femeia casnică (1)
ea taie ceapa rotund ca pe nişte capete de bărbaţi
ea fierbe macaroane şi se gândeşte la băile herculane
ea citeşte ziarul şi curăţă geamurile
ea îşi desface picioarele şi-apoi nu ştie ce să mai facă
ea îl aşteaptă pe dumnezeu să coboare din cer ca o paraşută
ea-şi pune cu sfințenie ciorapii și bluzele în sertare
sticla de parfum s-a golit și aruncată va fi sub pat
ea doarme într-o pijama bărbătească
ea șterge cu o cârpă vesela și pantofii de lac
ea adoră cartofii prăjiţi şi berea fără alcool
se uită la filme poliţiste
e singură acasă
bărbatul munceşte în străinătate
sângele lui din fiecare lună sunt banii pe care îi trimite prin western union.
Mesmeea Cuttita's Blog 
ianuarie 23, 2010 la 10:13 am |
îmi faci poftă să mă căsnicesc, ai făcut aşa uşoară rotirea printre macaroane şi parfumuri, doar simplitate şi lipsă de gând tocat mărunt la un loc cu ceapa. „e singură acasă” sună foarte explicativ şi complice. 🙂
ianuarie 23, 2010 la 10:23 am |
stiu si eu? ora 25 empatizeaza tandru, dar poemul meu s-a vrut a fi ironic…
ianuarie 23, 2010 la 10:27 am |
păi categoric că-i ironic dar e tare liniştitor, pe cuvânt, aş intra şi eu în pijamaua cea bărbătească, adorând cartof şi bere 🙂
ianuarie 23, 2010 la 11:38 am |
in pijamaua barbateasca e oricand bine sa stai, de acord, hiha!
ianuarie 23, 2010 la 11:59 am |
desi poate nu am fost limpede – mica alienare e valabila. ironia e la adresa ideii de poem de dragoste, cred.
ianuarie 23, 2010 la 1:28 pm |
hmm..
nu mi se pare nici ironic nici liniştitor, mai degrabă mi-a dat un sentiment de milă, de compătimire pentru sărăcia femeii.
sărăcie la figurat, e o singurătate apăsătoare printre sticluţele de parfum şi pantofii de lac şi berea fără alcool şi cartofii prăjiţi.
da…mi-ar fi milă de o asemenea femeie
ianuarie 23, 2010 la 2:39 pm |
poate ca este si mila la mijloc. iar auctoarea va fi vrut sa fie ambigua si pacalicioasa intr-un anumit fel…
ianuarie 23, 2010 la 4:13 pm |
primele două versuri sunt preferatele mele. tocmai pentru că anulează facila alunecare în milă. macaroane-herculane e o formulă perfectă. perfect absurdă.
eu n-aș lua lucrurile atât de la propriu (pentru asta sunt știri la tv, „povești adevărate”, ca să zic așa).
ianuarie 23, 2010 la 5:03 pm |
Nu cred că m-aş întoarce la muierea asta care :
– taie ceapa rotundă ca nişte capete de bărbaţi ;
– fierbe macaroane cu gând la herculane ;
– citeşte ziarul şi şterge geamul în acelaşi timp ;
– şterge vasele şi pantofii cu aceeaşi cârpă.
Aş rămâne veşnic în străinătate…
ianuarie 23, 2010 la 5:12 pm |
voroncas, exact la formula macaroane-herculane m-am gandit (si mai era ceva, dar am renuntat pe ultima 100 de m).
evident ca hilimon poate sa ramana in strainatate, fiindca nimeni nu il opreste sa faca impotriva vrerii sale, ha!
ianuarie 23, 2010 la 5:43 pm |
pornind de la comentariul lui Hilimon nu pot decat sa-ncerc sa-mi imaginez cum arata poezia-parodia de partea cealalta (la masculin, din strainatate). barbatul ala care trimite totusi bani ce fel de barbat e?
ianuarie 23, 2010 la 8:07 pm |
e barbatul ei ! poem de dragoste prin western union …. oare cati dintre noi isi traiesc astfel iubirile ???? multi credeti-ma ! si femeia aia chiar exista …..
ianuarie 23, 2010 la 8:43 pm |
1. e un barbat neparodic, cu siguranta…
2. femeia si barbatul cu pricina exista in destule locuri pe lumea asta, fireste. eu am vrut doar ca textul meu sa fie laconic precum un proces verbal.
ianuarie 23, 2010 la 9:32 pm |
&:
„de sangele acesta lunar se leaga visele ei coroporale
ea viseaza la vanator la un fel de chateau la luna bolnava
cu cearcane la fel ca ale ei
la plaje si corpuri trandave
ea se face frumoasa caci el o vede desi el nu o vede desi el face altceva
ea vrea si nu vrea ea stie si nu stie
ea stie ca el o sa vina liber ii va vedea atunci gatul puternic doar asta va vedea ea
si numai atunci blocurile se vor inmuia, se vor face albastre
maiastre
dar pana atunci
o da, doar putin pana cand el va veni
ea se va scufunda si va adormi
poate in cada
poate in haina
poate doar intr-un stiut de mult nor de foc si cafea
ianuarie 23, 2010 la 10:13 pm |
suna a gellu naum, oare el sa fie? ma insel, de-scribor?
sau e de-scribor insusi?
ianuarie 24, 2010 la 8:37 am |
Nu ştie de ce-i supărată. Singură, fără copii. Nu munceşte. Casă, ciorapi, bluze. Bere, pantofi de lac. Filme. Şi ăla îi trimite bani de-a moaca ! Ce-o fi în capul lui ?! Aud că-i sistează westernul după scandalul de-aici. Singur, fără muiere, îl cam doare capul. Muncă de-i sar capacele. În cămăruţă pustiu. găteşte singur. Şi-i cam nepriceput. E supărat pe viaţă, pe el, pe ea. În loc de parai, o să-i trimită un vers oarecum gastronomic : el taie ceapa rotundă ca pe nişte capete de femei !
ianuarie 24, 2010 la 8:45 am |
Tudor Arghezi, Inscripţie pe tobă :
Scula asta are mare căutare :
Niciodată golul n-a sunat mai tare.
ianuarie 24, 2010 la 8:48 am |
Scuzaţi : tudor arghezi !
ianuarie 24, 2010 la 9:06 am |
mai hilimoane, cred ca femeia din poem „va taia ceapa rotund ca pe niste capete de misogini”. si te rog eu, scrie fraze sa te pot intelege, nu enumeratii substantivale si interjectii!
ianuarie 24, 2010 la 9:16 am |
De-Scribor, himself, in loc de comentariu, a scris un continuar…riu 🙂 la poemul acesta ”Western Union”. Cateodata e interesanta o continuare personala.
ianuarie 24, 2010 la 9:27 am |
am impresia ca Hilimon intra pe blogul mesmeic fie ca sa joace popice, fie ca sa se ia in coarne cu cineva!
asa ca de-acum o sa-i raspund doar cand va fi mai gentil.
(poemul improvizat din perspectiva masculina ar fi, probabil, pe gustul 2-miistilor rap – se va fi molipsit Hilimon de la o mai veche discutie polemica?)
ca nu cumva sa se simta minimalist si mizerabilist ii voi scrie de-acum numele cu H!
amuzanta substitutie propusa de soporia – cu misoginii decapitati!
pai, de-scribor, e fain continuarul…
ianuarie 24, 2010 la 9:51 am |
soporia
La ăla…cum îi zice, nene ?…tudor arghezi, nice vorbă de enumeraţii şi interjecţii. E poemul întreg…
Mă rog : măi soporia !
mesmeea cuttita şi măi soporia
Misoginii decapitaţi spun că în poem, că altfel nu-i putem zice, ea taie ceapa ca pe nişte capete de bărbaţi !
Uau !
ianuarie 24, 2010 la 10:01 am |
uh, ca doar nu taie la propriu capetele de barbati!
o fi vinovata femeia cea casnica de ghilotinare inconstienta si sadism mizerabilist… noroc cu H care scoate lucrurile la iveala, ca sa priceapa lumea neintelegatoare!
ianuarie 24, 2010 la 10:01 am |
mesmeea cuttita
Gentil ! Hm ! Sunt gentil dacă spun că-mi place ?!…
ianuarie 24, 2010 la 10:09 am |
ea taie ceapa rotund ca pe nişte capete de bărbaţi
măi soporia
Unde vezi matale poezie aici ?
Întrebarea e şi pentru Omul Gentil…
ianuarie 24, 2010 la 10:24 am |
e dreptul lui H sa nu ii placa, daca nu ii place (dar sa nu imi faca procese de intentie si sa nu-mi aplice rastalmaciri). doar traim intr-o tzara libera, macar atat.
nici eu nu ma omor dupa textul acesta. e un proces verbal al unei alienari si atat. de discutat, insa, cred ca se poate face fara bascalie.
ianuarie 24, 2010 la 10:25 am |
Taierea legumelor in singuratate nu e un lucru prea simplu si nici usor. Cat priveste formele pe care le vezi acolo unde ceilalti vad altceva, astea sunt obiecte de visare, de intrare dincolo de…, de alunecare, de scurgere si asa mai departe
ianuarie 24, 2010 la 10:29 am |
„Procese verbale”, ca si „Western Union” sunt titluri numai bune de epopei delirioniste.
ianuarie 24, 2010 la 10:38 am |
HLIZIMON, tii mortis sa ne spui ca nu-ti place, ai facut-o in n-spe comentarii pana acum. dar vreun argument ai adus? oricum, atitudinea hlizimonica nu mai e polemica deja, ci e o rafuiala din lipsa de ocupatie! (sic!)
ianuarie 24, 2010 la 10:48 am |
mesmeea cuttita
Hidos. Imagini, comparaţii şocante, fără sens. A dispărut şi superba ilustraţie, înlocuită cu o cratiţă pe aragaz. E stupid şi ca naraţiune. Ea se lamentează că taie ceapa. Păi, cine s-o taie ? Dracu ? Din ce pricep eu, e singură. Bărbatul se speteşte prin Spania, trimite banu. Pentru ea taie ceapa şi fierbe macaroana. Cine-o pune să fabuleze despre misogini şi alte alea ? N-are decât să nu mai taie ceapa, să-şi ia mâncarea de la o firmă de catering. Păi ?! Nu-i ea în Spania şi el crăcit la televizor !
ianuarie 24, 2010 la 10:54 am |
in regula. de-acu eu tac…
ianuarie 24, 2010 la 10:58 am |
Scuze, măi soporia, da e cum spui : atitudinea hlizimonică ! Hi, hi, hi, hi, hi !Şi poemul pare de la o firmă de catering !
ianuarie 24, 2010 la 11:14 am |
drept care pofta buna tuturor (e ora pranzului si e duminica). iar daca se intampla sa ii stea in gat cuiva, ce sa-i faci? se intampla si e firesc sa se intample.
ianuarie 24, 2010 la 11:16 am |
eu zic că ar trebui folosită cu încredere trecerea hilimonului la spam: setări / discuţie / lista neagră.
ianuarie 24, 2010 la 12:07 pm |
Nu ştiu care e marea agitaţie. Mie îmi place poemul. Dacă pare de la o firmă de catering e de bine. Şi mie mi s-a spus recent de un domn că aş putea fi agăţată la gazeta de perete într-o fabrică. N-am ştiut cum să-i mai mulţumesc :))
ianuarie 24, 2010 la 1:10 pm |
Si mi-e imi place poemul. are ingrediente de succes: simplitate, ironie, actualitate!
ianuarie 24, 2010 la 1:14 pm |
*pardon „mie” :))
ianuarie 24, 2010 la 1:41 pm |
Mie mi-a placut poemul. Taierea capetelor poate fi luata in sensul ca patrunde in mintea tuturor barbatilor, dar ea-l vrea doar pe UNUL, care e plecat sa castige bani. Ea e si barbat si femeie acum, nu se mai gandeste la sentimente, ci doar la „sangele lui din fiecare luna, banii”,fiindca lumea este asa cum este. Oare a disparut feminitatea din aceasta femeie? Eu nu cred, dupa cum „ea îl aşteaptă pe dumnezeu să coboare din cer ca o paraşută
ea-şi pune cu sfințenie ciorapii și bluzele în sertare”. Nu a disparut inca, dar e pe cale. Nu? Astept comentariile lui Matei cel sensibil si…poetizant.
ianuarie 24, 2010 la 1:43 pm |
@Hilimon – nu iti place, nu citi. Nu te obliga nimeni.
ianuarie 24, 2010 la 2:27 pm |
Nu îţi place, nu citi !
Corect. Dar am o dilemă : cum aflu ?
ea îşi pune cu sfinţenie ciorapii şi bluzele în sertare
Totuşi, am o variantă :
Ea îşi pune cu sfinţenie ciorapii şi buzele în sertare.
Aici : femeia casnică
Aceeaşi temă e şi în Tudor Arghezi, „Căsnicie” :
Şopârlele verzi şi cenuşii, din chiparoşi,
Se uită la tine, şopârlă
Albă, cum coşi
Pe mal, cu piciorul în gârlă.
Şerpii casei nu te-au mai văzut,
Oile se opresc, vacile rag.
Şi măgarilor încurcaţi în muşte, le-ai căzut
Cu drag.
Trebuie să mergem să cunoască
Târla, coteţele, grajdul, balta,
Cine are să le domnească.
Poftim… Ariciul nostru, până una-alta.
ora25
Şi Arghezi la spam ?
Te rog eu : nu !
ianuarie 24, 2010 la 9:32 pm |
Pacat ca sunt analisti din astia pe care nu-i intreaba nimeni, dar ei se baga-n seama. Si eu recunosc ca am obiectat cand nu mi-a placut…dar am zis o fraza, nu nspe comentarii
ianuarie 26, 2010 la 1:04 pm |
de unde o fi aparut si hilimon asta? e clar ca mesmeea iti cam sta undeva ! in afara sa jignesti mai sti ceva?