A fost cândva când nu va fi fost să fie de a fost nemaifiind fiind sau nefiind încă. Şi nimeni nu ştie dacă se va împlini ori dacă va fi cu noroc ori dacă, dimpotrivă, va fi cu nenoroc. Căci nefiind nu înseamnă că nu ar putea să fie. Iar fiind nu înseamnă că nu ar putea chiar în acelaşi timp şi să nu fie. Patagonia, Patagonia, pe tine te visez în fiecare noapte.
Mesmeea Cuttita's Blog 
septembrie 28, 2009 la 6:54 pm |
Aceasta poveste ascunde un fel de zona rotunda, secreta, banuiesc, in care lucrurile sunt spuse simultan; simultaneitatea asta nu e nici ea posibila decat pe anume teritorii, povestitorii adevarati stiu mai bine. Teribila trebuie sa fie Patagonia (ta).
septembrie 28, 2009 la 6:59 pm |
o zona secreta, da. iar patagonia e minunata, cand poti s-o inventezi dupa pofta, tocmai fiindca nu ai vazut-o niciodata!
septembrie 28, 2009 la 7:10 pm |
Era una dintre glumele de copii, cand intreba cineva unde ma duc, pentru ca nu aveam chef sa spun, ziceam „ma duc in Patagonia”. Nu m-as mira ca asemenea teritorii sa arate asa cum le-ai descris candva. Deci, destinatia proxima, Patagonia sau pandant(ive)ele ei.
septembrie 28, 2009 la 7:13 pm |
poate fi aproape orice – patagonia, tapagonia, gonitapia, nitagonia etc. esentiale sunt, asa cum spui chiar tu, teritoriile – mai mult sau mai putin imaginare. si ratacirea noastra cu folos estetic si omenesc.
octombrie 3, 2009 la 6:21 am |
Oooo, din nou o poveste…un inceput de poveste …sau un miez din ea.O Patagonie de poveste.
octombrie 20, 2009 la 7:01 pm |
sau poate chiar a fost , sau pentru mine chiar mai este si chiar nu vreau sa ma trezesc………Patagonia – teritoriu impliniri? cred ca teritoriul a ceea ce vrem fiecare