Entry for February 22, 2009

Vulpea mea

Am citit mult Char şi Desnos în ultimele zile şi am găsit o puzderie de scrisori de dragoste. Iat-o pe una dintre ele, autor fiind René Char, dat fiind că nu am renunţat la o mai veche râvnă a mea, aceea de a face o antologie a scrisorilor de dragoste din toate vremurile.

Vulpea mea, pune-ţi capul pe genunchii mei. Nu sunt fericit şi totuşi tu eşti de ajuns. Sfeşnic sau meteor, pe pământ nu mai există nici inimă grea, nici ce va fi să vină cândva. Scara amurgului îţi dezvăluie şoaptele, culcuş de busuioc şi rozmarin, tainica pricepere între ruginile toamnei şi rochia ta uşoară. Tu eşti sufletul muntelui cu povârnişuri adânci, cu stânci mute pe după buze de lut. Să freamete nările tale. Mâna ta să închidă poteca şi să apropie perdeaua de arbori. Vulpea mea, înaintea celor doi aştri, gerul şi vântul, îmi pun în tine toate nădejdile surpate, pentru un ciulin învingător al lacomei singurătăţi.