femme fatale (I)

FiniFemei

Apsara (I)

În viaţa mea de cititoare profesionistă, dar şi de cititoare pur şi simplu, am fost marcată doar de trei figuri feminine: Margarita (fireşte, femeia, vrăjitoarea etc.), apoi parţial de Maga (eroina lui Cortazar din Şotron este, totuşi, prea fragilă pentru gustul meu) şi Vina Apsara (teribila zeitate femeiască şi pământească din Pământul de sub tălpile ei de Salman Rushdie). Despre Margarita am scris cu vârf şi îndesat, despre Maga comme çi, comme ça, aşa încât a venit vremea de vară grecească a Vinei Apsara (deşi Vina este indiancă). În cele ce urmează voi face portretul acestei femei fatale, în mai multe episoade: îmi place să-i spun mai mult Apsara decât Vina. Pământul de sub tălpile ei începe cu un coşmar al Vinei Apsara, un coşmar arhetipal, aş zice: femeia matură, după o partidă sexuală sălbatică cu un tânăr amorez (care, muribund, vorbeşte în dialectul orcish al slujitorilor lui Sauron – vai, cum îl ironizează aici Rushdie pe Tolkien!), visează că îi este tăiată beregata într-un sacrificiu aztec al cărui patron este şarpele Quetzalcoatl. Coşmarul ei este, fireşte, unul iniţiatic şi simbolic: întrucât viaţa Vinei arată precum coşmarul ei devorator. Apsara este chiar viaţa (în forma ei brutală şi aspră, crudă): a devorat şi va fi devorată, va pieri. Martorul imediat şi naratorul ei longeviv este Umeed Merchant, îndrăgostitul loial, fotograful, cel care îi recomandă cititorului prima imagine numinoasă a Vinei: ea este însuşi arhetipul zeiţei rock la jumătatea drumului spre dezolare şi ruină. La 44 de ani, Apsara este solitară şi lunară: s-a desprins de Ormus Cama, iubitul ei fatal, Orfeul solar-întunecat care a aşteptat-o toată viaţa. Vag, se înţelege deja că Vina Apsara nu este doar Euridice, ci şi Orfeu, de aici bătălia şi rivalitatea creatoare, erotică şi voliţională între cei doi iubiţi. Dionisiaca Apsara înstrăinată de dionisiacul solar Ormus, deşi sunt unul şi acelaşi, singuri nefiind întregi niciunul, nici celălalt. Pe deget, ea poartă piatra lunii, piatra aleşilor orfeici şi a cuplului alcătuit cu Ormus (piatra găsirii lor, atunci când unul e mort sau dispărut). Coşmarul Vinei începe să se materializeze atunci când se declanşează cutremurul presimţit de animale şi păsări: iar cititorul intuieşte că imaginea beregatei tăiate din coşmar camuflează scena viitoare a femeii pierind în hăurile şi crăpăturile din pământ lăsate de cutremur. Este Vina Apsara o Euridice sau este chiar Euridice? Cutremurul se declanşează atunci când ea cântă Trionfi Amore de Gluck (tema este chiar aceea a cuplului Euridice-Orfeu). Dragostea bate moartea, argotic spus. Rushdie (şi Umeed) interpretează aşa: Inima chinuită nu numai că-şi găseşte fericirea, dar devine fericirea. Chinul, chiar el, conţine fericirea, acea fericire ulterioară pe care o pregăteşte. Fericirea este deja conţinută în durere, dar durerea nu ştie încă. Sau fericirea nu ştie că este conţinută în durere, fiindcă este adormită şi vagă încă: fericirea nu are conştiinţă de sine. Doar durerea are conştiinţă de sine. Umeed se simte obligat, în acest moment al definirii infernului (în care se va sălăşlui Euridice) să definească dragostea, tocmai fiindcă definiţia lui este diferită de cea a lui Ormus. Pentru Ormus, dragostea înseamnă viaţă şi moarte, este fatală şi are sens de destin. Pentru Umeed, dragostea este o artă a progresiei sau regresiei, cu dialectica ei de apropiere-retragere-revenire, plus ingrediente psihologice de tipul înseninării neliniştilor sau prilejuirea pseudo-rupturilor de cuplu.

Anunțuri

8 răspunsuri to “femme fatale (I)”

  1. Michel Says:

    Astept cu interes portretizarea, in circumstantele in care, printre alte carti incepute , „Pamantul de sub talpile ei” este o lectura prioritara.
    Probabil unul din cele mai incantatoare titluri cu care m-am intersectat.

  2. mesmeeacuttita Says:

    apsara e fascinanta si „mortala”, dupa cum se va vedea, cred.

  3. Zvârluga Says:

    Pe Margarita şi Maga, le ştiu prea bine. Într-adevăr, Maga mi s-a părut prea fragilă. Pe Apsara o descopăr acum. Mhmm, tare mi-e dragă, Ardoarea lui Nabokov, Ada.

  4. mesmeeacuttita Says:

    apsara e cumplita si fascinanta. mai bine sa nu aiba nimeni de-a face cu ea, decat daca are in dotare macar un tanc!

  5. Zvârluga Says:

    Perfect. Cumplit/ă şi fascinant/ă sunt cuvintele pentru care pornesc imediat, războiul (doar cu propria-mi dotare).

  6. mesmeeacuttita Says:

    pericol de incendiu!

  7. sotron Says:

    Minunata Maga. La fel si Tereza lui Kundera.

  8. mesmeeacuttita Says:

    mmm, si mie imi place tereza lui milan k!
    minunata.
    dar ca margarita si vina apsara nu e, totusi, nimeni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: