Numele meu este Ael Lael. Nu sunt nici bărbat, nici femeie, nici hermafrodit, nici fecioară, nici adolescentă, nici bătrână. Nu sunt nici prostituată, nici virtuoasă, ci toate la un loc. Nu am murit nici de foame, nici de sabie, nici de otravă, ci din toate la un loc. Nu odihnesc nici în cer, nici pe pământ, nici în apă, ci pretutindeni. Luc Agat, care nu era nici bărbatul, nici iubitul, nici sclavul meu, fără durere, fără bucurie și fără lacrimi, mi-a ridicat, neștiind pentru cine, acest monument care nu este nici piramidă, nici un mormânt, ci amândouă la un loc. Acest mormânt nu cuprinde un cadavru; acest cadavru nu este închis într-un mormânt. Cadavrul și mormântul sunt unul și același lucru.
(iată un poem în proză descoperit și lucrat cu mănuși de mohair – fragment adaptat al textului alchimic Theatrum Chymicum)
Post-scriptum
Aseară a fost așa-numita lună plină a lupului. Eu nu am văzut-o, întrucât se afla de cealaltă parte a clădirii în care locuiesc. Dar poate au văzut-o alții mai norocoși.
ianuarie 30, 2010 la 9:01 am |
Luna a fost, intr-adevar, splendida. Cainii pandeau, pareau linistiti, rasareau din zapada.
ianuarie 30, 2010 la 9:46 am |
va fi fost si luna alchimica, molipsita de la lup!
ianuarie 30, 2010 la 1:30 pm |
au vazut-o intr-adevar altii mai norocosi, care erau de partea cealalta a lumii (lunii)
p.s. e frumos poemul in proza, descoperit sau dezvaluit subiectiv.
ianuarie 30, 2010 la 1:50 pm |
va sa zica norocosii, chiar daca nu sunt lunateci, au avut acces la the dark side of the moon!
sunt pe cale sa devin invidioasa…
ianuarie 30, 2010 la 9:21 pm |
…mormânt şi cadavru în acelaşi timp… şi iată cum spaţialitatea ei interioară devine o spaţialitate mărită, păstrându-şi aceeaşi origine cu prima simţită doar de ea, în stadiul de cadavru..Desigur că, dacă s-ar fi continuat gândul, ar fi ajuns să zică, ceea ce nu este în faptă o aberaţie, că lumea nu cuprinde mormântul, că mormântul nu este închis în lume sau că universul nu cuprinde o lume, că lumea nu este închisă într-un univers. E un soi de conţinere precum poate fi cea dintre un el şi o ea, cu care Mesmeea prin însemnările sale ne-a iniţiat, obişnuit sau îngrijit, pentru a ne feri obloanele de gripa nefastă a obişnuinţei, pentru a ne ridica deasupra sau a ne plasa dedesuptul cursului de monotonie al existenţei. Pentru că, dacă n-am avea fantezii gen: eu care sunt bărbatul care-mi conţin femeia, iubind-o pe ea, cea care mă conţine ca bărbat, desigur că existenţa s-ar rezuma doar la un soi de satisfacere a nevoilor, la trăirea inexpresivă şi lineară a unui destin din start impus de cineva: adică e mama obişnuinţă, ca nu castrez prin termenul de divinitate. Aşadar, fie că luăm în considerare spaţialitatea, fie că suntem doar adepţii temporalităţii, le conţinem pe ambele de fapt, întrucât timpul îşi are propriul spaţiu, în vreme ce spaţiul nu este închis într-un timp. În vreme ce noi ne conţinem unii pe alţii.
ianuarie 31, 2010 la 8:05 am |
frumoasa ideea de continere dintre barbat si femeie explicata de matei. numai ca, asa cum am precizat in paranteza, textul postat nu este al meu, ci doar a fost adaptat putin de mine. e un text anonim si alchimic, care nici macar nu e prezentat ca poem, in cartea de unde l-am preluat, ci ca text filosofic in Theatrum Chymicum. eu l-am numit poem, intrucat mi s-a parut ca seamana cu asa ceva…
am modificat cate ceva pe ici, pe colo, dar frazele finale sunt intacte si ii apartin intru totul autorului anonim!
ianuarie 31, 2010 la 10:27 am |
scuzati-mi offtopicul,dar as dori mult de tot sa-ti cer o favoare.Favoare ce se vrea materializata intr-o parere,intr-un ochi critic,si discutii pe marginea unui text pe care-l eu consider subapreciat de niste entitati care nu-s experte in domeniu.Si tocmai de aceea ma adresez tie,pentru ca te consider mai in drept de a emite aprecieri pe marginea unor texte ce cultiva tehnicile pe care tu le imbratisesi si pe care le fructifici intr-un mod uluitor.Dar nu era asta ideea.. http://satanicvals.blogspot.com/2010/01/borisvianesque.html
ps: imi cer scuze,mi-ar fi placut mai mult 360-ul pt treburi de acestea ,ca-n vremurile vechi,dar se pare ca trebuie sa o fac si pe asta.Pentru ca iesisem mult prea dezamagita.Multumesc!
ianuarie 31, 2010 la 10:46 am |
da… modificat, nemodificat, textul miroase a Mesmeea asta e cert… poate din cauza ca l-a atins… si l-a atins destul de tare, din moment ce l-a adaptat putin… l-a si numit poem, l-a facut al ei si al nostru, prin continerea ei…
ianuarie 31, 2010 la 11:49 am |
satanic-vals, am citit prozaleta si este amuzanta, vadit borisvianizanta, intr-adevar. mi-a placut. e o prajitura suprarealista. nu as putea citi in continuu asa ceva, dar pe partitura scurta, da.
matei, va fi mirosind textul, dar cu siguranta nu a parfum frantuzesc (hiha!)
februarie 1, 2010 la 11:31 am |
p.s. pentru cei care n-au vazut totusi luna lupului, sa vada filmul lui bergman. 🙂