dadaism, postumanitate, şah (5)

nightbird.pantofi rosii

Dadaism, postumanitate, şah (5)

Mesmeea: Mi s-a părut hipnotizant faptul că găseşti rădăcina „nimicului” în cultura europeană în felul în care Ulise (Odiseu) se numeşte pe sine, pentru a-l păcăli pe ciclopul Polifem, – Eu sunt Nimeni (cu sensul: numele meu este Nimeni). De aici ai făcut legătura peste secole cu marile autodefiniţii ale poeţilor moderni, cea mai faimoasă fiind aceea a lui Rimbaud : Eu este un altul. Cum ţi-a venit ideea?

Andrei Codrescu: Răspunsul lui Ulise e la baza civilizaţiei noastre: ciclopul este natura care întreabă numele intrusului; Ulise răspunde « numele meu este Nimeni » pentru că semi-umanul nu are voie să cunoască numele celui care-l distruge; asasinul naturii animale rămâne fără nume şi animalul rămâne fără apărare, fără vreun mijloc de identificare a duşmanului. De la Ulise la Rimbaud civilizaţia se întoarce ca un şarpe Ouroburous şi ajunge la ruşine, greaţă şi un simţământ de vinovăţie (pentru succesul de asasin al lui Ulise şi al descendenţilor săi umani); Rimbaud zice « Eu e un altul », răspuns prin care incapacitează acel « eu » implicat în răspunsul lui Ulise; pentru Rimbaud nu numai « eu » nu există, dar acel « eu » cu care se putea raspunde este un altul; Rimbaud îl nimiceşte pe Ulise. La ce întrebare răspunde Rimbaud? La întrebarea naturii ucise: « Eşti tu nimeni? » Umanismul se derulează între Ulise, asasinul semi-umanului, până la Rimbaud, nimicitorul umanului. După răspunsul lui Rimbaud începe era postumană.

Mesmeea : Rimbaud este un altul, Ulise este nimeni, tu sau eu suntem ce anume atunci (întrebarea mea este retorică, dar şi meta-retorică)? Poate că după Rimbaud începe mai degrabă era pre-postumană! Să punctez, însă, acum alt miez al cărţii tale. Eşti admiratorul unei poete de excepţie, necunoscută în România, pe care mi-ai lăudat-o adesea ca fiind egala lui Eliot şi Pound: Mina Loy (sper să public cândva traduceri ale câtorva poeme „minoice” sau „minoene”). Era Mina Loy o dadaistă autentică?

Andrei Codrescu: Mina Loy a fost iubita lui Marinetti pe care, mai târziu, l-a satirizat sălbatic (împreună cu mişcarea futuristă); a fost o poetă care a reuşit să creeze o limbă suplă plină de ironie, autoironie, implicaţii sociale şi politice, şi sens cosmic. A fost şi artistă şi patron de galerie de artă şi colecţionară de gunoi la New York (gunoi reciclat în artă) şi prietenă a lui Duchamp şi parteneră sexual a cuplului Duchamp. Marea ei iubire a fost declaratul dadaist Arthur Cravan (nepotul lui Oscar Wilde). A fost dadaistă Mina Loy? A fost Jules Verne pe lună? « Autentic » e un cuvânt interzis, cred, de Biroul Central Dada (BCD).

Mesmeea: Dar eu nu lucrez la Biroul Central Dada, ci eventual la Biroul Central Delirionist… Aminteai la un moment dat în The Posthuman Dada Guide despre o Enciclopedie a Dezinformării (de tipul Antigona a fost mama lui Hamlet). Cum vezi o astfel de Enciclopedie în spaţiul cultural post(post)modern actual? Mă gândesc, de pildă, la o dezinformare de tipul Andrei Codrescu este verişorul nepoatei lui Boris Vian! Sau: subsemnata, Mesmeea, este fiica nelegitimă a lui Carlos Castaneda, rudă apropiată cu Paracelsus!

Andrei Codrescu: Absolut tot ce credem că ştim trebuie “dezinformat.” Întreaga noastră cunoaştere a lumii trebuie ruptă în bucaţele discrete la nivel subatomic şi reorientate în conţinut şi formă. Situri ca www.disinformatica.com şi www.RTMark.com sunt începuturile unei vaste distorsiuni prin imaginaţie a ideilor şi faptelor reçues. Ghidul Dada recomandă un număr de situri şi situaţii cu ajutorul cărora artiştii pot naviga prin era postumană.

Anunțuri

6 răspunsuri to “dadaism, postumanitate, şah (5)”

  1. Hilimon Says:

    Am văzut azi nişte stăncuţe bizare. Roteau împrejurul unui turn, au suit în văzduh, au coborât iar. Ciudat, e octombrie şi încă n-au plecat. Nu erau negre, ci un alb cu tuşe negre, picate printre aripile întinse. Asta m-a împins adineauri către domnul Google, Imagini. Am tastat „stăncuţe” şi aşa am ajuns la Mesmeea Cuttita. Habar n-am de ce.

  2. mesmeea cuttita Says:

    va fi fiind o intamplare dadaista intre stancute si subsemnata cuttita. vorba hilimonului/hilimoanei – „habar nu am de ce”.

  3. Hilimon Says:

    Da ce măi-măi e pe-aici ! După ce-am auzit azi şi-o ştire de presă – criza economică măreşte speranţa de viaţa – cred că n-o să mai mor niciodată…

  4. mesmeeacuttita Says:

    una este sa crezi, altceva sa poti si altceva sa vrei. cu moartea se joaca zaruri. regret, dar criza economica nu intra in atentia blogului mesmeic…

  5. Hilimon Says:

    Postuman ? Nţ ! Mai degrabă post uman. Ca la Paşti : ţii post. Niet alea-alea, şi nici la curve. Mă rog, măcar până la asfinţit. Uite un nou termen : asfinţism. A-sfinţenie, fără sfinţenie. Post-uman şi a-sfinţenie au ceva în comun. Îi dăm şi-un steag : Malraux. Secolul douăzecişiunu va fi religios, sau nu va fi deloc. Priceapă Woland ce-o pricepe ! Mai niciun gargaragiu nu se-ntoarnă la coada vacii. Râmân toţi la Zurich, la dada, isme şi coada netului. Şi urlă : Băăăăi, ce postumanitate ! Văăăăleu ! ce de cai verzi ! Uite-i, vere, pe pereţi/Îi bureţi sau nu-i bureţi ?!…

  6. mesmeea cuttita Says:

    hilimonul, hilimoana sau hilimonii au chef de joaca! numai ca eu trebuie sa plec degraba acu’ la venezia.
    si eu m-am jucat in gand cu postul sfintisorilor, a propos de post-uman. o sa ma gandesc zilele astea si la a-sfintenie, desi venezia numai cu asa ceva nu se potriveste!
    cat despre woland, problema lui insolubila este ca pricepe intotdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: