizi ochii la parti din tine ca sa poti sa atingi mai repede ce-ti scapa daca ai fi insiruit mereu”, ah, jeniact, ce sa ma fac acum, fiindca imi vine sa inchid ochii ca sa ating mai repede ce-mi scapa daca as fi insiruita mereu. iata ce se intampla daca sunt invatata lucruri periculoase!

  9. jeniact Says:

    uf, credeam c-am sters fraza aia din comentariu 😀

  10. mesmeea cuttita Says:

    deja am invatat-o pe-de-rost!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: