mânătarca

Tot din Dicționarul khazar, lectura mea favorită de o vreme încoace. O parabolă despre dragostea veninoasă și înveninată. Finalul face tot tâlcul.

Sub cerul ecuatorului, în văile înfrăgezite deopotrivă de rouă dulce și rouă sărată, creștea o mânătarcă otrăvitoare și nemaipomenit de înfoiată, pe a cărei pălărie, care îi prefăcea sângele puturos în dulceață, se iviseră niște ciuperci mici comestibile minunat de gustoase. Cerbii din acel ținut vrând să-și întețească simțurile se duceau să guste ciupercuțele de pe mânătarca otrăvitoare. Numai că, dacă nu erau îndeajuns de  precauți și mușcau prea adânc, apucau odată cu gingașele ciuperci și din mânătarcă drept care mureau otrăviți.

În fiecare seară când îmi sărut iubitul mă gândesc: e firesc ca într-o bună zi să-l mușc prea adânc…

Anunțuri

2 răspunsuri to “mânătarca”

  1. ora25 Says:

    întotdeauna am zis că moartea prin otrăvire este dintre cele mai romantice 🙂 săracii cerbi, măcar au murit înfruptându-se.

  2. mesmeea cuttita Says:

    si cerbii, si oamenii s-ar zice!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: