prima amintire – pielea

Prima mea amintire de nou-născută este aceea a pielii. Nu sânul, ci pielea lui maman. O piele elastică, uluitoare, care avea să rămână la fel chiar şi la şaptezeci de ani, când maman continua în mod inexplicabil să aibă trupul unei femei de treizeci şi cinci de ani, deşi mintea şi sufletul ei îmbătrâniseră firesc. Îi zăream şi atingeam pielea atunci când o spălam în cada îngustă în care maman aştepta să îi alung bătrâneţea cu apă şi săpun. Pielea ei era străină de lumea aceasta în felul în care îşi păstra vigoarea. Era o piele de sine stătătoare, o epidermă supervie, năucitoare. Chiar şi cicatricile de pe trupul lui maman erau ispititoare ca nişte flori exotice, deşi conţineau urmele unor tăieturi adânci. Pielea ei îşi păstrase toate aptitudinile tactile cu putinţă: se îmbinau aici mătăsuri, lamé-uri, satinuri, velururi, deşi nici un material nu avea consistenţa pielii nemaivăzute a lui maman. Pielea ei nu avea moliciunea deşartă, în care se cade la nesfârşit, ci acea moliciune elastică a tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, iar lucrul acesta mă fascina. Spinarea avea piele mată de delfin, iar burta părea căptuşită cu puf. Palmele erau aspre, ca de postav, din pricina apei clorurate folosite la treburile gospodăreşti. Cel mai catifelat punct al făpturii sale erau ochii, tari ca nişte sâmburi de caisă şi moi în maroniul umed al lacrimilor plânse şi neplânse. Pielea obrajilor şi cea a încheieturilor de la mâini era de fluture. Avea o piele înfofolită în ea însăşi ca într-un cocon, regenerându-se la nesfârşit, cu pori hulpavi, autofagi. Când atingeam pielea lui maman, aveam senzaţia că pipăi diferite paturi foşnind, că mă întind pe ele şi mă înfăşor între cearceafuri şi plăpumi ori între două placente. Când, mai târziu, am aflat că parfumurile conţin şi mirosul de piele umană, considerat un ingredient de fineţe, am înţeles că adevăratele parfumuri ar trebui să conţină mai ales mireasma pielii de mamă.

Anunțuri

19 răspunsuri to “prima amintire – pielea”

  1. matei Says:

    MINUNAT… mi-a şi paralizat raţiunea. În mine, viriliatea este pusă la zid. Nu ştiu de ce spun asta. Poate pentru că e chiar aşa cum spun. Poate pentru că numai fiicele pot simţi cu adevărat mirosul de mamă. Ori… poate pentru că numai fiicele pot vorbi atât de adevărat despre mamele lor.
    După aşa o îmbinare etanş a cuvintelor, numai simţămintele mai pot fi apte în a zice ceva. Textul acesta se ridică mult deasupra cuvântului. Ţesut, parcă şi văd, de mici degete mesmeice, texul, ca dans unduios al cuvintelor, devine trup. Un trup cu miros propriu, straniu, nedefinit, dar care mă determină să o şi simt pe maman. Am îmbraţişat-o! Un trup care mă conduce să o simt prin maman tocmai pe cea care povesteşte. Îmi sunt scurte braţele… Asta da evadare din minte!
    La o primă lectură, care primă a şi rămas, pentru că m-a frapat într-atât alunecarea de-a lungul acelei pieli, încât am renunţat la o recitire, pot spune că…. dacă sunt texte despre care este dificil a spune ceva, păi, iată o mostră din gama acelor texte, care, asemeni iubirii, invadează un trup, se mulează pe cursul foşnitor al sângelui, împlineşte, dar, în acelaşi timp, când părăseşte trupul, te trezeşte transformat într-un simplu corp, atât de gol, încât în tine te auzi ecou. Încât îţi pierzi individualitatea, devenind anonim.

    Mulţumesc pentru un aşa text!

  2. mesmeeacuttita Says:

    uneori ma autopastisez. asa si aici. fac asta fiindca recitesc ceva ce am scris odinioara si deodata imi vin noi idei si senzatii pe care sa le adaug astfel incat sa obtin un palimpsest.
    textuletul acesta este, ca origine, extras din „tricephalos”, dar rescris intrucatva. rescris minimal si, totusi, cu o alta nuanta decat in textul initial.

    reactia mateina pare sa contina un intreg catharsis! m-a uimit chiar si pe mine.

  3. matei Says:

    da… si cata nevoie este de asa niste texte… asta da literatura. nu m-am gandit jamais ca voi reactiona asa la un text din prezentul meu. cu siguranta, a fost, si inca este, un catharsis, cum bine mentioneaza Mesmeea. Este, pentru ca inca mai simt cum textul lucreaza in mine… superb…
    cred ca deja sunt dependent de textele mesmeice.
    uimita? de ce? chiar…. de ce?

  4. mesmeea cuttita Says:

    uimita pentru ca desi am predilectie pentru reactiile emotionale (intrucat sunt mai directe si oneste, chiar daca ar putea contine destule doze de patetism), se presupune ca pe bloguri reactiile sunt mai degraba cerebrale si reci. sau macar camuflate cerebral, chiar daca substratul este emotional.

    cat despre adictii, dependenti suntem cu totii de tot felul de lucruri si chestiuni, care mai de care mai insidioase!

  5. ora25 Says:

    „Avea o piele înfofolită în ea însăşi ca într-un cocon, regenerându-se la nesfârşit, cu pori hulpavi, autofagi. Când atingeam pielea lui maman, aveam senzaţia că pipăi diferite paturi foşnind, că mă întind pe ele şi mă înfăşor între cearceafuri şi plăpumi ori între două placente.” – aici am găsit o stare de nufăr…

  6. mesmeea cuttita Says:

    atunci bine ar fi sa ramanem in starea de nufar sau, daca nu putem ramane (din varii pricini legate de realitatea aici si acum), sa o reconfectionam din cand in cand macar in taina, daca altfel (fatish) nu este posibil!

  7. ora25 Says:

    nu putem, nu putem să rămânem, dar să ne îmbătăm din când. să fii beat de taină e ca şi cum ţi-ai împinge adâncul la extrem – o mare bealtitudine.

  8. matei Says:

    vivat emotia, caci fara ea cu totii am fi niste roboti de carne… vivat emotia cata vreme aduce uimirea, caci fara ea n-ar mai zambi ochii marindu-se… caci fara de ea totul s-ar impietrui…
    blogul mesmeic e mai mult decat un blog… e o femeie…

  9. mesmeeacuttita Says:

    hmmm! poate ca blogul mesmeic e androgin, cine stie!?

  10. coramica Says:

    „Cel mai catifelat punct al făpturii sale erau ochii, tari ca nişte sâmburi de caisă şi moi în maroniul umed al lacrimilor plânse şi neplânse.”- mi-a placut. Pe mine ma impresioneaza ochii unei fiinte, tocmai pentru ca ascund atatea lacrimi planse si neplanse.

  11. mesmeeacuttita Says:

    inseamna ca postatoarea coramica (am interpus cuvantul postatoare ca sa evit cacofonia) se afla, vorba orei 25 de mai sus de matei, la bealtitudine!

  12. radacina de piper alb Says:

    pe mine mă intrigă acel „maman”. e foarte diferit de cuvîntul mamă, şi cred că e ales special pentru o anumită raţiune ascunsă. adică îmi place, pentru mine e f important că e aşa şi nu altfel, îmi place că învăluie ritualul într-o răceală distinsă, rafinată

  13. coramica Says:

    Posibil! Si e interesanta relatia dintre ochi si piele. Iar emotia ne face sa ajungem dincolo de text.

  14. mesmeeacuttita Says:

    piper alb stie ce spune – maman e unul din cuvintele prelucrate fata de textul initial tricephalic! exista un inteles tainic, desigur.

  15. coramica Says:

    A propos de acest cuvant, ma bucur ca se mai folosesc cuvinte frantuzesti, asa ca aici, in alte texte apar tot englezisme de te saturi. Sigur ca sunt bune si unele si altele, cu un anumit scop…dar nu vreau sa ma indepartez de la tema. Mie cuvantul maman mi-a adus parfum de literatura franceza de pe vremuri.

  16. mesmeeacuttita Says:

    eh, daca va fi ca „tricephalos” sa fie vreodata tradus in franceza voi da de veste cu goarna!

  17. coramica Says:

    Abia astept!

  18. mihaelaursa Says:

    ce colaje frumoase ai pe noul blog! cu aerul lor vintage de kitsch duios de demoazelă. de unde sunt?

  19. mesmeea cuttita Says:

    sunt rapite de peste tot imaginile acestea! rapitorii sunt la moda…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: