Entry for February 13, 2009

Unchiul Julio şi condeiera (11)


Maga este o ignorantă care nu poate fi, intelectualiceşte, egala lui Oliveira, ci mereu inferioara lui. Dar nu lucrul acesta contează. Există scene destule în Rayuela în care Maga nu pricepe ceea ce spune Oliveira, nu are acces la cultura lui şi a prietenilor săi intelectuali, boemi incurabili şi causeur-i la fel de nevindecabili. Oricât ar intenţiona Oliveira să îşi explice sieşi că această femeie pe care o iubeşte îi va fi mereu o povară mai cu seamă pentru superficialitatea intelectului ei, ştie că şi el, bărbatul hiperintelectual şi cult, are un defect esenţial: este vid. Este gol, în schimb Maga este vie şi frumoasă, este autentică. Iar pendulările lor unul spre altul, despărţirile lor, împreunările lor, apoi iar părăsirile lor (pentru totdeauna) alcătuiesc o mişcare browniană. Maga şi cerul Parisului, iată imaginea desăvârşită pentru un bărbat care încă mai poate iubi, încă nu a uitat cum se face acest lucru. Dar nu vrea să recunoască faţă de nimeni altcineva decât faţă de sine.

Apoi, ceea ce este previzibil se întâmplă: considerat inuman (neomenesc), pentru comportamentul său indiferent la moartea lui Rocamadour (fusese doar fals indiferent, după cum bănuim prea bine cu toţii) şi pentru absenţa sa de la înmormântare, Oliveira este anatemizat şi exclus din Clubul parizian al Şarpelui. Iniţial, acest lucru îl contrariază, apoi îl acceptă ca pe ceva firesc şi la fel de plictisitor ca tot ceea ce este existenţa. Paradoxal sau nu, află că Maga a devenit infirmiera Polei muribunde (cealaltă iubită a lui Horacio), iar lucrul acesta îl stârneşte. Aproape că este ispitit de o vizită inopinată, dar are totuşi alergie la efuziuni şi lacrimi, la scenele patetice, la un trio sentimental. Nu este neapărat un inchizitor (aşa cum a fost acuzat public de prieteni), ci mai ales un auto-inchizitor. Este cel care se chinuie întâi de toate pe sine, tăind firul milimetric. Oliveira ar vrea să se schimbe, să fie altul, altcineva: Cât de obositor e să fii tot timpul tu însuţi! Fireşte, va persista în oboseala sa de sine: aceasta nu înseamnă că nu o mai iubeşte pe Maga, ci doar că nu mai are energie pentru nimic. Între melancolie şi nădejde, nu va opta pentru nimic. Nimicul este meseria lui de a fi bărbat şi om.

8 răspunsuri to “Entry for February 13, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    imaginea unei sculpturi ciudate pe care si eu am primit-o cadou.

  2. cruz.eschimos Says:

    oare trebe sa-l batem la poponeata pe oliveira asta?

  3. Mesmeea Says:

    cruz, eu zic sa il spalam la creier pe oliveira asta, ca sa se sature… uh!

  4. cruz.eschimos Says:

    totusi, nu-mi prea plac tortionarii, nici chiar cei mesmeicosi!

  5. Mesmeea Says:

    promit sa nu-l mai „bruftuluiesc” pe oliveira, ci sa-l mingii cu un pamatuf de-acum…
    daca nu ma tin de cuvint, cruz sa imi taie miinile astea diabolice folosite la scris… haha!

  6. erasmen Says:

    si inca oliveira e cat de cat acceptabil in faza paris…partea funambulesca incepe la buenos aires…

  7. Mesmeea Says:

    hmmm, asa este, dar s-ar putea sa nu mai postez si comentariile despre oliveira buenosairensul pe blog, ci sa le las publicabile doar in carte. ce-i prea mult nu-i sanatos!

  8. erasmen Says:

    astept cu nerabdare cartea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: