Entry for March 09, 2009

Sânge şi diamante

Cum începe balul Satanei (cred că oricine ar pofti să afle) din capodopera lui Bulgakov? Regina Margot (Margarita) este spălată cu sânge de către vampireasa Hella şi Nataşa, apoi cu ulei de trandafiri, fiind aromată cu frunze verzi. Este nevoie de toate aceste ingrediente alchimice pentru metamorfoza ei simili-demonică. Behemoth, zelos, îi freacă tălpile cu aerul unui lustragiu de pe stradă! Deocamdată, amfitrioana balului seamănă cu o fecioară înmiresmată din O mie şi una de nopţi, ceea ce nu este puţin lucru, fiindcă ea are pantofi din petale de trandafir, coroană de diamante, dar şi un medalion cu pudel, care îi roade gâtul (acesta este singurul accesoriu non-arab şi indicator al unei apartenenţe diabolice!). Koroviev, sfătuitorul ei de serviciu, o roagă să acorde atenţie tuturor oaspeţilor, fără vreo simpatie anume. Apoi Behemoth deschide balul: mai întâi, Margarita se găseşte într-o pădure tropicală, de unde se deschide o sală de bal, cu coloane, populată doar cu negri goi, cu turbane argintii pe cap. Descoperă după un zid de tulipe albe orchestra uriaşă dirijată de Johann Strauss (orchestră gândită, după cum ni se explică, de către Behemoth), apoi urmează zidul de trandafiri şi zidul de camelii. Iar zidurile de flori sunt despărţite de havuzuri cu şampanie servită de negri cu turbane purpurii (din nou atmosfera este vădit înrudită cu aceea din O mie şi una de nopţi). Orchestra clasică este dublată de una de jazz, al cărei dirijor exaltă cântecul Halleluiah! Lumile sunt distincte şi aici, orgiastice inclusiv muzical, dar decalate pe epoci: valsul şi jazzul. Finalmente, Margarita este aşezată pe un postament de ametist, iar sub picioare i se plasează o pernă brodată cu un pudel auriu. Semnul lui Woland este, în chip emblematic, un pudel. Nudă, dar ornată cu bijuterii şi pantofi, regina balului este înconjurată de constanta suită diavolească.

Apoi, prin şemineu încep să se scurgă oaspeţii, mai întâi sub formă de oseminte descompuse, ulterior reîncarnate: musafirii sunt cu toţii păcătoşi notorii, de la otrăvitori şi falsificatori la ucigaşi etc. Neobişnuită cu miasma scheletelor, regina balului necesită, la un moment dat, un flacon cu săruri: Margarita este încă prea omenească în lumea morţilor (deşi cadavrele reîncarnate strălucesc de butoni cu briliante şi pietre preţioase)! Şi, totuşi, faţă de o musafiră, regina balului îşi manifestă mila: este Frida, pruncucigaşa. Altfel, de la un punct, Margarita ajunge la saţietate, nu mai vede şi nu mai aude nimic: se simte bolnavă, genunchiul drept, mult prea sărutat de oaspeţi este umflat, drept care regina se cuvine a fi reîmprospătată printr-o baie de sânge.

Sonor vorbind, lucrurile sunt şi mai extravagante: orchestra regelui valsului este copleşită de orchestra unui jazz de maimuţe: muzicanţii variază de la gorilă la urangutani, cimpanzei, paviani, giboni, mandrili şi macaci. Este un jazz îndrăcit, de junglă, deasupra zburând puzderie de fluturi printre flori şi licurici. Într-un bazin cu şampanie, musafirele feminine plonjează în extaz, revenind la suprafaţă, după cum ne precizează nu prea moralist autorul, bete moarte (doar ne aflăm la balul Satanei, unde totul şi orice este posibil), pe fondul muzicii de jazz. Apoi bazinul se umple cu coniac, iar primul scafandru bahic este chiar Behemoth!

De aici, Margarita zboară, purtată de Koroviev, şi panoramează alte spaţii ale balului: iazuri cu munţi de stridii, bucătării, subsoluri etc. Revine în sala mare de bal, întrucât este miezul nopţii şi Satana însuşi trebuie să îşi facă apariţia. Woland apare, într-adevăr, însoţit de suită şi dotat cu o spadă pe post de baston. Liderul diavolilor, marele mag, îl interoghează concis pe proletcultistul Berlioz (ţeasta acestuia) şi îi predă morala previzibilă: fiecăruia îi va fi dat după credinţa sa, aşa încât ateul Berlioz nu va cunoaşte resurecţia. Apoi ţeasta atee se preschimbă într-o cupă de smarald, cu mărgăritare. Ultimul oaspete al balului este baronul Meigel, cunoscut moscovit delator, pe care Azazello îl împuşcă şi căruia Koroviev îi colectează sângele în cupa provenită din ţeasta lui Berlioz. În timp ce gustă sângele-vin, Woland se preschimbă într-un cavaler cu hlamidă neagră şi cu spadă la şold (înfăţişându-se în măreţia lui încă relativă). Margarita va bea şi ea (de voie ca de nevoie) din cupa-ţeastă şi balul se încheie astfel, cu oaspeţii scurgându-se sub formă de schelete, sala de bal redevenind dormitorul lui Woland.

6 răspunsuri to “Entry for March 09, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    pictura de leonor fini.

  2. eschimosss e Says:

    vai, mesmeea tot cu balul satanei ne innebuneste?

  3. Mesmeea Says:

    da, insa nu este un bal pentru satanisti, ci pentru gurmeti!

  4. eschimosss e Says:

    as fi vrut sa fiu chiar eschimos la balul satanei…

  5. Mesmeea Says:

    hmmm, interesting…

  6. Livia Says:

    Cenusa si diamant

    Aripi in zbor
    In nopti lungi se strecor
    Si dor, sunt lacrimi de dor
    Privirea lor, doreste somn usor
    Si vor, Doamne cat vor.

    Siruri de linii sclipesc printre fulgere-n nori
    Diamante-n cenusa revarsa acum catre noi

    Albi, in zori
    Se-ntorc iar cocorii, se-ntorc
    Din nou
    Sa spulbere norii, se-ntorc
    In zori
    Se-ntorc iar cocorii, se-ntorc

    Cenusa si diamant
    E timpul ce vine spre noi
    Cenusa si diamant
    Sa nu mai privesti inapoi.

Lasă un răspuns la Livia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: