Emmele Bovary
Am văzut Revolutionary Road, ultimul film al lui Sam Mendes, purtând încă amprenta premiatului (şi spasmodicului) American Beauty. Tot despre un cuplu sfârtecat, fărâmiţat psihic şi sufleteşte până la extincţie. Nimic de zis, Winslet şi di Caprio joacă remarcabil (precum Bening şi Spacey, în urmă cu 10 ani), depăşind partitura lor romanţioasă şi patetică din Titanic. Rolurile neromantice şi aspre li se potrivesc mult mai bine. Însă doar prestaţia actoricească nu ajunge. Iar construcţia de Emme Bovary a celor două personaje ajunge într-o fundătură, fiindcă este o făcătură. Chestiunea este că Mendes sapă la temelia unui cuplu până nu mai dă de nimic: sterpeţe şi uscăciune (redundant, nu-i aşa?). Mentalul de tip Emma Bovary devine (auto)sufocant întrucât nu poate soluţiona ruptura între realitatea nesatisfăcătoare şi aspiraţia (utopia) presupus a fi paradisiacă (id est mântuitoare), dar, în acelaşi timp, potenţial inadecvată. April şi Frank sunt amândoi nişte Emme Bovary, atâta doar că bărbatul îşi conştientizează partitura de la un moment dat şi revine în forţă la realitate. În schimb, femeia clachează. Problema Emmelor Bovary (femei şi bărbaţi) este aceea că nu ştiu ce doresc. Utopia lor este confuză sau, şi mai rău, este relativ minoră. Nici în realitate nu este minunat, dar poate nici în pararealitatea intangibilă. De aici ultima soluţie, a suicidului. Mărturisesc că structurile psihice bovarice mă irită: iar iritarea provine din faptul că astfel de făpturi nu ştiu de fapt să simtă total, absolut. Ştiu doar să simtă în funcţie de varii catalizatori. Nici dăruirea nu mai există complet, de aceea, ci poate fi stimulată doar de stări cerebrale sau senzoriale dereglate. Drept care nu vreau niciodată să fac jocul Emmelor Bovary din cărţi sau filme. Rămân la preferinţa mea pentru tipologiile extreme şi cathartice. Mi-aş dori să pot să am acces la cum ar arăta, vorbi şi făptui Sonia Marmeladova, Nastasia Filipovna, Katerina Ivanovna şi Gruşenka în mileniul trei. Apud Dostoievski, notre semblable…
P.S. 1
Iar acum ascult Goran Bregovic.
P.S. 2
M-am gândit că pentru a celebra despărţirea de yahoo 360 ar merita să fac gestul bulimic de a scrie în fiecare zi pe blog ceva, ca un fulminant adiooo.
iunie 16, 2009 la 8:59 am |
pictura de leonor fini.
iunie 16, 2009 la 9:31 am |
Kate Winslet mi-a placut in The Reader. Revolutionary Road inca nu am vazut.
Si eu am ascultat ieri seara si azi-dimineata muzica sarbeasca. Bregovic e foarte tare, I mean are talent si sharm. Iar acum ma tratez cu un pic de Hopa didida primit de la o prietena pe mail – ritmurile folclorice moldovenesti rule, imi sunt cel mai aproape.
Buna ideea cu fulminantul adio :).
iunie 16, 2009 la 10:09 am |
voi scrie si despre the reader, asa ca o las pe winslet intr-o nisa privata, deocamdata.
da, bregovic e strasnic dupa epuizari cerebrale. cica e lecuitor!
deci sa comit un adiooo?
iunie 16, 2009 la 10:43 am |
Eu votez pro adiooo. Even if only several lines a day.
iunie 16, 2009 la 10:51 am |
am primit si eu e-mailul cu anuntul mortuar. se inchide yahoo360, o adevarata tragedie! goodbye, Mesmeea.
iunie 16, 2009 la 11:44 am |
let’s see, poate ma mobilizez, artemis!
malintzi, don’t forget – the king is dead, long live the king!
iunie 16, 2009 la 12:03 pm |
😀
iunie 16, 2009 la 12:15 pm |
in the reader,film de cacat,facut dupa o brosura de impatit in fata magazinelor cu electrocasnice,cu valoare nula si de astea,normal ca un bestseller,o imitatie ieftina a ltei spurcaciuni pe nume Lolita doar ca avand rolurile inversate si strecurand un pic mai mult patetism printre randuri,Kate winslet e sub oice critica,dar nu e vina ei,pentru ca rolul nu i se potrivea,personajul acela nu avea nervul pe care stie ea sa-l evidentieze in rolurile pe care le joaca.. exemple.. Rose din Titanic..Clem din Eternal Sunshine of Spotless mind (unde e absolut geniala) si apogeul,dupa parerea mea,bineinteles,l-a avut in remarcabilul Revolutionary Road.. unde cuplul patetic din Titanic s-a maturizat,si si-a aratat,odata cu pasiunea spulberata,adevarata fata pe care cuplurile de obicei o au si prin care se autodistrug….
iunie 16, 2009 la 12:41 pm |
suna ca o spurcare cele scrise mai sus in avalansa! black bride pare sa fie iritata.
iunie 16, 2009 la 8:48 pm |
Visez de mult la resurectia lui Di Caprio, vanat/sidefiu,maturizat, alaturi de Jack Sparrow fireste, si oferind „inima oceanului” grasutei Kate – totul pe muzica lui Bregovich …
iunie 17, 2009 la 5:48 am |
atunci resurectie sa fie!