creta 2009 (I)

PeisajAlexis1Chania

Jurnal hanian (I)

Vara aceasta am ajuns din nou, după zece ani, în Creta: dar nu la Iraklion şi Knossos (ca acum un deceniu, când am pornit-o hămesită epic la Knossos, ca să închei partea grecească din Tricephalos), ci la orăşelul din celălalt capăt al insulei, Chania (se scrie cu ch, dar se pronunţă doar h). După socotelile mele şi numerologia aferentă, vara aceasta totul are legătură pentru mine cu 1, 2 şi 10, de aici ironia amuzată a lui Korin care m-a poreclit Dantissa (cu precizarea că Dante era obsedat de tot ce avea legătură cu cifra 9), K fiind pe post de, hiha, Beatic (fără r). La Iraklion am ajuns în prima seară în centru, la fântâna veneţiană Morosini, unde tronau cele 4 jivine care îmi sunt specifice zodiacal şi nu numai. Ai putea fi poreclită şi Marciana, a zis amuzat Korin, ca şi acum nouă ani în lagună. Mda, ce ţi-e şi cu mulţimea de lei strânşi la o singură fântână veneţiană exportată în Creta! Apoi am străbătut insula pe lungimea ei până la Chania: peisajul mai aspru ca de obicei, chiar şi în preajmă la Rethymnos, deşi totul aici poartă amprenta lagunei mele iubite şi decadente. Şi mai departe în timp, civilizaţia specifică locului este una de tip palatal, fără fortăreţe, dar cu palate sofisticate şi aproape imperiale ca la Knossos. Totuşi, la Chania, nici vorbă de aşa ceva.

Locuim la un mic hotel izolat de lume, pe un deal, de unde toată coasta e la poale, plus centrul insulei, pe sfert, cu munţii de peste 2000 de metri şi casele albe clădite sub formă de stup. La marginea oraşului, cocoţaţi rustic şi singuratici, flancaţi de un deşert roşu care duce până la mare şi pe deasupra căruia zboară ereţi care vânează şoareci de câmp. Drumul prăfos până la mare, unde ne scăldăm, e plin de smochini, cactuşi, platani, dafini, palmieri de tot felul şi rodii. Ah, şi puhoi de bougainvillea. Eu mi-s soră cu doamnele capre şi oi pe aici, căci alături de ele culeg şi mănânc smochine direct din pom; fructe de cactus e mai greu de arvunit, dar dacă am o foarfecă la mine şi o pungă de plastic e în regulă. Rodiile, spre norocul lor şi nenorocul meu, nu sunt coapte încă. În curtea hotelului nostru rustic găinile şi caprele mănâncă piersici, de auzit nu se aud decât tzitzikia, greierii uriaşi greceşti care bâzâie de parcă ar fi lăutari.

Anunțuri

3 răspunsuri to “creta 2009 (I)”

  1. ciaclan denisa stancutza Says:

    Superba atmosfera

  2. L.R.E Says:

    pamantul rosu parca urland imi spune calca-ma , iar picioarele mele imi soptesc inca nu e nevoie sa te opresti , inca mai putem …Strabate aceste locuri minunate acum pentru ca au sa-ti calauzeasca pasii oriunde in viata…Marea mi se incolacea printre picioare , o simteam atat de aproape , atat de mova…Liniste , simt multa pace sufleteasca de cate ori merg acolo si mai ales simt o renastere a tot ceea ce inseamna simtamant …ating extazul doar cu o privire. Nu am ajuns in Chania, dar am vizitat destul de mult : Hersonissos, Malia, Heraklion, Kokini Hani(un satulet adorabil unde marea face dragoste cu muntele la fiecare rasarir si apus) .. Superb..

  3. mesmeeacuttita Says:

    da, pamantul rosu, de aici pornesc multe lucruri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: