creta 2009 (II)

Behemotovna2

Jurnal hanian (II)

Ne-am împrietenit cu o pisică neagră foc pe care am botezat-o domnişoara Behemotovna (foşneşte ca dracu’ sub mâna lui Korin), apoi cu o capră impasibilă poreclită Ioanacreangă şi iedul ei, Ioncreangă. În faţa odăii noastre, o insulă infimă, în faţa căreia adastă destule corăbii improvizate, ca să se scalde amatorii pe o plajă izolată, fără turbulenţe. Ne salutăm cu toată lumea întâlnită, cu bătrâneii care îşi udă minuţios ardeii iuţi, cu păstorii de capre şi oi, şi tot aşa, cu femeile bătrâne, îmbrăcate în negru. Fiindcă suntem la sat, de fapt. Cu bucătarul nostru lituanian, Iustinas (arată ca un Kafka vesel!, dar noi îi spunem Iustinian, de la împărat) care ne pregăteşte seara horiatiki, salata grecească adică, apoi plăcintă cu spanac, tarhon şi mărar, orez cu alge, ardei umplut exclusiv şi gătit la cuptor cu brânzeturi topite; suvlaki şi tzaziki; sau ciuperci împănate; sau cine ştie ce altceva, pui umplut cu ierburi şi cu sos de vin alb. Justinas este dislexic, nu poate citi cărţi, întrucât nu reţine decât cuvinte disparate. Ştia de Bulgakov şi de Maestrul şi Margarita, dar din pricina bolii sale nu citise cartea. Văzuse, în schimb, serialul din 2005. Mama lui, paradoxal, este bibliotecară! Din Creta, Justinas urma să plece spre a bucătări în Africa de Sud şi apoi în Japonia.

La prânz scriu cât apuc la Angelus, vreo trei ore, cât mă ţin puterile pe arşiţă, de citit ceva nou nu am la mine, ci doar de recitit: Versetele satanice şi Mesi@. Deşertul roşu spre mare e abrupt şi prăfos, totuşi de sus, înainte să coborâm, ne jucăm uneori cum că putem zbura: drept care planăm întrucâtva, fiindcă nimeni nu calcă pe-aici, suntem stăpâni de-a dreptul. Spre amărala mea, într-una din zile, am găsit tocmai pe drumul pustiu şi sălbatic un CD aruncat pe care scria … Manele diverse! Se vede treaba că nu poţi scăpa de ţigănia de acasă nici în Creta, în pustietate.

Anunțuri

16 răspunsuri to “creta 2009 (II)”

  1. FID DeScribor Says:

    Se vede ca aceste calatorii isi gasesc inca partea lor odisiaca; prevad un scenariu din toate acestea, poate se face chiar un film, cine stie. Daca as fi regizor tanar, as face niste chestii traznet care sa se numeasca, sa zicem „La vita (adica viata!) e poetica” si care sa peripatetizeze prin mintile poetilor de acum si de mai demult. Pana una, alta, sa speram ca va iesi candva lucrarea mea care e tot cam despre aceleasi lucruri.
    Jurnalul hanian e, cred, printre cele mai interesante si rapide de pana acum.

  2. mesmeea cuttita Says:

    jurnalul hanian este colorat si senzorial, un soi de odisee de buzunar (vad ca am ceva cu buzunarele in ultima vreme!). tihna din creta nu o voi putea reface nici in 5 ani!
    as vrea sa apara lucrarea ta odisiaca, in caz ca lumea noastra mai crede in minunile de imprumut.

  3. FID DeScribor Says:

    E bine atunci cand poti scoate asa ceva din buzunar; uneori pentru tihna, alteori doar sa faci suprize lumii acesteia care nu stiu ce crede, cine e si ce vrea; deocamdata, se pare ca exista. Noroc cu Creta si altele. Tocmai am vazut un documentar despre o pestera foarte frumoasa din Grecia.

  4. FID DeScribor Says:

    Iar acum tocmai am vazut unul despre Chania. Aproape ca, privind stancile care ies din mare, imi vine sa spun ca inteleg de unde visul acesta al cautarii lui Odiseu; si felul in care este credibila, pentru ca uneori, te poti rataci si intre baie si bucatarie, daramite pe o asa mare halucinanta impresia trebuie ca e mai clara pe viu.

  5. mesmeea cuttita Says:

    eu am fost in pestera Aghia Sofia de langa Chania. este o pestera preschimbata in capela si inchinata Sofiei.
    candva tot o sa duc eu la bun sfarsit proiectul utopic numit rescuing ullysses, pe care il gandesc de vreo 6 ani deja. m-am sfatuit si aici, la chania, cu bucatarul justinas care e si marinar. i-am vorbit de rescuing ullysses si mi-a spus ca, dupa calculele lui, as avea nevoie de 50.000 de euro. hmmm.

  6. FID DeScribor Says:

    Atunci, o sa fiu cu ochii si pe eventuale cai de acces catre inceperea proiectului; daca vine si Justinas, o sa vin si eu asistentul lui, ca bucatar sau marinar :).
    In orice caz, e printre lucrurile care merita cu adevarat.

  7. mesmeea cuttita Says:

    draga describor, daca tu ai chiar ajunge bucatar, probabil ca odiseica de mine ar trebui sa manance pohezii! (hiha)

  8. FID DeScribor Says:

    „Odisseica poetofaga” – suna a nume latinesc pentru vreo specie necatalogata. Cat despre bucatarisire, eu cred ca gatesc tot dupa regulile hazardului si ies uneori lucruri interesante.

  9. ciaclan denisa stancutza Says:

    Calatoriile dvs sunt foarte frumoase, ati vazut o lume deosebita. Este interesant cum orice calatorie devine motiv de inspiratie poetica.

  10. mesmeea cuttita Says:

    adevarul este ca sunt adicta la calatorii sau calatoreata (desi ultimul termen e mai degraba simpatic). si ca preschimb orice vad, miros si gust in ravash aromat de pus sub perna ori de tinut sub limba.
    si daca as avea banii necesari petnru rescuing ullysses, jur ca ar iesi ceva nemaiauzit si nemaivazut. caci nu ar fi o calatorie ca oricare, ci una arhetipala si magica.

  11. Aliona Says:

    Am si uitat ca poate sa existe o astfel de liniste… Tihna, cum i-ati spus… Pentru mine viata a fost o miscare browniana in ultimii ani… Visam la un loc linistit, la un sanatoriu (de dorit pentru oameni cu boli psihice/ologice). Plus ca aerul din oras sufoca, probabil de la prea multi oameni, de la prea putina libertate in miscare.

    Ha, Behemot a lasat urmasi!!

  12. mesmeeacuttita Says:

    alionka ar trebui sa se grecizeze insular vreo cateva luni, ca sa isi recapete pofta de viata!

  13. mesmeeacuttita Says:

    am uitat de behemotovna! era o urmasa mai putin sugubeata si mai tandra…

  14. ciaclan denisa stancutza Says:

    Eu as merge intr-un loc uitat, la malul unei mari.

  15. Aliona Says:

    Pana una alta, o sa gust din Jurnalul hanian. 🙂

    Eee, nu stii niciodata ce ascund matzele astea, indiferent de culoare! (vorbesc din experienta…)

  16. L.R.E Says:

    manele…pustietate.. si eu am fost la fel de surprinsa cand in plina noapte , printre atâţia studenti , elevi , ma rog ,turisti mai mult din tarile nordice , intrezareai cate un „romanas” de al nostru sa traga de ei din diverse motive .. pacat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: