femme fatale (V)

bird.nightturcoaz

Apsara (V)

Orice lectură este o logomachie, spunea un filosof român simpatic şi bărbos. Să acţionăm, de aceea, mai departe cu decojirea femeii fatale Apsara din Pământul de sub tălpile ei de Salman Rushdie, pe care am uitat-o de prea multă vreme deja. Care este originea muzicii în Vina Apsara? Aceasta îşi descoperă vocea în solitudine, rătăcind printr-o pădure americană despre care se zvonea că era locuită de un monstru (dionisiac, fireşte, întrucât este un ţap sau un centaur) – şi iat-o deja pe viitoarea bacantă sau Dionysos-femeie în staza sa primară. Nissy pădureanca (încă nu este Vina, ea va deveni Apsara doar după plecarea din America, după întoarcerea în India şi ruperea ei completă de familia de origine) este marcată de la început de o sălbăticie structurală: sonoritatea ei este agresivă şi colcăitoare, întrucât nimfa este violentă. Este poreclită Fata-capră sau Fiica Omului-Ţap (la balul mascat din zonă, exista acest travesti al unui Om-Ţap, Pan zdrenţăros, al cărui rol era să sperie profilactic minorii). Trepidează, vibrează, rostogoleşte-te! Aceasta era marea ei taină, acest glas ca o ţâşnire de rachetă. Nu în ultimul rând, Nissy este o supravieţuitoare: singura rămasă în viaţă a familiei sale măcelărită de o mamă nevrotică. O mamă care intuise, însă, destinul sălbatic şi unic al fiicei sonore. Rătăcind prin America, în varii familii adoptive, Nissy îşi descoperă şi puterea erotică de seducătoare: bacanta primară este şi Elena, dar este şi Diana (femeia-vânător, fecioara intangibilă), drept care se prezervă pentru un ales, pentru Ormus.

Umeed (şi Rushdie) insistă pe portretul menadic al Vinei, întrucât acesta nu este doar nativ şi instinctual, ci face parte dintr-un uriaş efort de autoconstrucţie. Fizicul Vinei este din start dionisiac: pletele şerpeşti şi negre (sau rubinii, mai târziu), buzele senzuale, trupul sălbatic. Psihic, însă, Vina este alcătuită dintr-un sine ciuruit şi fragmentat, astfel încât reacţiile ei sunt incontrolabile şi capricioase. Este metamorfotică şi anamorfotică. Singurul ei punct de echilibru este Ormus şi dragostea lui, loialitatea bărbatului şi puterea lui de a o aştepta. Avalanşele ei lăuntrice nu vor dispărea niciodată, ci vor fi doar controlate efemer. Radiografiată prin intermediul elementelor primordiale, Vina este toate acestea la un loc. Stabilitatea ei durează cât timp dragostea lui Ormus poate funcţiona ca halou; apoi, însă, dat fiind că iubirea lor este una damnată, Vina se preschimbă într-o stihie vulnerabilă, care se autofisurează, nimicindu-i şi pe cei din preajmă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: