creta 2009 (IV)

Jurnal hanian (IV)

La Chania, sunt două porturi vechi: cel antic şi cel veneţian. Cochete şi mignone amândouă. Cu puhoi de taverne şi tejghele, cu plaka răspândită de-a lungul străzii principale. Am nimerit la târgul de miere, ulei, rachiu şi dulciuri din zonă. Mirosuri năucitoare, porumb copt pe jar şi uns cu unt (asta-i una din poftele mele), plus palikanii, consistenţii bărbaţi bruni, smezi, aspri din zonă. Înalţi ca nişte turnuri de pază, toţi au aproape doi metri: îi privesc cu coada ochiului; au cămăşile negre de pânză şi pantaloni gri, plus cizme grele din piele de capră. Ne uităm la un magician cu un glob de sticlă, care nu izbuteşte să farmece decât câţiva copii. Mâncăm gyros şi ne păcălim binişor (ehei, pofticioşii aşa păţesc). Altădată, tot în port, am arvunit şaluri de mătase şi cămăşi greceşti şi vin cretan pentru acasă. Am rătăcit pe ulicioare albe, pustii sau cu bătrânei pe scăunele în faţa caselor de pitici. Multe căscioare sunt dărăpănate, iar în curţile cu pricina se sălăşluiesc jivine de tot felul.

În amurg, peisajul se sălbăticeşte cumplit, am spus-o deja: vântul se înăspreşte, dar e perfect aşa, parc-am fi la începuturile insulei de odinioară, cretani prin adopţie progresivă. Pentru cei care vor să îşi închipuie că zboară nu este foarte greu să şi facă acest lucru (într-una din zile, Korin a aplicat pasul şamanului pe un povârniş la vale, am crezut că va levita vertical!). Ba chiar am zărit un domn matur cu telecomandă, făcând să zboare de pe deal un avion de jucărie de doi metri. Într-altă zi, vreo patru băieţi testau o parapantă. Casele din jur sunt izolate pe o colină, de aici absenţa hoţilor şi a pungaşilor. Multe din ele sunt vile luxoase, dar cu parterul mizer şi necăjit, iar acest amestec este specific, pare-se, pentru Creta. Pe drumul pustiu spre mare am găsit nişte scaieţi argintii uriaşi, fascinanţi, ca nişte globuri de Crăciun. În rest, timpul trece aici egal cu el însuşi, încovrigat, iar eu gust cu asupra de măsură lucrul acesta.