Entry for January 22, 2009


rochia neagră

chiar cea care iubeşte mult trădează în cele din urmă

nu sunt fiica bărbatului şi nici fiica femeii dar trăiesc

nu sunt fiica tatălui şi nici fiica femeii tatălui meu

într-o rochie neagră de voal încinsă la brâu cu o curea lată

am degetele scrise cu desene ca nişte elitre

inima omenească i-o caracatiţă o pot mânca mânjită cu sodă caustică

şi cu licoarea unor păsări de noapte împăiate înăuntrul pieptului

cei care nu ştiu să plângă nu ştiu să plângă şi-atât

de ce să-i chinuim cu petiţii şi funii

drept care celor vii le spun că rămăşiţele nu sunt de aur

am pornit către cel care mă caută

mi-e frică de gura mea ascuţită de somnambulii deşertului

un ochi de peşte mort la gât

şi înălţarea de luptătoare indigo la cer

(părul tău e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată).

15 răspunsuri to “Entry for January 22, 2009”

  1. Blanche Fleur Says:

    O definitie a mortii cumva?

  2. Mesmeea Says:

    stiu si eu? la fel de bine ar putea fi o (re)definire a dragostei, singuratatii, melancoliei, frumusetii etc. orice este valabil. negrul nu este exclusiv o culoare a doliului, ci si una a metamorfozei alchimice, la o adica.

  3. Alpha Dracon Says:

    Da… asa cum se petrece des in poezia mesmeei este o metamorfoza-regresie la o nigredo, la un chaos dezorganizat de unde, stim cu siguranta, care va incepe un nou ciclu. Totusi poemul asta are in sine un fel de „filozofie”, de asta data mesajul e mai evident si mai tulburator decat imaginile insasi, si cate adevaruri in acest poem, primul vers… aforistic, sec, ai dreptate uneori se tradeaza celalalt chiar iubindu-l, chiar din prea multa iubire se greseste, versurile 8-9 cred ca sunt axate despre vointa pe care uneori toti am avut, cel putin odata in viata, de a de-natura lucrurile in timp sa le acceptam asa cum sunt… constrangandu-i sa planga pe cei care nu stiu sa planga, constringand ceilalti sa fie pe placul nostru ne-acceptandu-i asa cum sunt, cu limitele lor, cu demonii lor, cu monstrii lor, cu credintele lor, la ce bun?? oare sa moara definitiv? aceasta moarte nu are rost… dupa moarte ceea ce va ramane sigur nu este aur, dar acum aurul trebuie sa cautam. Multi te cauta, nu doar unul, chiar daca multi nu o stie, cauta otelul nu aurul, cred ca poti si sa-i ranesti daca vrei cu cutitul din gura ta pregatit de somnambuli, stiu sigur ca cutitul pe care il aduci in gura va cauteriza rana in momentul insusi in care va da lovitura, cutitul nu este numai un diavol fiindca taie, divide, e si tamaduitor fiindca cauterizeaza, vindeca. Ar trebuie si sa meditam asupra faptului ca aici nu este eul-caracatita cel care mananca inima, asa cum ar fi fost poate mai obisnuit si firesc, dar e inima care s-a transformat intr-o caracatita, eu am o „imagine pereche” ce zici de o inima care o devenit o mlastina de mangrove carniforme? uneori inima insusi poate fi o capcana de carne vie, o colivie in care sunt ascunsi pasari de noapte impaiate.

  4. Mesmeea Says:

    nigredo este, fireste! nu stiu insa daca neaparat incepe vreo alta etapa „filozofica” a poeziei mele (cred ca sint tot aceeasi, deocamdata). spusele sint insa mai directe decit imaginile in acest text, este adevarat.
    demoni avem cu totii, poemul acesta nu chestioneaza acceptarea sau neacceptarea lor in noi insine sau in ceilalti, ci doar perceperea lor ca pe ceva aproape obisnuit.
    inima-caracatita, da, este ceva nou…

    cit despre inima ca o mlastina de mangrove (carniforme sau carnivore?), imaginea mlastinei de mangrove este jungloida si indeajuns de percutanta…

  5. Alpha Dracon Says:

    inima e o mlastina de mangrove carniforme… totusi si carnivore ar merge bine… da chiar asta era idea mea.. o inima jungloida care devine un labirint vegetal-animalic, o capcana calda si moale 🙂

  6. DeScribor Says:

    Ca un fel de fan al Madonnei, despre care am niste teorii destul de traznite, m-am gandit la imaginea aceea fulguranta din Frozen inca din prima oara; imi amintesc din Tricephalos despre „Madonna care in gaunosenia ei e un fel de Lucrezia Borgia” sau de videoclipul ales in interviul de pe LiterNet, alegere care cred ca pe multi i-a suprins. Aici e un poem, asa il simt eu, tacut, in sensul ca el creeaza in jur un spatiu de protectie. IAr cei care vorbesc si nu stiu sa planga, parca sunt batranii aceia care il vizitau pe Jung in scufundarile lui cvasi-voluntare.

  7. Mesmeea Says:

    inima e capcanoida oricum, nu-i nimic de dres in chestiunea aceasta, pare-se, alpha! labirintica si zemoasa.

    eu nu sunt admiratoare a madonnei (desi este o teribila atleta a muzicii pop – totusi muzica ei nu intra in optiunile mele), dar sint intru totul vrajita de videoclipul frozen care este desavirsit. de aici sursa poemului meu. pretext pentru o scufundare pe dinauntru, like always (ce-i de facut cu narcisiacii? nimic, decit sa ii lasi intr-ale lor!)
    in tricephalos, da, referinta era la aceeasi madonna, dar nu la cea din frozen!

  8. Alpha Dracon Says:

    In tricephalos e o referinta la Madonna??? Acuma m-ati facut si mai curios (mai astept romanul in format word). Eu zic ca Madonna e o artista buna si cinstita pentru genul de muzica pe care o face, s-a metamorfozat mult si a fost mereu la avangarda, sigur Frozen si albumul respectiv (Ray of light din 1998) e poate singurul moment din toata cariera ei in care Madonna a incercat sa faca Muzica mai profunda… si videoclipul era intr-adevar teribil, Madonna cautand dragostea intr-un desert inghetat… mie imi place cand un lichid negru se scurge in crapaturile pamantului dar in mod rasturnat, nu de la mainile madonnei la pamant ci invers ca si cum ea ar vrea sa inglobeze in trupul ei toata nigredo, toate fortele obscure ale pamantului!

  9. Alpha Dracon Says:

    Daca ar trebui sa dau in imagini dinamice o definitie de magie neagra… cred ca as alege chiar acest videocliop si acel moment la care ma refeream mai sus!

  10. DeScribor Says:

    A.D a creat aici un cuvant fain: „videocliop”…

  11. Alpha Dracon Says:

    Mie nu-mi place videocliop e un cuvint schiop si neghiob :)))

  12. Mesmeea Says:

    ba da, videocliop suna gellunaumian, de aceea de-scribor si cu mine il degustam…

    cum ziceam, madonna e o atleta a muzicii pop, dar e inegala si mult prea kitsch pentru mine (desi admit ca si kitschul poate fi fascinant). frozen cred ca este climaxul ei superb.

  13. DeScribor Says:

    Trebuia sa scriem in engleza, poate raspundea si Madonna… Am vazut ca a revenit blast-ul de altadata. Cred ca e potrivit.

  14. Mesmeea Says:

    daca madonna ar comenta aici ar trebui sa o faca in limba noastra, ceea ce ar fi o trebusoara suprarealista, cred!
    in engleza ar fi prea usor.

  15. DeScribor Says:

    Da, intr-adevar. Imi amintesc acum de fundalul stirilor de la principalul post de cultura de la noi, care e facut in stil Warhol, cu figura lui Liz Taylor ca un fel de continent vizual; multe mai sunt pre lumea aceasta… Dincolo de ele, se produc subsoluri poetice, ca aici, precum si luptele linistite, ca sunet, si consumatoare, luptele luptatorilor tacuti, regali, indigo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: