Entry for May 11, 2009

real woman (zero)


nu mă aflu aici ca să îngenunchez

nu iubesc ca să fiu iubită

miros a carne de om

ploaia îmi umple pielea cu şofran

înghit boabele ei de struguri ca o bătrână regină la ora de chirurgie estetică

şoldurile mele se lichefiază în creier

macii bruni îi atârn la glezne apoi delirez despre lehuzia inimii

eram fiară voiam să fiu fiară

să nimicesc şi să fiu nimicită ca purpura

păr şi coapse şirag de mătănii lucioase pe care le-nghit ca bomboanele

fiindcă în mine sunt mai multe trupuri decât de obicei

(unul din ele are cercei la subsuori).

20 răspunsuri to “Entry for May 11, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    pictura de leonor fini.

  2. eschimosss e Says:

    pare sa fie vorba mai degraba de o surreal woman, decit de o real one!

  3. Mesmeea Says:

    daca va fi fiind surreal woman, atunci e fantasmatica. daca e real woman, atunci e mai putin fantasmatica si mai tangibila (dar totusi inca relativ fantasmatica). vorba blastului – intre urzica moarta si urzica vie!

  4. eschimosss e Says:

    dar daca e un soi de semi-urzica (adica si moarta, si vie) femeia respectiva din text?
    si de ce sint 3 periute de dinti in imagine?

  5. Mesmeea Says:

    probabil ca pe langa surreal si real exista si o unreal woman! alta explicatie nu am. iar pohezia se naste printre aceste 3 femei (care mai de care mai fantasmatica).

    in ce priveste cele 3 periute de dinti, ori e vorba de periutele aferente celor 3 ipostaze pomenite mai sus, ori e vorba de un al treilea personaj amestecat si existent (aproape) intotdeauna in povestea unui cuplu (fie acesta chiar imaginar). cine sa le stie pe toate!

  6. eschimosss e Says:

    mesmeea vrea sa ma faca sa cred ca textul postat este o jucarie poetica. dar eu refuz sindromul jucariilor poetice.

  7. Mesmeea Says:

    polemica aceasta pare sa fie inventata si silita!

    o jucarie poetica are dreptul sa existe atita vreme cit sensul ei are o miza. daca e vorba doar de ludic, acesta poate fi periculos, facil si gratuit. dar in cazul meu nu cred ca se aplica o eticheta atit de lejera.

    eschimosii au devenit scortosi cumva?

  8. eschimosss e Says:

    eschimosii au dreptul sa puna intrebari! iar eu ma intreb care este, care poate fi miza unei jucarii poetice. daca seria real woman e o jucarie poetica, mesmeea nu cumva ne pacaleste cu tendinta?

  9. Mesmeea Says:

    nu imi pot ingadui sa pacalesc pe nimeni atunci cind scriu poezie. nici pe mine, nici pe altii. ziceam cindva de poet ca trebuie sa fie o bestie – fatza de sine mai intii, apoi fata de cititorii lui. asta fac eu. in felul meu.

  10. eschimosss e Says:

    deci asa sta treaba cu autenticitatea…

  11. Mesmeea Says:

    oare trebuie sa fim nebuni reali ca sa avem dreptul sa scriem despre nebunie?
    oare trebuie sa fim sinucigasi ca sa putem scrie despre sinucidere?

    doar cine este iubit are voie sa scrie despre iubire? sau i se ingaduie (omeneste) si celui care nu este iubit sa scrie despre asta?
    (eschimosii au auzit, cu siguranta, despre libertatea creatiei, oricit ar suna de clampanitor!)

    si tot asa – as putea lua la rand toate temele riscante din viata noastra.

  12. Ahasverus Says:

    Grozav poem!! Mi-a placut enorm,mai ales imaginea :”Ĺźoldurile mele se lichefiază în creier” ,ca si cum,Femeia a reusit ce nici funestul Socrate(ce a ridicat natura umana orientata orgiastic,dionysiac,la cerebral)nu a facut,a reusit sa le imbine pe amandoua intr-un fel de chilie a mintii,chilie ce nu se manifesta ca si o chilie monasticos,ci e una posedata de demonii carnii si de instincte ce colcaie prin ganduri ce au mucegait in oase si de lucruri frumoase,pure,de autentic si de falsuri si crezuri dezlanate,de nimicuri si de tot… Grozav poem!

  13. Mesmeea Says:

    ay, ashaverusa! cred ca a venit vremea sa port din nou bratara visinie adusa odinioara de la kypris!
    da, uneori chilia trupului si chilia mintii e totuna.
    merci de scotoceala pe aici.

  14. eschimosss e Says:

    libertatea creatiei? nu suna prea dogmatic?

  15. Mesmeea Says:

    ce-i drept suna un pic dogmatic! dar am vrut sa evit definitiile si sintagmele pompieristice.
    libertate launtrica, exterioara, lingvistica, psihica etc. ar fi multe de insirat.
    ar fi perfect ca un creator sa nu aiba oprelisti de niciun fel (decit morale, eventual). si basta.

  16. Alpha Dracon Says:

    Despre valoarea estetica, poetica si spirituala aceste noi fragmente nu vreau sa vorbesc, cred ca am vorbit destul in trecut despre poezia Mesmeei din acest punct de vedere.Mi s-a parut interesanta discutia aici fiindca, dupa parerea mea, intr-o zi ar trebui sa meditam (cu toti) intr-un fel mai profund despre problema autenticitatii in poezie, si zic asta intr-un fel mai general, nu ma refer doar la creatiile mesmeice. Eu nu cred ca in aceste fragmente avem de a face doar cu niste jucarii ludice si cu niste versuri neautentice, daca ar fi asa as fi primul sa zic ca sunt doar niste „masturbari mintale” lipsite de orice mesaj si atat. Dar, in acelasi timp, sa pledez pentru autenticitatea acestor versuri, ar putea fi si riscant pentru Mesmeea insusi (spun pentru Mesmeea ca fiinta psihica si fizica)intr-o zi va aparea cineva, daca nu a aparut deja, care ne va spune ca tot ceea ce se afla in poeziile mesmeice sunt proiectii ale mesmeei insusi, adica: din cauza unor legii asa zise „morale” (dar ar fi de vazut ce fel de „morala”, „morala” e dupa mine un concept destul de relativ, deja la latitudinea mea „morala” e cam diferita decat „morala” latitudinii unde va aflati voi) deci din cauza acestor „legii” mesmeea in viata reala s-a auto-cenzurat si dezvaluie firea ei aici in poezie, sau mai bine ne dezvaluie cum ar fi mesmeea daca nu ar trai in acele conventii morale, acuma Mesmeea imi va spune ca nu e asa :), atunci daca nu e asa, trebuie considerate numai ca niste jucarii fictionale (?). Cand spui „oare trebuie sa fim nebuni reali ca sa avem dreptul sa scriem despre nebunie? oare trebuie sa fim sinucigasi ca sa putem scrie despre sinucidere?
    doar cine este iubit are voie sa scrie despre iubire? sau i se ingaduie (omeneste) si celui care nu este iubit sa scrie despre asta?”
    intr-un fel ai perfect dreptate, e corect, toti putem scrie despre orice vrem, numai cu nu trebuie sa fim dogmatici in privinta asta, nu trebuie sa ne auto-convingem ca cunoastem bine acele „realitati” despre care brodam „fictiv” poemul, trebuie sa avem umilinta sa intelegem ca in momentul in care scriem despre nebunie netraind aceasta nebunie din interior, va fi sigur altcineva care o cunoaste mai bine decat noi si ca poemul nostru nu are o valoare ontologica nici „gnoseologica”, nu poate fi o cale de „cunostinta” pentru ceilalti, in fine considerand ca toti traim in conventii cred ca daca scrii despre nebunie si nu esti un nebun sau un psihiatru, daca scrii despre iubire dar nu o cunosti direct, fiindca nu esti iubit si nu iubesti, acuza adresata (dupa acele conventii in care traim) va fi mereu de a fi „ne-autentic”, si asta o sti bine si tu. De pilda: eu am scris un monolog prefacandu-ma ca sunt o femeie cu paranoia, dar nu am nici o pretentie sa stiu cum este sau cum se gandeste o femeie paranoica, era numai ca sa exorcizez toate femeile paranoice care au obsedat viata mea pana acuma, daca cineva, in cazul acelui monolog, m-ar acuza de ne-autenticitate nu as avea nici un argument sa ma apar si ar trebui sa accept critica respectiva, asa si mesmeea cand scrie despre calugaritele ratate.. cum cred ca nu esti o calugarita ratata poti numai imagina cum o femeie de acest fel (bleah!) poate sa se gandeasca…dar infine nu o vei mai sti cu siguranta(slava domnului)
    Totusi chiar daca poeziile mesmeice ar fi ne-autentice mie „non mi cale” adica nu ma intereseaza,imi plac manieristi narcisisti, si e normal ca undeva ei sunt ne-autentici si prefacuti, D’Annunzio de pilda era pe alocuri foarte ne-autentic, plin de „poze”, dar mie imi place la nebunie,daca ne gandim bine e mai dificil sa scoti un poem bun din nimica decat sa-l scoti din niste evenimente traite realmente. Privind ultimele poeme pot spune ca sunt reziduale, e ceea ce a ramas dupa arderea delirului, la nivelul imaginilor ma satisfac mult si daca am mereu dorinta de a traspune in limba mea fiecare poem afisat este si ca sa ma „apropii” launtric de ele…bulimic sunt si am nevoie de hrana sangeroasa…:-E

  17. Alpha Dracon Says:

    Numai acuma mi-am dat seama ca am scris un „comentariu-monstru”… cum ar spune Mesmeea : „un supraciorchine de strugure urias” :(.

  18. Mesmeea Says:

    intr-adevar, alpha, e „monstruos” comentariul de mai sus! dar despre autenticitate nu are rost sa se discute in 2 peri, de aici probabil lungimea (bulimica a) textului tau! chestiunea autenticitatii e ardenta doar atunci cind se pune in subsidiar chestiunea falsitatii. literatura, indiferent de care soi va fi fiind ea, inseamna fictiune!!! mai ales fictiune (chiar daca fictiune pornind de la viata, vampirizind viata etc.).
    apoi ideea de jucarie poetica nu implica neaparat falsitate, ci mai degraba ludic. dar o jucarie poetica nu poate fi nevrotica? eu zic ca da.

  19. Sara Says:

    BS

  20. L.R.E Says:

    mai autentic de atat … nu cred ca se poate ! nu trebuie sa fim nimic atata vreme cat mintea noastra scrie … superb poem !

Lasă un răspuns la Ahasverus Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: