Entry for June 21, 2009

Mars Volta

Acum două luni, când am lansat la apă submarinul iertat în Amerika, la Baton Rouge am stat la poveşti într-un bar cu studenţii-poeţi ai lui Andrei Codrescu. Între ei, am găsit vreo doi-trei ascultători vorace de muzică psihedelică actuală, recidivistul de serviciu fiind Vincent. Drept care am schimbat idei despre transa psihedelică şi felul în care ar putea ea fi aplicată în pohezie. Asta după ce am povestit întrucâtva despre Pink Floyd. Ei, bine, Vincent mi-a trimis 4 albume ale trupei The Mars Volta (de care nu aveam habar), explicându-mi sintetic stilul trupei şi istoria ei underground. Am fost interesată mai ales de albumul de-loused in the comatorium (din motive lesne de priceput, id est coma), apoi de al doilea album Francis the Mute (orchestrat în memoria unui prieten al trupei, mort sub drog, cam la fel cum Wish You Were Here a fost gândit de pinkfloyzi întru pierderea şi recuperarea metaforică a lui Syd Barrett, deşi acesta nu murise fizic, ci exclusiv psihic!). Ambele albume merg mai degrabă pe linia unui rock progresiv atroce, înrudit cu Muse. Ultimele două albume, Amputechture şi The Bedlam in Goliath sunt, într-adevăr, mai psihedelice, în sens actual, contemporaneizat. Sunt şi violente, şi blânde, şi trasează un soi de iniţiere. Mai mult nu ştiu ce să spun deocamdată, am ascultat albumele doar o singură dată şi am reţinut vocea perfectă a lui Cedric Bixler-Zavala şi chitara straşnică a lui Omar Rodriguez-Lopez. Dar mai apoi am simţit nevoia să ascult ceva flotant şi cvasi-astral, drept care am rulat la rând cele două originale Cocteau Twins pe care le-am primit de la Giovanni – Treasure şi Victorialand.