uterus

Nu ştiu ce li s-a spus băieţilor în copilăria lor, dar fetiţelor li s-a spus aproape întotdeauna că s-au născut prin burtă, că au stat acolo mult timp până să se nască şi că buricul este locul prin care au respirat, ca o răsuflătoare pentru cei închişi şi ţinuţi în craterul acela cu de-a sila, un timp. De aceea, nu-i de mirare că vreme îndelungată mi-am închipuit ţara Uterus în burta lui maman, iar nu în pântecul ei. Fetiţa din mine ştia că dormise în burta mamei, femeia din mine aflase, însă, în cele din urmă, că somnolase ghemuită în pântecul lui maman. Era, de fapt, o deosebire planetară, graniţele dintre burtă şi pântec fiind galactice şi subterane în acelaşi timp. Orbii înţeleg cel mai bine lucrurile acestea, căci pentru ei pipăirea unui chip nu seamănă cu atingerea altui chip, prin nimic. Perniţele degetelor lor sunt nişte papile gustative diferite de fiecare dată.

Eu împărţisem trupul femeiesc şi în mod special trupul lui maman după cum urmează. Burta era o entitate plină cu tuburi, conducte şi tunele moi, în timp ce pântecul era un vârtej oprit, un hău adormitor. Burta era o uzină chimică, o discordie a măruntaielor unde lichidele sulfuroase debordau, în timp ce pântecul era o încăpere hialină de jeleu unduios. Din burtă se auzeau zgomote înăbuşite, plescăitoare, în timp ce amintirea mea sonoră din pântec era cristalină: I-la-lai, I-la-lai, I-la-lai. Nu ştiu ce anume clinchetea aşa în pântecul mamei, dar m-am gândit mereu la o pasăre hibridă, nici turturea, nici vrabie, nici privighetoare, şi toate la un loc, nu degeaba vorbea maman despre pântecul ei ca despre un cuib. Auzeam uneori şi în vis strigarea I-la-lai.

Anunțuri

18 răspunsuri to “uterus”

  1. FID DeScribor Says:

    Ceea ce aminteste cumva si de povestea pe care fetita din Labirinto del fauno i-o spunea fratiorului ei nenascut.
    Iar ce li se spune baietilor, pana una alta, ramane secret bine pazit si de scriitori si de nescriitori, cu toate ca el a determinat multe dintre lucrurile lumii acesteia; pana se va gasi unul, sa rupa centura castei.

  2. mesmeeacuttita Says:

    intr-adevar, de-scribor, mi-aduc aminte de labirintul faunului!
    si cred ca stiu ce li se spune si baieteilor, dar nu vreau sa spun inca…

  3. matei Says:

    Eu îmi aduc aminte de-un vuiet de pântec de mamă. De-o parte de întuneric de unde răsuna un vuiet ce răzbătea în mine un tremur. Eram speriat. Sunt şi acum. Mă ţineam cu mâna dreaptă de cordonul ombilical. Printr-un hem, vuietul mi-a străpuns coasta lipsă cu carnea abia formată. Pentru că nu mai găsise cale de ieşire, îmi formase bărbăţia… înnebunisem de durere atunci, începând să sfâşii cu ghearele subţiri şi tăioase vălul fin ce mă ţinea claustrat. Am simţit cum îmi cresc sânii falşi, de bărbat, cum pielea îmi este străpunsă de mii de găuri, cele care mi-au ieşit mai târziu în întâmpinarea firelor de păr. Turbat de naşterea lor, am îndrăznit să mă pitesc în întunecimea pântecului. Mă temeam. Mă tem şi acum. Mi-am violat sora acolo… devenisem atât de fascinat de sânii ei de femeie atinşi în negrul aburilor de trupuri abia formate. Aşa că am atins-o, trăgându-i vălul de pe ochi. O voisem toată. Mi-am dat seama mai târziu că ea gemea vuietul care intrase în mine. Că ei i se crăpase sexul şi că ea turbase de durerea pe care-o sângerează femeile, fiindcă ea m-a privit. Mă priveşte şi acum. Am ucis-o eu… şi nici mama n-a ştiut cum i-am pângărit pântecul. De aceea, niciodată în ochi n-am privit-o, continuându-mi crima parcă… pentru că ştiam că ochii mei o conţineau pe ea: aceea pe care în moarte o înmormântasem.
    Eu numai ştiu ce mama…

  4. mesmeeacuttita Says:

    shocking matei! frisonant fragmentul de „proza” de mai sus!
    este autofictiune?

  5. ratacita Artemis Says:

    Ieri eram in vizita la niste prieteni buni. Fetita lor de 6 ani, inteligenta foc, face scoala in germana, romanca fiind de fel, ne-a povestit despre o tara, pe care noi am catalogat-o drept imaginara, cum se mai intampla la copii, dar cand a spus ca ea nu mai este cetatean al acelei tari din momentul in care mama ei a nascut-o, s-a lasat linistea peste masa din bucatarie…

    Tara se numeste Cromania, unde se vorbeste cromana, si prietena mea imi spunea ca fetita ei vorbeste uneori intr-o limba ciudata prin casa, mai ales cand e singura, si spune ca e cromana. E incredibil ce ne spunea. Cand am intrebat-o in ce directie e tara Cromania si cum se poate ajunge acolo si cu ce, ne-a spus ca din punctul in care te afli poti s-o iei in orice directie spre Cromania, dar trebuie sa ai o masina cu foc, ca sa te aduca acolo. Si la intrebarea daca a fost de curand acolo (ca noi, adultii n-am inteles din prima), ne-a repetat ca n-a mai fost fizic acolo de cand a nascut-o mama ei, dar ca mai poate calatori incolo cu gandul…

    Si ca toti copiii stiu sa vorbeasca cromana si ne-a spus ca o sa incerce sa vorbeasca cromana cu surioara ei care are acum 4 luni, mai asteapta putin sa creasca.

    Lume imaginara? Eu zic ca NU.

    Inchei cu un „banc”. Doi gemeni la mama in burtica:
    – Cum crezi, exista viata dupa nastere?
    – Nu stiu, de acolo nimeni inca nu s-a intors.

  6. mesmeeacuttita Says:

    ce stranie poveste, alionka! tzara aceasta numita CROMANIA – este legata macar onomastic de romania, dar acea particula CRO, pe de alta parte, sunt atat de nepamantesc si de non-romanesc (de la non-romania!)! copiii vorbesc intotdeauna limbi ciudate si bine ar fi ca nici la maturitate ei sa nu uite aceste limbi!

    daca nu putem vorbi de lumi imaginare, atunci poate ca avem dreptul sa vorbim despre lumi alternative! ele tin de optiunea noastra, de liber arbitru. ele exista, intrucat dorim acest lucru.

    as fi curioasa sa aud fragmente din limba vorbita de fetita pomenita mai sus! a fi cetatean al tzarii cromania, de cand te-ai nascut, este intr-adevar ceva iesit din comun!

  7. Alionka Says:

    S-ar putea ca in decursul zilei de azi sa vina cu povestea Cromaniei mamica fetiteiaici pe blog la dvs. Thea o cheama pe fetita, de la Theodora.

  8. Alionka Says:

    Sunt in totalitate cu lumile alternative!! Nu stiu daca am una, though…

  9. matei Says:

    este ceea ce este si fragmentul mesmeic…. este ceea ce noi suntem… si este vuietul de muzica si sfera…

  10. mesmeeacuttita Says:

    matei, fragmentul meu este din „tricephalos”, putin rescris (foarte putin)!

    deci, asa, alionka, theodora vorbitoarea de limba cromaneza! thea! frumos nume. abia astept sa treaca pe aici si sa aflu ce este cu limba aceasta alternarnativa…

    alionka mentiona in final micul dialog dintre gemeni si necredinta lor in viata de dupa nastere… hmmm! meditez.

  11. Alionka Says:

    Pai, sa stiti ca asta e banc, ca de pe site-uri cu bancuri l-am pescuit (rusesti ce-i drept si l-am tradus)

  12. L.R.E Says:

    eu as vrea inapoi in uterul mamei mele …. era asa bine acolo. Ma simteam mangaiata pentru totdeauna , si acolo nu aveam lacrimi pentru ca totul era lichid , si acolo nu ma simteam gatuita de teama pentru ca eram in cuib invelita cu o patura de bine … a fost ….

  13. mesmeeacuttita Says:

    sambata am vazut un film prost, despre un calator in timp. dar la un moment dat un personaj feminin a pus o chestiune destul de incitanta, anume – s-a intrebat daca un fetus poate calatori in timp dincolo de uter!? fireste ca nu poate, dar ar fi fost indeajuns de provocator sa poata…

  14. L.R.E Says:

    🙂 … calatorie in timp … calatorie in vise ! calatorie in trecut , in gand , in carti , pe mare si pe munti … personajul feminin mereu salvator …

  15. Adina (mama Theodorei din Cromania) Says:

    Vin si eu intr-un tarziu. Vad ca Aliona mi-a deschis calea, dar ma tem ca e una prea larga pentru ce mai este de spus. A povestit ea deja. Totusi, cateva detalii:
    Cromania se citeste cu accent pe primul a. Intotdeauna m-am gandit la ea ca la o tara… cromata, a tuturoro culorilor si nuantelor imposibile in lumea noastra. Ori de cate ori Theodorei i se criticau desenele spunându-i-se ca „nu exista iarba de cutare nuanta albastra”, ea replica serioasa ca „in Cromania este!” Vorbea de Cromania cand cei maturi o dadaceau in privinta culorilor pe care sa le foloseasca in desene sau a functionalitatii lucrurilor pe care le desena. Pot spune ca are doua lumi: una este cand deseneaza, de pilda, realist, ceea ce vede in curte, si alta este cand lucreaza fara sa ridice capul din foaie.

    Azi am rugat-o sa imi mai spuna de Cromania si mi-a povestit ca tara asta a disparut cand am nascut-o noi (asa se exprima, incluzandu-l si pe tata in proces), cand a venit in lume la mine. Atunci s-a lasat peste Cromania un fel de ceata si nu mai poate merge acolo pentru ca nu se mai vede drumul. Cand era mai mica avea chiar o harta a Cromaniei, desenata de ea pe peretele camerei. Nu ne-am indurat sa zugravim peste!

    E o poveste frumoasa. E a ei. Cred ca toti copiii au asemenea lumi. Din pacate, parintii prea ii mana grabiti spre realitate si spre „zapada e alba, florile sunt rosii cu tulpina verde, cerul e albastru si portocalele sunt… portocalii”.

  16. mesmeeacuttita Says:

    draga adina, va multumesc pentru calatoria pe blogul mesmeic. eram foarte curioasa sa aflu amanunte despre cromania. iar ele nu sunt deloc dezamagitoare, ci cat se poate de incitante. theodora este norocoasa ca are cromania de partea ei. are tot dreptul sa creada in cromania si sa nu uite niciodata de zona aceasta care (este limpede ca) o protejeaza mental. fireste ca destui copii au astfel de lumi. nu toti, nici macar jumatate din ei, dar destui totusi cat sa poata fi martorii unor lumi imposibile si incredibile. iar daca bietii maturi nu mai cred in astfel de lumi, atunci este vina lor!

  17. Aliona cea stramutata Says:

    Dar de vulturul Siege Mice n-ai spus, Adinaaaaaaa! Spune, spune si despre vultur, ca mie mi-a placut.

    Jur cu mana pe inima ca am vazut peretii pictati de Theodora in vechiul apartament!!! Ei, bine, am vazut si cei pictati din apartamentul cel nou :D.

  18. ciotintr-unpicior Says:

    eram cu un copilas de 4 ani pe autobuz si ma intreaba daca sunt fericita ca sunt pe lume. rusinata ca ma aud si cei din jur, am indrugat verzi si uscate. la care nerabdatoare il intreb si eu la randu-mi. prompt mi-a zis ca nu. motivul a fost nemultumirea de a nu-si mai fi adus aminte cum era in burta mamei. m-a facut paff

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: