femme fatale (VII)

birdnight11

Apsara (VII)

Vina Apsara îi explică lui Ormus Cama dialectica orfică: făptura umană are o natură duală (teluric-divin), care, însă, poate fi purificată şi igienizată prin asceză (fireşte, miza acestor explicaţii este muzica pe care o vor cânta cei doi iubiţi, vrăjind lumea omenească). Vina defineşte, de fapt, orfismul clasic: sufletul este închis într-un trup corupt, din care trebuie să evadeze cândva. Numai că Ormus nu acceptă această opoziţie tradiţională, ci o respinge vehement, propunând contrariul: nu de latura sa fizică trebuie să se purifice făptura umană, ci de latura sa divină, pentru a intra pe deplin în carne. Întrucât numai carnea este vie. Ceea ce e vizibil e ceea ce există. Vina se opune iniţial logicii artistice a lui Ormus, întrucât ea ştie că natura lor, ca iubiţi, creatori, dar şi ca simple făpturi umane, este una dionisiacă.

De ce depinde viaţa: de raţiune sau vis? Există lumină în lumină şi lumină în întuneric. Indiferent că le desparţi sau uneşti, ele distrug şi orbesc pe cel care le contemplă. Cu toate acestea, există uneori făpturi (iniţiate şi iniţiatice) care au capacitatea de a vedea cu limpezime în întuneric, în sublume, în infern; şi care se simt acasă aici. Orfeu şi Euridice, obişnuiţi până la urmă cu condiţia lor de trăitori în sublume (care nu este doar infernul, ci şi zona sinelui dezmembrat, fisurat), dincolo de graniţe. Este un dat şi este o autoconstrucţie lăuntrică, în acelaşi timp. Nu în zadar, Umeed îi vede pe Ormus şi Vina ca pe un cuplu interşanjabil de tipul Pygmalion-Galateea. Dar interşanjabilitatea lor există şi la nivelul cuplului Orfeu-Euridice, prin legenda zeilor indieni Kama, Şiva şi Rati. Odinioară, Kama, zeul iubirii, a îndrăznit să îl săgeteze pe Şiva, iar acesta l-a fulgerat şi l-a ars. Atunci Rati, soţia lui Kama, l-a implorat pe Şiva să îl reînvie pe Kama şi a obţinut acest lucru. Iubirea ei l-a îmblânzit pe Şiva. Euridice l-a salvat pe Orfeu (şi Isis l-a reînviat pe Osiris). Nu întotdeauna Orfeu o salvează pe Euridice, ci şi invers. Sau se salvează reciproc. Sau mor amândoi.

Dionisismul cuplului Vina-Ormus se manifestă şi în nupţiile lor, deşi există o nepotrivire iniţială: Ormus este delicat, Vina, sălbatică. Totuşi, carnalitatea lor are incandescenţa unui cuplu reîntemeietor al lumii: amintesc aici doar două din gesturile senzuale insolente ale iubiţilor – felul lui Ormus de a palpa cu limba nările Vinei sau pleoapele ei; şi felul Vinei de a palpa şi săruta sfârcurile bărbatului. Tot Vina este cea care narativizează aceste scene intime, făcându-le publice în chip sfidător. Lumea femeilor şi a bărbaţilor s-au simţit descărcate şi încărcate prin mărturisirile provocatoare ale Vinei, unii dorind-o, alţii repudiind-o, cu toţii recunoscând-o însă ca pe o excentrică de geniu. Fascinaţia desclanşată de Vina a fost, în schimb, admisă de toată lumea, şi înainte, şi după moartea ei. Puterea, ca şi iubirea, îşi revelează întreaga dimensiune numai când e irevocabil pierdută, conchide simplu Rushdie.

Serialul meu despre Apsara ar mai fi avut încă vreo 10 episoade. Dar mă opresc aici. Cine vrea să o aprofundeze pe Vina Apsara, să o citească şi să o mânânce pur şi simplu din capodopera lui Salman Rushdie.

Anunțuri

5 răspunsuri to “femme fatale (VII)”

  1. Andrei Codrescu Says:

    incitat de cite ori te citesc, de data asta mi-ai dat prea mult de lucru, mesmeea: sa-i citesc noua carte a lui rushdie ar trebui sa ma zmulg din viata si obligatii mult prea mult timp, un deceniu (subiectiv), si nici pina azi n-am terminat versetele satanice! pe de alta parte, ma bucur ca ne dai tu raportul pentru ca parte din mine crede ca toti prietenii mei sunt un singur organism care-si imparte lecturile. alta intrebare e: exista (obiectiv) mai multa cantitate de timp in romania? daca da, vreau si eu doua kg… in schimb pentru primul exemplar din Ghidul dada pentru postumani care apare in romana la Gaudeamus si care multam tie e mai bine cunoscut la Cluj decit in Baton Rouge – comentariu direct la discutia ta despre Vina-Ormus: Rusdie e vampir.

  2. mesmeeacuttita Says:

    vai, andrei, chestiunea cu organismul comun de lectura e tentanta! kilograme de timp din romania nu prea cred ca au cum sa ajunga la tine, decat daca te retragi intr-un sat pe dunare. dolce far niente exista insa si la new orleans. cand vom ajunge si noi pe acolo iar? rushdie vampir? ai vrea tu. eu nu prea as vrea, fiindca il prefer satir (asa se zvoneste) in scris.

  3. jeni Says:

    mie îmi pare rău că nu mai continuă serialul cu Apsarele I, II, III…îmi plac foarte mult. sunt deştepte şi focoase în acelaşi timp

    😀

  4. mesmeeacuttita Says:

    foaaaarte focoase!
    dar va fi gasit doamna Apsara in cartea mea care apare in noiembrie la targul de carte de la bucuresti si care se numeste GOURMET – close reading pe Celine, Bulgakov, Cortazar, Rushdie!

  5. jeni Says:

    super, habar n-aveam!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: