Lady Lazarus




Am citit cu întârziere Clopotul de sticlă (The Bell Jar) de Sylvia Plath.
Romanul ei autobiografic narând cea dintâi încercare de sinucidere.
Atribuită personajului-oglindă Esther.
Spre surprinderea mea nu este o proză poetică.
Ci o proză care respectă construcția narativă.
Și, totuși, prima parte a romanului mi s-a părut facilă.
Pulverizată în povestioare superficiale de viață.
Risipită în cochetării, nazuri, ifose legate de viața domnișoarelor.
A domnișoarelor cu intelect aprig.
Sau, dimpotrivă, fără o asemenea dotare.
A doua parte a romanului, în schimb, este excelent scrisă.
Abisală chiar, o fișă clinică desăvârșită în proză.
Tratând povestea suicidului, a bolii psihice și a însănătoșirii.
Cu toate acestea, prefer poezia Sylviei Plath.
Drept care postez acum o secvență în forță.
Axată tocmai pe chestiunea suicidului și a revenirii.
Poemul este vechi de mai bine de 50 de ani și riscă să fie desuet.
Dar mie îmi place încă.
După lectura poemului s-ar potrivi Lhasa de Sela cu piesa Rising.
Cred.
 
LADY LAZARUS
 
I have done it again.
One year in every ten
I manage it
 
A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot
 
A paperweight,
My face a featureless, fine
Jew linen.
 
Peel off the napkin
O my enemy.
Do I terrify?
 
The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.
 
Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me
 
And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.
 
This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.
 
What a million filaments.
The peanut-crunching crowd
Shoves in to see
 
Them unwrap me hand and foot
The big strip tease.
Gentlemen, ladies
 
These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,
 
Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.
 
The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut
 
As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.
 
Dying
Is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.
 
I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I've a call.
 
It's easy enough to do it in a cell.
It's easy enough to do it and stay put.
It's the theatrical
 
Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:
 
'A miracle!'
That knocks me out.
There is a charge
 
For the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart
It really goes.
 
And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood
 
Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.
 
I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby
 
That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.
 
Ash, ash 
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there
 
A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.
 
Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.
 
Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.
Anunțuri

4 răspunsuri to “Lady Lazarus”

  1. ora25 Says:

    eu prima dată de sylvia plath exact clopotul am citit. nu mi-a plăcut deloc. mi s-a părut complet plată. şi eram complet nelămurită ce atâta fuzz. dup-aia mi-am revenit la sentimente mai bune. nu-i nici pe departe la acelaşi nivel cu poezia. chiar şi nefiind poetic, tot putea fi bun. aşa, doar de descoperit biografia, că prea multe nu mi-a revelat.

  2. mesmeea cuttita Says:

    cum spuneam deja – prima parte a romanului mi s-a parut plictisitoare si confectionata. a doua (de pe la pagina 180) este, insa, altceva. este chiar poezia ei epicizata si travestita. fireste ca este preferabila poezia, macar pentru formula ei suav-brutala, nevrotica si epifanica, in acelasi timp. syliva plath si anne sexton sunt captivante si ca studii de caz (umano-poetice)…

    propozitiile mele de prezentare sunt foarte scurte din pricina ca blogul mesmeic s-a imbolnavit, pur si simplu a refuzat sa posteze fraze ample si inlantuite. iar eu nu am stiut cum sa rezolv, tehnic, „problemul”.

  3. ora25 Says:

    eu când am citit romanul n-aveam oricum prisma poeziei, deci nici partea a doua nu reţin să îmi fi spus mai multe, în afară de o încleştare mai trăită.
    asta nu înseamnă că te contrazic şi că am o părere foarte fermă despre el, reţin că nu m-a atins. l-am citit de prea mult timp şi neresimţindu-l acut la vremea aceea, nici amintirile despre revirimentul pe ultima jumătate nu par să se arate. 🙂 oricum, mă bucur că prima parte ţi s-a părut plictisitoare şi confecţionată, mai ales că tu l-ai citit după poezie, ehei. 🙂

  4. mesmeea cuttita Says:

    daca ar fi sa ii recomand cuiva ceva esential din sylvia plath as face-o cu vreo 10 poeme foarte bune – lady lazarus, poppies in july, fever 103, death & co, ariel, elm, tulips, black rook in rainy weather, the hanging man, the moon and the yew tree. este de ajuns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: