Astăzi am văzut din întâmplare un cuplu adorabil dansând: ea avea 16 ani, el, 20. Ea era mignonă şi delicioasă (fără să fie frumoasă), el, lungan şi deşirat, cu o gravitate parţial înţeleaptă, parţial şugubeaţă. Dansau cu figuri (cu o pantomimă aplicată pe un soi de sonoritate sau alta), cum s-ar spune, iar dansul lor avea o viaţă intimă şi cumva iubeaţă, fără să fie deloc vulgară. Dansau ca nişte spiriduşi voioşi şi tandri. Nu ştiu ce m-a apucat: m-am dus la ei şi le-am spus că le doresc să nu se despartă niciodată. M-au privit cu ochii clipind ca licuricii şi au chicotit.
Ajunsă acasă, m-am pus să ascult în cadenţă Renaissance, cu odaia bubuind de vocea Şeherezadei.
Mesmeea Cuttita's Blog 
iunie 12, 2009 la 11:57 am |
nu stiu daca este o pictura (sau desen) de leonor fini. chiar nu stiu.
iunie 12, 2009 la 2:02 pm |
o sa se desparta.
iunie 12, 2009 la 3:35 pm |
da, s-ar putea sa se desparta. insa clipa conteaza, trairea. exista unele momente in care putem spune, fara a cadea intr-un patetism ieftin, ca este prinsa vesnicia, acele momente tin de un alt registru al existentei. restul este umplutura. iar ceea ce au trait cei doi in cateva minute, unele cupluri n-au trait in 20 de ani de coabitare
iunie 12, 2009 la 11:01 pm |
Se vor desparti in momentul cand vor incepe sa-si caute pasii de dans, care acum vin singuri…
iunie 13, 2009 la 12:09 am |
impotriva domniilor voastre, empaticii comentatori, nu cred ca mignona si lunganul o sa se desparta prea devreme, ci eventual peste vreo 5 ani, poate din pricina obisnuintei sau chiar a geloziei celorlalti. intrucit am uitat sa precizez ceva – exista intre ei un soi de tandrete inefabila, delicata, un soi de complicitate speciala care exista doar intre iubitii care sunt si foarte buni prieteni (nu doar iubiti). iar lucrul acesta mi-a placut cel mai mult. caci e mare lucru ca iubitii sa fie si prieteni de cursa lunga. acest tip de cupluri functioneaza si dupa ce dragostea s-a estompat.
iunie 13, 2009 la 1:43 am |
si totusi,o sa se desparta 🙂
iunie 13, 2009 la 1:45 am |
i don’t think so
iunie 13, 2009 la 4:11 am |
doi dintre noi? 🙂
cam seamana descrierea…
iunie 13, 2009 la 5:28 am |
Eu cred că lunganul ÅŸi mignona n-o să se despartă. Că tandreÅ£ea inefabilă ÅŸi complicitatea lor specială, de prieteni iubiÅ£i – mare lucru!, cum zice ÅŸi Mesmeea – o să facă anii să treacă, fără să-i contorizeze.
Pentru că eu mai cred. Că se poate.
iunie 13, 2009 la 6:34 am |
O sa se iubeasca mult si bine. Dar se vor desparti. Pentru ca iubirile mari nu functioneaza ca relatie. Iar la 20 de ani, eternitatea este singurul timp valabil. Numai ca 20 este o varsta care trece. Mai devreme sau mai tarziu.
iunie 13, 2009 la 7:05 am |
iata ca ne-am impartit in 2 tabere – scepticii care prevad ruptura cuplului mignona-lunganul si optimistii (din motive de complicitate priceputa) care mizeaza pe neruptura cuplului cu pricina.
nu stiu daca seamana cu cineva dintre noi mignona si lunganul, eu chiar i-am vazut cu ochii mei si le-am spus ceea ce le-am spus (nu a fost o metafora sau o parabola). si m-am bucurat pentru ei.
si vorba zvirlugai care nu zvirlugeste (in cele scrise mai sus) si eu cred ca se mai poate…
poate ca iubirile (mari sau mici) nu functioneaza ca relatie, dar complicitatea tandra este totusi in masura sa pozitioneze o relatie chiar si atunci cind este vorba despre un cuplu imatur (cronologic vorbind). cit despre eternitate, niciodata nu am bagat mina in foc pentru ea.
iunie 13, 2009 la 7:09 am |
Mesmeea, pot să mă înciudez?
De ce să-i dăm timp, iubirii? Am senzaÅ£ia că ne-aÅŸezăm la linia de sosire ÅŸi la start, îi dăm toÅ£i drumul, să iubim.
Iubirea nu e o cursă contra timp. E o trăire rotundă.
(Nu mai am de ceva timp, 20 de ani, dar, ce-i drept, zăbovesc în eternităţi de-o clipă.)
iunie 13, 2009 la 7:15 am |
ingaduinta sa fie pentru inciudare! dar nu era nicio polemica in formare, eram de-acord…
iunie 13, 2009 la 7:28 am |
Åžtiu. Îmi ceream voie la Mesmeea-gazda, să mă înciudez pe ceilalÅ£i. MulÅ£umesc, Mesmeea.
Şi ataşez o piesă. Pe care-o iubesc. Etern, aşa. 🙂
iunie 13, 2009 la 7:58 am |
Dar cat de delicioasa este inocenta aceasta a credintei in iubirea vesnica. A nu se intelege naivitate. Sper ca nu s-a priceput gresit. Am acordat tot creditul meu iubirii interminabile. Dar mi-am exprimat scepticismul vizavi de coexistenta, spatiu comun, relatia ca fenomen social. A ura cuiva sa nu se desparta niciodata de obiectul pasiunii/ adoratiei/ iubirii lui, nu este neaparat o urare de bine. Desi ma gandesc ca Mesmeea dorea doar sa-si exprime entuziasmul vizavi de sentimentul expus si cred ca urmarea neincetarea acelei uniuni cosmice cand a facut respectiva urare celor doi.
Timpul nu este, intradevar, un atas pentru sentimentele ultime, globalizante.
Dar exista durata actiunilor psihice, durata bolii interioare, durata indragostirii. Din fericire sau nu, exista trecerea.
iunie 13, 2009 la 8:18 am |
Michel, trecerea în altă durată.
Mi-a plăcut mult ce-a spus Mesmeea, despre prietenii iubiÅ£i. M-am gândit fără să vreau la Åžotron. Dacă Maga credea că-l intuieÅŸte pe Horacio, Talita îl înÅ£elegea pe Traveler. Cam asta este rotunjirea despre care spuneam. Amploarea sentimentului. Nu ÅŸtiu cum naiba fac de-o dau în literatură. Chestie de amploare a duratei, cred. 🙂
N-am cum să ÅŸtiu dacă atingerea lui, o să-mi mai provoace senzaÅ£ia aia de sufocare, de rotire. Dar o să-i vreau privirea care o să-mi permită să-i spun multe, tăcând. Timpul nostru cu umerii aduÅŸi de orele complice care-ÅŸi ÅŸoptesc apropierile răsturnate.
(mi s-a făcut somn, clar… :))
iunie 13, 2009 la 8:41 am |
da, despre asta era vorba – am mizat pe „neincetarea acelei uniuni cosmice”. si mi-am zis ca nu strica sa le fac un semn celor doi tineri iubiti cum ca vad starea lor frumoasa si o valorizez (hmmm, am vorbit cam pretios acum).
zvirluga isi aduce, totusi, aminte ca horacio a sarutat-o pe talita?
iunie 13, 2009 la 9:13 am |
🙂 (daaa) Mesmeea, pot să-Å£i mulÅ£umesc pentru întrebarea asta? (ca un copil care acu nu mai e bosumflat.)
iunie 13, 2009 la 9:30 am |
(rog a mi se scuza tutuiala. o pun pe seama tinereţii Mesmeeii. şi dac-o deranjează, n-o mai repet.)
iunie 13, 2009 la 10:53 am |
Eu incercam sa fiu doar realista…sper ca nu fi sunat ca o frustrata si o inciudata pe fericirea altora..ci pur si simplu..m-am saturat de conceptul pe care-l dezvoltau T.A.T.Y „Time is running we are sitting/Back together just for splitting”
si ca sa trageti o binemeritata nicioconcluzie,voi lansa o invitatie spre a viziona un anumit documentar care thanks to god se poate vedea online, si anume la linkul asta : http://www.youtube.com/watch?v=AqAEfBMlJoc imi place mult ca la sfarsit oricine are impresia ca a primit raspunsul pe care l-a cautat.e fascinant.cand veti timp…..
iunie 13, 2009 la 11:27 am |
nu cred ca va fi inteles cineva ca black bride ar fi o frustrata sau invidioasa! sceptica si prudenta, poate!
iunie 15, 2009 la 12:27 am |
eI, SA FI VAZUT DVS CE A MAI DANSAT DIDI LA CHEFUL UNGUROAICELOR ei PREFERATE DE LA SECTIA COSMETICA DE LA LICEUL UNDE preda