Entry for March 02, 2009

Am citit cu delicii zilele acestea Însemnările de căpătâi ale lui Sei Shonagon. Peter Greenaway a făcut un film straşnic care a avut ca pretext această carte (toată lumea l-a văzut, cred, The Pillow Book). În timp ce filmul lui Greenaway este, ca de obicei, violent, cartea lui Sei Shonagon este o dantelărie de delicateţe. M-am odihnit şi am reînvăţat ce este frumuseţea infinitezimală citind această carte. Şi, spre uimirea mea, am scris cel mai suav poem de vreo câteva luni încoace (hmmm, desigur, atât cât pot fi eu de suavă!).

japoneza. noaptea maimuţelor


în noaptea maimuţelor nu doarme nimeni ca duhurile să nu intre în oase

e ora tigrului şi ora şobolanului

iubitul cel negru vreau să intre în oasele mele ca într-un cufăr şi să rămână viu acolo cu dinţii strânşi

el nu este maimuţă nici măcar animal de lux

el este bărbat şi miroase a lemn de cireş

îl privesc cum stă înalt şi drept printre oscioarele mele şi mă-ncâlcesc în barba lui

de ce să fiu iubită îmi spun dacă nu sunt cea dintâi

de ce să mă ruşinez dacă nefiind cea dintâi nu sunt nici cea de pe urmă

atâta mâzgăleală de lotus în inima mea

(părul fals mi s-a-nroşit la vârfuri)

drept care îţi poruncesc să-mi crestezi inima şi s-o mănânci

aş vrea să ştiu că ea se sălăşluieşte în stomacul tău ca un peşte-arici

dihania are culoarea florii de prun şi a venit de la miazănoapte

acolo dragostea cu cele cinci mădulare stă după paravan şi are evantai.

17 răspunsuri to “Entry for March 02, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    pictura de leonor fini.

  2. cruz.eschimos Says:

    complicate japonezele astea! oare ele beau cafea dimineata?

  3. Mesmeea Says:

    ce-i drept sint cam complicate, dar imbatatoare… si beau doar ceai. asa incit cruz sa se replieze…

  4. Blanche Fleur Says:

    Domnita din poezie era cumva gheisha? A propos, i-am convins pe elevii de la profesionala de la liceu de la mine sa vada filmul dupa cartea Memoriile unei gheise si le-a placut. Macar atat

  5. erasmen Says:

    nelinisti, nelinisti…cu tenta orientala. e cumva vorba de un caz de posedare (demonica)? vreun zburator japonez e de vina pentru aceasta situatie? pai in acest caz ar cam trebui trecut la exorcizare.

  6. erasmen Says:

    din jocul iubirii face parte si canibalismul? noah, normal ca da. ce intrebari…

  7. Mesmeea Says:

    ay, didi, nici pomeneala de gheisha! eu vorbesc despre o carte minunata, dantelata si rafinata, cea scrisa de sei shonagon. nu are nicio legatura cu bestseller-ul memoriile unei gheishe (care frizeaza kitschul, pe alocuri).

    erasmen e pus pe shotii, din cite bag de seama! canibalismul e, ca de obicei, metafora si atit. fiindca de mincat mincam cu totii altceva, nu neaparat inimi…

  8. Blanche Fleur Says:

    ok, eu vorbeam de femeia din poezie

  9. erasmen Says:

    nu vrut sa supar pe nimeni. dar iubirea asta, atat in viata, cat si in literatura, e exprimata in fel si chip. in cazul mesmeei ea are doua aspecte, sa le zic asa: metafizic si animalic, instinctual. doua aspecte care nu de putine ori se intersecteaza. ei, acele zone de intersectie sunt minate. un melanj nelinistit, un melanj al pandei, al jocului. si al shotiilor, de ce nu!

  10. erasmen Says:

    cel putin asa vad eu lucrurile din scaunul meu rosu din fata calculatorului.

  11. erasmen Says:

    si am ramas cu aceeasi impresie, ca ar fi vorba de un zburator (japonez?). probabil din cauza duhurilor de la inceputul poemului.

  12. Mesmeea Says:

    femeia din poezie nu e gheisha, oare de ce se va fi inteles astfel?

    la zburatorii japonezi nu ma pricep, dar probabil ca isi au rostul lor.

    fireste ca nu m-am suparat. nu era nicio pricina.

  13. dorudor Says:

    Imi aminteste de un rand din Yasunari Kawabata, care nu ma paraseste de decenii, despre cat de total se abandoneaza o femeie, inclinandu-se, ca impotriva legilor gravitatiei, evident fara sa atinga fizic corpul barbatului … Restul e canibalism mesmeic, chiar fantasmeic, cu care suntem, cred invatati din preistorice timpuri 🙂

  14. Mesmeea Says:

    kawabata si mishima, daaaa! ii gust nespus. cit despre canibalismul mesmeic, hmmm, voi medita la chestiunea acesta sugerata si de erasmen!

  15. iarina Says:

    PrinĹŁul pomului cu flori înflorite ma-ndeparteaza de ideea de canibalism. Mai degraba ma
    gandesc la reintrupare (prin destrupare, cum scria Mesmeea). Comunicarea si cuminecarea in
    intelesul unei comuniuni. Imi plac imaginile acestea inauntrice („a fi intru”), din nou poeta creand
    specifica-i stranie frumusete. Nici n-am lasat tacerea sa inteleaga textul, ci m-am folosit de
    albumul „One quiet night” al lui Pat Matheney, pe care exact atunci il ascultam. Atnci am vazut poemul
    ca o osatura evantaica prin care intra duhurile iubirii (…de esenta culturala, fiindca japoneza are o
    structura interioara aparte). Propun candva si un dictionar mesmeic.

  16. Mesmeea Says:

    de calificativul „evantaic” nu stiam, dar e bine ca am aflat, se potriveste cu mesmeic (cel putin prin IC).
    si nici de pat matheney nu stiam, asa ca voi trece la auscultat cite ceva…

  17. Micaela Says:

    si mie mi-a facut terorista luciat pofta de sei shonagon, ceea ce nu a reusit filmul lui greenaway. pana-mi vine pachetul cu cartea, ma dumiresc si eu asupra conceptului tau de suav. care e, cum banuiesti, complet anti. in plus, imi place barbatul culcusit anxios in femeie din poemul asta. care intoarce pe dos ca pe o manusa mitul femeii alinatoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: