Un spectacol pe care l-am dorit mult (a se vedea prima fotografie de pe afiș) și pe care l-am văzut odinioară, acum mai bine de 20 de ani. Și unde trupa de ghiavoli era perfectă, la fel Maestrul și Margarita lui. Mi-am adus aminte de el astăzi. Și aș vrea să dau timpul înapoi în chip proustian.
Mesmeea Cuttita's Blog 
ianuarie 3, 2010 la 1:56 pm |
se pare, dupa spusele margaritei, ca nu exista nici o inregistrare, of, of! asa ca iti mai trimit 2 pozisoare, ca vai de ele, pe mail…
ianuarie 3, 2010 la 2:58 pm |
chiar va hraniti cu acest Maestru si Margarita lui . Nu am vazut piesa , sunt prea „mica ” ,dar cartea am descoperit-o cu ajutorul dumneavoastra si mi-am cumparat-o de la un anticariat , deabea astept sa ma afund in ea !!!
ianuarie 3, 2010 la 3:45 pm |
saraskutza, am primit pozele si pe una din ele cred ca o voi mai posta pe blog, ca sa moara de placere bulgakovfilii!
asa este, bad ralu, chiar ma hranesc din capodopera lui bulgakov. miam-miam!
ianuarie 3, 2010 la 3:48 pm |
multa pofta !!!:))
ianuarie 3, 2010 la 3:55 pm |
dovada ca manuscrisele nu ard, manuscrisele se infuleca…. miam-miam! (daca o sa dau de pozisoare mai bune, ti le voi trimite!)
ianuarie 3, 2010 la 4:31 pm |
sharasko, eu n-as manca numita carte decat daca ar fi gatita direct de woland si maestru laolalta, plus o unghiuta de behemoth si azazello, dirijati de koroviev. margarita sa fie cireasa pe tort!
desi daca ma gandesc la delicatesele de la casa griboedov… aferim! pana si dracii se lingeau pe buze.
ianuarie 3, 2010 la 4:42 pm |
de unghiuta de behemoth pot sa-ti fac eu rost! :)) dar ma tem, mi-am amintit de cazurile de combustie interna dupa cate un praznic mai bizar… poate ca tot in ignem s-ar sfarsi povestea!
ianuarie 3, 2010 la 4:49 pm |
sharashkutza, ce-ai zice de niste agheazma wolandesca! nu de altceva, dar tot bantuie un porumbel mesager prin balconul meu de vreo 5 zile. eu l-am botezat popocatepetl, dar fosta profesoara de franceza (stii tu cine iashte dansa) ii spune hulubului taman „sfantul duh”!
ianuarie 3, 2010 la 4:57 pm |
cred ca tre’ sa te adresezi mai sus, vraji sefa! magului sef sau unui koroviev, par example… eu am relatii doar pana la botul behemothului. daca elixirul insa exista, nu ma dau in laturi de la o aghezmuiala, doar ma stii! :))
uce cea plina de ravna…
(si ce face duhul sfant la tine pe balcon sunt intermediarii, aia descrisi de plesu?!)
ianuarie 3, 2010 la 5:06 pm |
stii, uce-vraji mica, yo cred ca hulubul e pur si simplu flamand, dar fosta profa de franceza (mde, la vie en rose) crede ca e semn catre subsignata si ca pasarea vazduhului nu trebuie alungata, chiar daca lasa mostre de cacalisimo pe balcon (or fi fiind si ele sfinte, cine stie?)
magul-sef n-are vreme de mancaruri vrajite (fiindca studiaza carti erudite), iar korovievi nu se gasesc pe toate gardurile, chiar daca unii adora sa fie korovievi de imprumut!
poate voi scrie ravash mai sus, vorba ta, dar oare primit va fi ravasul? sau va fi lasat in suspensie ca o fictiune atroce?
ianuarie 3, 2010 la 5:19 pm |
bate si ti se va deschide… scrisoarea! acu’, daca de baietiii cu ochi albastri sau de fiul cu ochi azurii, nu vom stii… curand! (despre cacalisimo de pe balcon nu’s’ ce sa zic: daca il strangi, se cheama ca are loc o actiune de purificare, nu? deci e si asta o cale spre sfintenie, al carei agent pare a fi acest duh sfant – fie-i rahatelul binecuvantat! sper ca fosta profa de franceza il hraneste si pe el cu bunataturile pe care le stiu eu!)
ianuarie 3, 2010 la 5:22 pm |
ps eu cred ca duhul asteapta sa te dai cu crema aia odata, zburatacitoare!… de atata asteptare, l-au trecut si pe el nevoile, ca deh…
ianuarie 3, 2010 la 5:25 pm |
sa stii ca astazi i s-a adus „duhului sfant” chiar si cozonac, ca adalmas pentru iluminarea sufletului meu! dar eu zic ca hulubul popocatepetl e doar lacom ori chiar bulimic si atata tot!
in ce priveste ravashul, cred ca don pleshu ar raspunde mai degraba printr-o mancarica de post si gurmenzie decat printr-o vorba suita in ceruri ori scoborata in bolgii. asa ca mai bine sa il lasam intr-ale sale rotunjimi intelepte si delicioase.
cat priveste cacalisimo al columbei, ma gandesc sa ii caut pe alchimistii cu nesat ai vremurilor noastre, poate au nevoie de zisul ingredient la obtinerea aurului rosu pentru sufletele nemuritoare! numai ca noi nu suntem astfel de suflete, surioara sharaska, n’est pas?
ianuarie 3, 2010 la 5:28 pm |
crema, ah, crema, o tot astept! dar nimeni nu stie sa mi-o fabrice pe masura! desi unii au incercat, dar in zadar. cred ca pentru mine ar trebui mult cadmiu sa fie! sau zeama unui fruct inexistent. trebuie sa ii consult pe exploratori si colonialisti…
ianuarie 3, 2010 la 5:34 pm |
nu suntem, nu suntem, si nici creme magice n-avem, dar o crema delicioasa de zahar ars s-ar mai gasi… ptr. scurte momente de reverii si extaze papilo-gustative!
ianuarie 3, 2010 la 5:58 pm |
ah, nu, crema de zahar ars am mancat in adolescenta pana la satietate! poftesc doar crema de vrajitoare! asa incat ar fi bine sa te consulti cu spiridusii. vezi ce ingrediente subpamantene au dansii! da-mi de veste de urgenta daca ai gasit ac de cojocul meu shefesk! altfel domnisorul popocatepetl isi va face veacul pe aici…
ianuarie 5, 2010 la 2:09 pm |
Şi eu aş vrea să văd un astfel de spectacol. Cartea lui Bulgakov este genială.
Mă gândeam zilele astea că unul dintre lucrurile care fac cărţile ori filmele sa fie excepţionale, să fie iubite şi şi înrădăcinate în memorie mult timp după, unul dintre aceste lucruri, zic, este, poate, situaţia în care ajungi să îndrăgeşti personajul negativ mai mult decât pe cel pozitiv. Este întrucâtva atipic, oamenii mereu sunt de partea binelui, iubesc personajele principale pozitive şi „se aliază” cu el pe parcursul lecturării/vizionării. Dar atunci când dai de nişte forţe ale răului realmente simpatice, dacă ajungi aproape să-ţi doreşti ca ele să câştige…
P.S.Iertaţi-mi stângăcia exprimării, lucrez la dumneaei de ceva ani.
ianuarie 5, 2010 la 4:28 pm |
ca este geniala cartea o stim deja de multa vreme!
cu personajele e cam asa = dracii sunt simpatici foc (ei nu sunt aici personaje negative, rolul din urma apartinandu-le moscovitilor atei si aparatciki!), dar la fel de deliciosi sunt maestrul, margarita si ivan bezdomnii. iar unii fara altii nu pot trai!
p.s. pentru sharaska – mi-am adus aminte ca ador mousse de chocolat! (in chestiunea cremelor comestibile)
ianuarie 5, 2010 la 5:20 pm |
aha, am inteles aluzia, don’t worry!… raita pe la amadeus dupa ce ma intorc din vangheliopolis?
ianuarie 5, 2010 la 7:45 pm |
nu refuz niciodata o musa socolata, aferim!
ianuarie 5, 2010 la 9:08 pm |
stiam eu…
corinei @ uite ispita la lucru!… cum sa ii rezisti personajului negativ?! muhaha! 😀 :))
ianuarie 7, 2010 la 1:27 am |
Delicios dialog! Chiar daca e 3.20am… sau poate asta e ora potrivita pentru cele de mai sus?…
Ca veni vorba de Bulgakov, dragul, http://agenda.ro/news/news/25177/la-timisoara-actorii-de-bucuresti-fac-sala-arhiplina.html, dar nu am putut sa merg (azirc; a se citi invers)… Poate il vad in Bucuresti…
Un M&M-spectacol ar fi minunat…
ianuarie 7, 2010 la 7:39 am |
eh, eh, alionka, ma miram eu pre unde umblati…
ianuarie 7, 2010 la 9:10 am |
aliona @ pacat, mare pacat! trebuie sa vedeti spectacolul! mie mi-a placut mult!
insa maestrul si margareta fara iordache si vali s., fara visu, condurache, sau cotescu, chiar daca nu am vazut spectacolul catalinei b. si il stiu doar din citite, auzite… – cred ca m-ar durea inima (de caine, hihi) sa vad asa ceva! catalina b. a refacut tot la inceputul anilor ’80 spectacolul in israel si scria undeva ca actorii erau f buni, iar interpretul maestrului excelent, dar ea l-a chinuit ingrozitor ptr. ca – si-a dat seama dupa aceea – nu era…. iordache!
ianuarie 12, 2010 la 11:56 pm |
Umblu, ca o somnabula, pe unde pot, pe unde ma indreapta viata, viata asta plina de necunoscut.
Incercand sa ma adaptez in Bucuresti. Seems I need some piece of advice in this sense…
@saraska: cand ma eliberez de la job, care presupune si spectacole…, sper sa ajung sa vad si niste piese de teatru bune…