noir
(1001 nights)
nu sunt o mâncătoare de om dar pe tine te-aş mânca
iubeşte-mă de trei patru cinci şase şapte opt nouă zece
prăpăd peste prăpăd în noaptea de zahăr
s-a strâns în mine poftă de măcel şi de fărădelege
carne şi nu os şlefuit
femeia e mieluşeaua cu năpastă
noir pe cerul gurii
dacă eu nu îţi mai sunt nimic
nici tu nu îmi mai eşti nimic
muşcă-ţi limba
jar şi măcel
buze pe buze piept pe piept coapse pe coapse
nu fugi sărbătoreşte atât cât a mai rămas
nici cei mai iubiţi dintre iubiţi nu ar putea să scape de mâhnire
atât mai este din noapte un păr de gheaţă şi calea pentru pradă
voi face tot ce îmi vei cere şi voi făgădui tot ceea ce vei pofti
chiar dacă inima de jucărie este
preafericit cel care poate să te atingă şi să te miroase
carnea bărbatului e o pernă din pene de struţ
câtă mizerie în vorbele tale şi o uşurătate de păsări
pielea ta e aspră precum aceea a bivolului pe nil
femeia tuciurie caută şi nu găseşte
ea nu-l găseşte nici pe acela care dă aripi păsărilor
dreaptă ca litera alef stau cu ocara pe sprâncene
dreaptă ca litera alef tu m-ai făcut să văd moartea la două degete de ochi
mieluşea iepuriţă scoică genune
mă voi îndulci şi săra
vina e numai a grumazului prins în laţ
ca o maimulţă chioară cu şapte porţi de intrare şi două de ieşire
la început nu a fost cuvântul ci pielea
cât despre inimă ea e mereu în stânga
dar cel care o păzeşte e ficatul încuiat în dreapta
destupă chiupurile cu băuturi sparge tot ce se poate sparge
găseşte-te doar pe tine într-o dimineaţă
trupul se cuvine spălat ca pe veşmânt să nu se afle vreo pată
limpezite gândurile întors chipul
nu mă folosesc de slăbiciunea cărnii nimănui
nici chiar a mâncătorilor de bărbaţi
vreau să calc femeieşte
balsamuri prafuri alifii buruieni
părul meu e mai negru ca despărţirea de iubiţi
iar când e împletit în trei se văd trei nopţi deodată
purpura vinului săbiile pântecul pieptul acrişor
sunt panteră din neamul panterelor
neacoperită de nimic altceva afară de pielea mea
parfumat şi îmbrăţişat e bărbatul
noir.
Iulie 17, 2009 la 7:50 am |
Acum cand inchideam totul ca sa plec inspre Velicani,am vazut ultimul tau post.M-a bucurat si astfel plec la drum cu zambetul pe buze.Multumesc.
Iulie 17, 2009 la 11:06 am |
atunci nu ramane decat sa zambim impreuna in chestiunea „noir” sau „black”!
Iulie 25, 2009 la 7:43 am |
Şi pentru că, tipc bărbăteşte, am simţit nevoia ca, din prea multele frumoase, să le petrec o vreme pe cele mai „focoase”, :)) am ales: „femeia e mieluşeaua cu năpastă” şi „părul meu e mai negru ca despărţirea de iubiţi”
Iulie 25, 2009 la 9:17 am |
primul ales este un vers oarecum riscant (lirismul ar putea fi aici prea sentimental). al doilea, insa, este, intr-adevar, un vers special si de neinlocuit.