Entry for June 14, 2009

În somnul de duminică am visat că eram pe o insulă din nordul Siciliei care se numea Shanghai (!?). Aveam nişte ochelari uriaşi pe nas şi încă o pereche pe cap, ca un soi de cască de protecţie. Dar ce făceam era ultrainteresant: citeam Aventurile Alisei în Ţara Ciupercilor Vrăjite. Cartea nu există, dar poate va exista, întrucât în luna iulie, Jessica, o prietenă a co-pilotului din Submarinul iertat, adastă în Clusium ca să filmeze culegători de ciuperci prin pădurile (h)ardelene, eu fiindu-i stalker relaţional cu respectivii culegători maniaci de ciuperci, majoritatea scriitori (fiindcă numai astfel de specimene cunosc). Din pricina ciupercilor vrăjite (Amanita Muscaria, in extenso) chipul mi se făcuse de chinezoaică, drept care vedeam oblic. Trebuie să spun că vederea oblică în vis are ceva aromat: miroase a cocos. Ca să nu mă otrăvesc cu atâta Amanita Muscaria aveam la mine, în vis, un soi de licoare din lapte de licurici uriaş (de un kilogram!). Din când în când dădeam pe gât o duşcă şi ochii mi se făceau la loc, drept care puteam citi din cea de-a treia carte a Alisei. La un moment dat, m-am întâlnit pe insulă cu un domn cu ochelari uriaşi ca ai mei. Avea redingotă şi pretindea că îl cheamă Lewis şi că e din Shanghai. Aşa că m-am trezit. Era deja exagerat. Oricum m-am întrebat atunci dacă nu cumva numele meu este Amanita.