vidul – simone weil

Spune Simone Weil:

Acceptarea vidului din noi înşine este supranaturală. Unde poate fi descoperită energia pentru un act care nu poate să ofere nicio contrapondere? Energia trebuie să provină de altundeva. Totuşi, mai întâi e nevoie de o sfâşiere, de producerea unui lucru deznădăjduit, de crearea obligatorie a vidului.

Nu ţine de omenesc puterea de a accepta golul dinăuntru: pentru aşa ceva este nevoie de o forţă interioară validată din altă parte, de dincolo de omenesc. Ca această validare să se petreacă este necesară, însă, o ruptură violentă în lăuntru. O desfacere de sine, flancată inclusiv de disperare, de suferinţă extremă. La urma urmei, golul este obligatoriu ca strategie de confruntare cu sinele.

Anunțuri

9 răspunsuri to “vidul – simone weil”

  1. Hilimon Says:

    Atinsă de vid, gol, sfâşieri, deznădejdi. Zile întregi, şi a fost bine ! Hm ! Acceptarea vidului din noi înşine. Care vid, bre ?! De unde atâta vid ? Altceva nu mai avem ?!…

  2. mesmeea cuttita Says:

    banuiesc ca hilimon se sfadeste cu simone weil, nu cu mine! sau ma insel?

  3. Hilimon Says:

    „Acceptarea vidului din noi înşine este supranaturală” Aiurea ! Gândul, vorbirea, scrierea. Ştiinţa, literatura, arta. Pruncul din pântecul femeii. Sau acest blog. Toate sunt în noi înşine, apoi le dăm o formă. Mai bine, mai rău, după har. Aşa că-ntreb şi eu aşa, ca omul nedumerit : Care vid, nene ?! Nu-mi spui şi mie ce e vidul ? E mai mic sau mai mare ca splina ? Că uite cum face : zvâc ! zvâc ! zvâc !

  4. mesmeeacuttita Says:

    hilimon e slobod(a) la gura in seara aceasta. asa ca nu ii voi raspunde.
    interjectii as putea si eu sa gasesc puhoi!

  5. Hilimon Says:

    De ! Sunt doar olecuţă trist. N-ai o ţigară ?

  6. matei Says:

    vidul din noi… un vid mic care ni se citeşte în negrul pupilei. Un vid de aceeaşi esenţă cu cea a vidului cosmic, împrejurul căruia materia s-a format. Aşa cum lumea din goluri tăcu şi se născu, cum spunea Eminescu, aşa om fi apărut şi noi, deşi zbierând la naştere. Adică tot din acele goluri, apărut-am noi, noi, corăbiile ce purtăm desagile nimicului între un ţărm şi-un „alte ţărmuri”.
    Vidul îl conţinem, cred eu, iar în momentul în care, de-a lungul existenţei, el nu este depăşit, nu devine procreator asemeni unui pântec, se produce ruperea individului de împrejur, reacţie ce survine post-ruperii de sine. Acest act brutal, lipsit sau încondeiat de disperare (pentru că individul poate privi vidul din sine în mod conştient – atunci când vede ruperea de lume ca pe un ţel propriu-zis, sau inconştient – individul fiind mânat de furii, de disperare, privindu-şi dispariţia precum un act eliberator, care-i va rezolva problemele) devine un spectru în care sinele şi vidul, odată conţinut de sine, se scindează, fiind puşi faţă în faţă. În funcţie de rezolvarea acestei ecuaţii, eul conştient va acţiona, modificându-şi condiţia în raport cu sine şi cu împrejurul. În măsura în care raţiunea va părăsi carul la care înhămaţi sunt vidul şi sinele, nereuşind să mai coordoneze cele două puseuri, individul va recurge la propria-i distrugere. Prin moarte, vidul mic se reuneşte cu vidul cosmic.
    Prima dată când am auzit cuvântul vid, şi-au trecut ceva ani de atunci, l-am înzestrat cu semnificaţia prea-plinului. Crescând, mi s-a spus că el înseamnă cu totul altceva. Mare mi-a fost dezamăgirea! Şi nici acum parcă nu-i cred… Cert este că în mine simt vidul ca pe ceva care creşte odată cu mine şi care, atunci când trupul îmi voi lăsa, el va exploda… poate ajutând chiar la acestă distanţare dintre trup şi fiinţă. Distanţare, pentru că legătura dintre aceste două componente se va păstra. Poate chiar dureros, cum spune Kaballa.

  7. mesmeea cuttita Says:

    hilimon, nu fumez! sunt „ftizica” astazi.

    matei, nu stiu ce sa spun. m-am ratacit intrucatva in comentariu. nici nu este de mirare cu atata vid si plin – clepsidra-i sparta putin.

  8. matei Says:

    bine atunci….

  9. mesmeea cuttita Says:

    ca doar nu o sa ne suparam unii pe altii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: