Entry for May 28, 2009

Harmonia Caelestis

Dificil să seminarizezi, fie şi doar pe blog, un cărţoi inhibant precum Harmonia Caelestis (Anamaria Pop, traducătoarea predilectă a lui Peter Esterhazy, a muncit nebuneşte, practicând un devotament copleşitor!). Un roman-palimpsest despre tată şi o antiteză continuă despre ce este, ce ar trebui să fie, ce nu este şi ce nu ar trebui să fie un tată. Foamea-de-tată. Nevoia-definirii-tatălui. Un dans tată-fiu pe viaţă, aşa explică Peter Esterhazy. Dar orice Harmonia Caelestis este contracarată sau secondată sau completată de o Harmonia Terrestris. Aşa şi aici. Există tatăl maxim, tatăl-tot, modelul, magicianul, spiritul, adoratul; şi există tatăl minim, tatăl-nimic, antimodel, grobian, porcin, falus, ironizat, trivial. Romanul este geometric, iar figura-cheie este aceea a spiralei: cititorul poate circula în susul şi în josul spiralei, după voia autorului, dar şi după voia sa (şi a lui Dumnezeu-Tatăl, dacă tot suntem la capitolul taţilor). Tatăl care este substantiv, dar şi verb. One man show. De citit, la ceasurile zilei depline, cele 800 de pagini ale cărţoiului. To Axion Esti! Spun şi eu aducând laudă precum eroilor greci.