al treilea
al treilea ne priveşte fix atunci când stăm drepţi şi ne iubim
el are braţele atârnând moarte şi priveşte în plin
rănit şi tăiat în patru ţintuit ca un liliac
al treilea nu înţelege de ce nu este iubit ci doar ocolit
el este hirotonisit să fie mereu al treilea cel care priveşte
fără să rostească o vorbă fără să doarmă fără să mănânce fără să fie drăgostit
el ştie şi poate doar să fie al treilea urgisit
scotocit de o poliţie rutieră a măruntaielor gânditoare
al treilea e trestia şi bestia
oh al treilea e sfântuleţul în pustiu cu de-a sila
rănit prăfuit de vagoanele încărcate cu mila.
post-scriptum
aceasta nu-i o pohezie propriu-zisă, ci un text pornind de la un gând avut şi împărtăşit un ceas întreg cu angela m, cu care m-am încontrat pseudohermeneutic în odaia ei, pornind de la o sucită frază a lui levinas. gracias şi lui padrecito pentru lămuriri (deşi nu le-am utilizat deloc aici, dimpotrivă!). am scris textul la macdonald’s (sic!). poate ar fi trebuit să menţionez şi citatul exact din levinas. de ghicit.
Mesmeea Cuttita's Blog 
februarie 9, 2009 la 8:32 am |
imagine de leonora carrington.
februarie 9, 2009 la 9:48 am |
al treilea, trestia şi bestia, e cam voieurist. propun să-l avansăm generos şi să-şi caute de treabă. 🙂
februarie 9, 2009 la 10:14 am |
hiha! ce-ar trebui sa pun in loc?
februarie 9, 2009 la 10:18 am |
nimic, desigur. astfel va fi o gura insetata in minus (ma gandesc la vodca, fara legatura cu Levinas caruia-i placea foarte tare coniacul Martell)
februarie 9, 2009 la 11:17 am |
oricum, trestia era pascaliana, bestia era, hmmm, mai de-a casei, de-aici, cocteilul e oricind captivant!
februarie 10, 2009 la 6:17 am |
mi se pare ca acest „terzo” se insinueaza cu o complicitate a privirii/lor..mai ramane el „incomod”?
februarie 10, 2009 la 7:58 am |
no lo se
februarie 10, 2009 la 9:11 am |
chiar daca, cumva, tertium datur,pare imaterial dar prezent pana la banalitat … intre trestie si bestie,nu ?
februarie 10, 2009 la 10:19 am |
interesanta punere a chestiunii de catre apple m si dorudor. drept care se cuvine sa dau citatul de la care a pornit totul… ca sa se vada ca l-am denaturat complet.
„Criza religiei in viata spirituala contemporana tine de constiinta faptului ca in comunitate se depaseste iubirea, ca un al treilea asista ranit la dialogul celor ce se iubesc si ca, fata de el, insasi comunitatea iubirii a gresit.”
februarie 10, 2009 la 1:38 pm |
E un poem foarte diferit si mi se pare exceptional. Are si G.N. un poem asemanator intrucatva, „A patrusprezecea” se numeste. Si, desigur, poemul „Intrebatorul” în care, la sfarsit, unul dintre cei doi, cel adormit, intreaba „insa de ce”.
februarie 10, 2009 la 10:52 pm |
diferit este. dar va fi fiind chiar exceptional? e mai degraba peripatetic! oricum, meditatii de acest tip sint intepacioase pentru toata lumea, si pentru cel care scrie, si pentru cel care primeste scrisul cu pricina…
februarie 11, 2009 la 1:28 pm |
Da, cred ca este exceptional. E intr-un stil foarte curajos poetic.