Entry for February 04, 2009


Vârtej veneţian


Şi, pentru că se apropie carnavalul, să-l ascultăm din nou pe autor (Alejo Carpentier) vorbind cu har (chiar dacă noi nu ne vom afla ACOLO, deşi îndrăznesc să cred că, poate, eu aş merita să mă aflu în lagună fie şi numai pentru o singură zi şi o noapte):

Măşti de albeaţa cretei, toate la fel, împietriră chipurile oamenilor de condiţie, între lacul pălăriilor şi gulerele pelerinelor; măşti de catifea întunecată ascunseră feţele, cu viaţă doar pe buze şi în ochi, ale doamnelor cu picior fin, acoperite de glugi. Cât priveşte poporul, marinarii, zarzavagiii, vânzătorii de gogoşi şi peşte, soldaţii, scribii, barcagiii, cămătarii, se produse o transfigurare generală, ce ascunse chipurile cu piele întinsă sau zbârcită, mutra înşelatului, nerăbdarea înşelătorului sau perversitatea desfrânatului, sub cartonul pictat al măştii de mongol, de mort, de Rege Cerb, sau al atâtor altora cu nasuri de beţivani, mustăţi în stil berber, bărbi de bărboşi şi coarne de încornoraţi. Schimbându-şi vocea, damele decente se uşurau de toate obscenităţile şi porcăriile pe care le adunaseră în suflet de luni de zile. Toată lumea vorbea, striga, cânta, trâmbiţa, înjura, oferea, făcea curte, insinua, cu voce schimbată, între dugheana de marionete, scena comedianţilor, catedra astrologului ori vitrina vânzătorului de ierburi de dragoste, elixiruri pentru junghiuri de şale ori de putut pentru bătrâni. Acum, vreme de patruzeci de zile, prăvăliile vor rămâne închise până la miezul nopţii, ca să nu mai vorbim de cele multe care n-or să-şi închidă porţile ziua şi noaptea; maimuţele flaşnetarilor or să joace tot timpul; papagalii dresaţi se vor bâţâi în continu în leagănele lor filigranate; echilibriştii vor traversa mereu piaţa pe o sârmă; îşi vor face meseria fără răgaz prezicătorii, ghicitoarele în cărţi, cerşetorii şi curvele – singurele femei cu faţa descoperită, cinstite, de apreciat în astfel de împrejurări, când fiecare vroia să ştie, dacă-i vorba de o afacere în mijlocul acestei universale travestiri de personalitate, vârstă, suflet şi chip.

12 răspunsuri to “Entry for February 04, 2009”

  1. Mesmeea Says:

    imagine de leonora carrington

  2. little drama Says:

    🙂 si din toate astea lipseste un astrolab sau o busola …

  3. Mesmeea Says:

    sau o gondola incapatoare…

  4. little drama Says:

    🙂 sau un ceas cu zodiac din piazza san marco …

  5. Mesmeea Says:

    acestia-s maurii cei imblaniti care bat ceasul (si nu ca in time – pink floyd!)

  6. Blanche Fleur Says:

    As vrea sa ajung la Venetia. Cine stie?

  7. erasmen Says:

    eugen barbu in saptamana nebunilor surprinde o venetie decadenta, sub a carei concupiscenta se ascunde corputia(este o descriere la care tin foarte mult):
    venezia bizantina; venezia dragostelor fara noroc, venezia plina de cupole de arama peste care ploua cu sunete de bronz la fiecare ora, din campanile pentru ca oamenii sa ia aminte ca timpul e iute trecator; venezia piazzetelor rasunand de copite de cai; venezia cu logiile ei stralucind cu toate chipurile palide ale femeilor si barbatilor cazuti parca din afrescuri sub lumina faclelor…in venezia plina de intrigi ca de o raie spirituala fara moarte; venezia onixului si a vaselor grele din care sburau paunite coapte in uleiuri, scotand flacari din piscuri la marile banchete din palatul baronului philibert de noailles, marele maestru al johanitilor;..venezia ce dadea cu o mana plina de mir si lua cu doua, pline de sange; venezia tratatelor de voluptate, a desfranarilor afrodite traite dincolo de zidurile garanza din care seara, la amurg cadeau bucati de tencuiala intr-o descompunere care cine stie cand trebuia sa ia sfarsit; venezia ducilor rosi de paduchi sub zale; venezia vanitoasa a arhiducilor, senzualul oras in care se murea de sfarseala cand incepea sa bata vantul de iarna, bora, luand locul lesiosului scirocco, vantul dinspre sahara ce golea urbea de lume, vara, alungand-o cine stie unde; dar ce oras parasit, frumos, lasat de capul lui sa puta, sa adaposteasca pe cei ce fugeau de adevar; venezia aventurierilor, a femeilor ruinatoare…

  8. Apple M Says:

    hotarat lucru: cand vine vorba de laguna toata suflarea se lasa diriguita, parca, de o corabie(gondola) a tainelor…

  9. Mesmeea Says:

    erasmen – fireste, fireste, venezia din saptamina nebunilor este teribila. si l-as fi pomenit dintotdeauna pe autor, daca nu ar fi fost el un tip abject, politic vorbind.
    cred, insa, ca in timp, saptamina nebunilor va fi recuperat ca roman decadent si senzorial-carnavalesc (fabulos), atunci cind nu va mai conta decit frumusetea unei carti si nu inapetenta etica a autorului colaborationist cu un regim totalitar!
    pina atunci ramine sa citim saptamina nebunilor mai pe furis si mai piezis…

    apple m cred ca ar fi mucalita si intr-o gondola (sau ar fi totusi romantica?). hiha.
    promit sa postez mai incolo texte din venezia cu vene violete.

  10. Apple M Says:

    :)doza de romantism intr-o gondola..? nicidecum. se lasa cu picat pe spate sau pe laturi(din gondola..)hihi

  11. Mesmeea Says:

    apple m, apele din laguna sint curate in ultima vreme, minus dupa fenomenul acqua alta cind e mizerie mare, intr-adevar, gunoaiele sint invalmasite…

  12. Apple M Says:

    aha…(mesmeea ma cam corupe..si nu stiu de-mi va fi sfarsitul sau inceputul)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: