vis curcubeic

Cine poftește să interpreteze acest vis, este rugat să o facă. E dintr-un roman al lui Ismail Kadare. „Doi oameni au găsit un curcubeu vechi, căzut pe pământ. L-au ridicat cu greu, l-au șters de praf; unul din ei a început să-l vopsească, dar curcubeul nu voia deloc să strălucească. Cei doi l-au pus la loc și au luat-o la goană.” După ce voi primi eventuale interpretări non-mesmeice, o să comit și eu interpretarea mesmeică. Precizare: Kadare nu o face deloc.

Anunțuri

19 răspunsuri to “vis curcubeic”

  1. matei Says:

    doi oameni… sunt doi oameni cei care apucă să pună mâna pe lumină. Veche, deoarece a fost căzută în timp de deasupra de cosmos. Veche, deoarece a încetat să se mai rotească împrejurul ei până să devină albă. Veche, deoarece rugina (prundul) de om s-a strâns pe suprafaţa ei.
    Un curcubeu care nu străluceşte încetează să mai fie un curcubeu, întrucât culorile sale sunt stinse, sunt de aceeaşi culoare strânsă, de neant… sunt culori împletite într-una singură, în cea a firii. Chiar şi aşa, erodat de pământ, curcubeul refuză vopsirea, ceea ce i-ar fi conferit artificialitatea, tacit. Ca atunci când o femeie îşi încondeiază chipul trasându-şi dungi ce se şterg împrejurul ochilor. Tacit, fără a-şi aprinde vreun led colorat, mişcare care să-i înspăimânte pe cei doi. Că ce poate fi mai misteros şi mai de temut decât taciturnul? Care ascunde în gura sa genezele lumilor.
    Şi-n ce culoare ar fi putut vopsi un curcubeu care nu-şi mai strălucea culorile, care terminase să-şi mai arate încheieturile dintre culori? În niciuna, pentru că oricât de divine ar fi mâinile sau închipuirile oamenilor, ele nu pot ajunge să vopsească lumina nici cu mâna, nici cu imaginaţia. Şi-n plus, e atât de uman verbul , încât chiar dă posibilitatea imaginării mişcărilor de trup ale celui ce-şi însuşeşte acţiunea, sudoarea care se desprinde de pe bustul lui/ei care se aglutinează cu vopseaua.

    Cei doi au luat-o la goană, epataţi fiind de faptul că sunt doi oameni, doi oameni ce pot deveni la fel de taciturni precum transcendenţa şi limba ei, curcubeul

  2. mesmeea cuttita Says:

    ei, hei, matei, seamana cu interpretarea mea, putin, asa ca vivat!
    dar cred ca mai sunt destule alte cai de apucat acest vis…

  3. matei Says:

    normal ca mai sunt si alte cai… si cate altele mai pot fi acele cai… si cate alte curcubee or mai fi fiind cazute pe pamanturi…

  4. az Says:

    nu cred că e un vis adevărat, pentru că lipseşte eul, dacă nu cumva ăsta e chiar curcub-eul. (care o fi pluralul: curcube-e sau curcub-euri?)
    impresia sinelui că-i deranjează pe ceilalţi… na!
    dacă eu aş fi curcub-eul, m-aş simţi destul de aiurea, să fiu masacrat cu vopsea, apoi abandonat.
    ce roman era?

  5. mesmeea cuttita Says:

    am impresia, matei, ca nimeni în afara noastră nu se simte îmbiat la vreo interpretare onirică (din păcate), deși visul este ca o șaradă (sau tocmai de aceea). asa ca iată succintul meu comentariu.

    cea mai interesantă pentru mine a fost precizarea cum că e vechi curcubeul. este bătrân adică. este un arheo-curcubeu. el nu poate fi vopsit, pentru că nu este cum: nu strălucește, ci doar conține culorile care-l alcătuiesc. nu strălucirea contează în cazul lui, ci greutatea. cu siguranta este un curcubeu conținător de lume. are povești, vieți și făpturi înăuntrul lui. cei doi oameni care vor să îl curețe o iau la goană atunci când înțeleg că, dacă l-ar întineri, l-ar modifica genetic și poate chiar l-ar ucide.

  6. mesmeea cuttita Says:

    nu stiu cum de a intrat comentariul lui az inainte de comentariul meu de mai sus, din moment ce atunci cand eu mi-am scris interpretarea la vis nu era acolo! vor fi fiind vraji curcubeie la mijloc…

    in dex pluralul corect este curcubeie, dar mie imi place si curcubee, fiindca suna mai vechi, prafuit si oniric!

    daca visul este adevarat sau nu doar Kadare stie. ce am transcris eu este un vis scurt din romanul „Palatul Viselor”, aparut la humanitas.

  7. ora25 Says:

    mie visul ăsta îmi seamănă a coşmar. sincer, nu aş vrea să visez aşa ceva. oamenii îmi par cu totul bine intenţionaţi şi cu totul cuminţi iar curcubeul îmi pare şarpe.

  8. mesmeea cuttita Says:

    s-ar putea sa fie cosmar. toata chestiunea este ca e un cosmar cumva indreptatit sa fie incalcit si in acelasi timp descifrabil.
    mie imi place fuga celor doi la final… fiindca orice domn curcubeu trebuie lasat in pacea lui!
    daca ar fi doamna sau domnisoara curcubeie, hmmm, nu stiu, e mai complicat.

  9. ora25 Says:

    un curcubeu cam calp, totuşi. nu străluceşte, nu vrea, mai e şi căzut. bun de pus pe foc. eu aşa aş proceda.

  10. mesmeea cuttita Says:

    ora 25 nu trebuie sa fie iritata de curcubeul acesta nestralucitor si nabadaios in acelasi timp. poate ca e doar batran! dar cine sa-l duca la azil si cine sa-l ingrijeasca acolo?

  11. ora25 Says:

    îmi aminteşti de parabola cu mila faţă de diavol 😀 nu mă-ncred în varianta curcubeului greu! greu? îh!

  12. iarina Says:

    Multe lucruri sunt răsturnate. Numai greutatea rămîne – va fi fiind vorba de un purtător de sensuri (iar acestea din urmă cu greu se lasă descifrate). Curcubeul, prin arcul de cerc descris şi prin culorile vrăjitoreşti, poate fi destinul. Cum două capete stau cu gurile deschise către pămînt, tot două plămădiri – dar din acelaşi om – sunt momente ale devenirii; pentru că orice om are un început şi un sfîrşit. Vopsirea înseamnă interpretare, iar strălucirea nearătată ar fi fost haina celui care dorea să se transforme (să schimbe această structură destinică). Cei doi (ai aceluiaşi) au fugit, speriaţi de nereuşita lor şi înţelegînd conţinutul ascuns ce trebuie lăsat prăfuit.

  13. ora25 Says:

    arc-en-terre. sună a enterrement du ciel.

  14. matei Says:

    foarte de acord cu fiinta mesmeica… mai ales la partea cu interpretarea greutatii curcubeului…

    aud cu urechile cum Mesmeea inca imi spune: notta bene la faptul ca este greu… greu… greu…

  15. mesmeea cuttita Says:

    curcubeus diabolicus nu cred ca este, sarmanul. dar cu siguranta nu este curcubeu in deplinatea lui, din pricina vestejelii, ca sa zic asa…

    mda, suna incuietor enterrement du ciel! pour ora 25!

    iarina, poate ca exista, intr-adevar, un talc in vopsirea ca interpretare. ca si cum curcubeul nu s-ar lasa interpretat?

    matei, era sa spun ceva de un titlu celebru al simonei weil, dar ma abtin!

  16. FID DeScribor Says:

    Daca ne gandim prea mult, o sa visam la noapte! 🙂 E important si ca oamenii aceia fug, ca atunci cand gasim ceva de maxima importanta, ceva extraordinar pentru noi, iar noi lasam asta, pur si simplu si plecam.
    Gasirea curcubeului? Doi oameni? Sunt multe de spus (zic eu, de parca nu se stia deja).
    Poate ca e vorba de cel care ajunge undeva, la capatul lumii, acolo unde sunt reziduurile lucrurilor pe care la credem perfecte; poate ca e o lume unde soarele oboseste, unde gasim asemenea curcubeie prafuite, poate e regasirea unui limbaj nou, apropo de post-ul anterior, poate ca este cineva, cu dublul lui si cu gasirea lucrului care le leaga sau intoarcerea la o veche ordine al carei loc in lume nu mai e legitim, poate sa fie rateul teribil al unei experiente poetice sau identitare.
    Sunt cateva lucruri: unicornul, curcubeul, paunul, ca te nasti a doua oara care, daca sunt visate, e ceva si n-are legatura cu stralucirea, cu siroposenia, cu metaforele gratuite si capul in nori. E ceva daca sunt visate si altele, nu asa de atragatoare.
    Palatul viselor? Cum o fi oare acolo?

  17. mesmeea cuttita Says:

    la capatul lumii am pofti, uneori, cam toti sa ajungem. de gasit limbaje noi, iarasi am ravni cu totii.
    sa fie curcubeul dublul cuiva, asta vrei sa spui, de-scribor?

    rateul unei experiente identitare? da, suna a raspuns mai mult decat iscusit. poate de aceea si ora 25 era manioasa putin pe curcubeu (era sa scriu curcuveu).

    pai sa visam atunci, n’est pas?

  18. scanteie Says:

    nu putem fi Dumnezei, oricat ne-am stradui…..
    putem doar incerca sa fim.

  19. danu Says:

    ”Curcubeul este drapelul Terrei, simbol al legământului dintre Cer şi Pământ, arborat periodic de Dumnezeu spre aducere-aminte.”M.Cucereavii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: