Entry for April 01, 2009

Aflasem, după ani îndelungaţi de căutare, două cuiburi unde mă puteam îngropa ca într-un pântec, în oraşul unde locuiam. Unul era săpat în dealul unei biserici, celălalt se afla în subterana unui palat baroc. Primul îl descoperisem cu ochiul liber, din tramvaiul care mă purta în oraş: era o gaură de cerşetor, un refugiu improvizat de cineva care îşi aflase acolo găoacea. Putea fi săpat chiar de copii: la urma urmei nu doar casele în copaci le sunt loc de joacă, ci şi o astfel de gaură în pământ. Am pândit o zi ploioasă, în care nimeni nu ar fi putut să mă surprindă acolo, şi m-am instalat în primul cuib. Nu încăpeam decât cu genunchii la gură, ghemuită şi aplecată, dar mi-era bine. Din pricina ierbii înalte, nu puteam fi zărită de afară. Mă temeam doar să nu fiu vizitată de către stăpânul de drept al găoacei. Dar el nu a venit, ci m-a lăsat să mă primenesc în gaura aceea. Am stat doar câteva ceasuri acolo, timp în care m-am relaxat până la uitarea binefăcătoare. Încovrigarea mă făcea să tremur, întrucât corpul meu era ţintuit ca într-un insectar, dar până la urmă oboseala poziţiei m-a făcut ea însăşi să pierd şirul întâmplărilor. Eram ca Winnie a lui Samuel Beckett, o femeie-vierme. Când am ieşit din gaură, mă înnoisem. Înainte de orice, ştiam însă, că găoacea aceea era a mea, că fostul ei stăpân murise, iar copiilor le era frică să se joace înăuntrul ei.

Al doilea cuib se afla în pivniţele unui palat baroc. Era o subterană cu un fals labirint, întrucât păcălea că se încâlceşte, când, de fapt, ducea într-un singur loc, acolo unde eu simţeam că pot crea senzaţia de Uterus, chiar dacă era doar un artefact al pântecului. Coborând în pivniţele palatului, simţeam că descind în propria mea minte, mai exact în inconştientul meu. Nu mă înşelam deloc, după cum avea să iasă la iveală. Era o subterană din al cărei întuneric porneau trei tunele care duceau până în altarul bisericii gotice Sfântul Mihail, din centrul oraşului. Dar tunelele erau zidite astfel ca nimeni să nu poată circula pe acolo. Pivniţele erau alcătuite din trei antecamere şi două săli. Cea dintâi era numită a grifonului, fiindcă acolo se afla sania cu grifon a conţilor cărora le aparţinuse palatul. M-am aşezat şi eu în sania aceea uitată de timp, dar nu am aflat senzaţia de cuib. Dimpotrivă, m-am simţit veştejită. Cea de-a doua sală era şi mai mare, avea arcade pe margine şi o chilie stranie, ca un ţugui. Acolo, în buza acelei chilii, de unde puteam cuprinde încăperea uriaşă şi tunelul principal care ducea la altarul bisericii Sfântul Mihail, stăteam atunci când mi se îngăduia să cobor în străfundurile palatului baroc. Aş fi putut sta zile întregi, căci eram acasă într-un sens neştiut. Mă aflam cu spaimele şi moartea mea acolo şi, tocmai fiindcă mă lipisem de ele sau ele se lipiseră de mine, nu îmi mai era frică. Mă aflam într-un ou uriaş, pe fundul acestui palat, unde eram gestată sau mă gestam eu însămi. Abur cald se ţesea în jurul meu, ca într-un iglu. Spre deosebire de cuibul din dealul ierbos al bisericii, aici eram într-un uter răcoros şi neînghesuit. Ar fi încăput şi alţi căutători asemeni mie, dar nu ţineam să le destăinui funcţia acestui loc psihic, cu atât mai mult cu cât nu aveam mult timp la îndemână. Accesul în subterana palatului era interzis sau îngăduit doar celor care aveau o cauză convingătoare. Dacă jivinele păzitoare mă lăsau să cobor, o făceau doar vreme de un ceas, după care trebuia să urc la suprafaţă, chiar dacă nu mă îndestulasem. Urcam neîmpăcată că nu rămăsesem scoborâtă acolo după poftă şi lacomă să vin iar, găsind un pretext care ar fi putut să-i convingă pe paznici. Căci, în subterana aceea umplută cu mine însămi, mă simţeam împlinită pe fundul mării şi al pământului la un loc. Singură, deplină, fără zădărnicie.

3 răspunsuri to “Entry for April 01, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    pictura de leonor fini.

  2. DeScribor Says:

    Sunt foarte interesante reintoarcerile poetilor, revizitarile astea parca pregatitoare.

  3. Mesmeea Says:

    revizitari sa fie catre alte lumi pregatitoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: