Entry for December 06, 2008

Unchiul Julio şi condeiera (2)


Cum începe dragostea, când începe ea şi care este conţinutul ei primar, ştie oare cineva? În Şotron dragostea începe prin consumarea unei sexualităţi practicate cu o virtuozitate detaşată şi critică, urmată de o suspendare temporală. Femeia (Maga) îşi mângâie apoi corpul, iar bărbatul o recheamă la el, întrucât pasiunea ei faţă de propriu-i corp l-a sedus. Plăcerea contează într-o formă matură. Dar dincolo de aceasta, există gesturile mărunte, dezordinea existenţială (cu sens sanificator) şi mai ales senzaţia acută a lui Horacio Oliveira că este un spectator şi actor maxim, chiar dacă minimalist, axat pe non-conduită, pe lipsa de comportament adecvat: eram veşnic eu şi viaţa mea, eu cu viaţa mea în faţa vieţii altora. Oliveira mai are un defect sau o calitate (depinde de perspectivă): preferă să gândească decât să existe, drept care există adesea minimal doar ca să poată gândi maximal. Fericirea nu înseamnă ceva senin şi tihnit, ci conţine tristeţe sau e chiar o formă de tristeţe, aşa percepe lucrurile Oliveira – cititorul deduce, prin urmare, că are de-a face cu un personaj care în mod programatic doreşte să fie nefericit. Dar povestea de dragoste dintre Horacio şi Maga are nevoie de un fond, de o pânză, de un decor, iar acesta este Parisul, o materie infinită, magma de aer şi de tot ce se zăreşte prin fereastră, nori şi mansarde. Şi ar mai fi multe alte sertare cu lucruşoare pentru Parisul mozaic. Mozaic este şi lumea Maga de care Horacio se simte asfixiat, dar căreia, în acelaşi timp, îi este circumscris: iar punctul nodal este copilul din flori, Rocamadour, pe care un bărbat care iubeşte o femeie nu ştie dacă să îl accepte sau nu. Povestind despre Maga, însă, Horacio se îndreaptă spre centrul său, făcând ocol. Cât de lucid poate fi un bărbat care iubeşte o femeie? Vag lucid. Ordine, dezordine, libertate, iată cei trei termeni capitali ai lui Oliveira, care îl silesc să acţioneze, dar în acelaşi timp îi provoacă gratuitatea. Apoi mai este drumul spre centru, cel mai obositor dintre toate, întrucât justifică o viaţă întreagă. Ţine dragostea de adevăratul drum spre centru? Relaţia cu Maga este contorsionată, pigmentată cu exasperări şi hărţuiri, unele soluţionate, altele rămase în suspensie.

6 răspunsuri to “Entry for December 06, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    leonora carrington.

  2. DeScribor Says:

    Drumul acesta spre centru contorsionat este si el, mai ales ca centrul pare ca se misca, desi banuiesc un loc anume pentru el. Adesea, tulburarile drumului spre centru urmeaza tulburarilor din dragoste. Nici nu sunt sigur, asadar, ca ar exista ceea ce s-a numit „love labour`s lost” parca. Jurnalul acesta de lectura se anunta extrem de viu si de captivant.

  3. iarina Says:

    Dialogul cu dragostea imi defineşte cel mai clar drumul către centru. Fiindcă văd centrul un abis trainic, repetitiv n şuvoiul exaltării celei mai scurte (viaţa). Atunci ne deschidem fiinţa şi coborm (aşa cred, că spre centru se coboară, nu se urcă), rostind parola călăuzitoare către un joc nu prea inofensiv.

  4. Mesmeea Says:

    si peter hammill are un cintec teribil numit labour of love, dar para suna mai bine, intr-adevar, love labour’s lost! cit despre drumul spre centru, este cel putin indaratnic… dar de-scribor stie deja lucrurile acestea.

    suvoaie si parole calauzitoare – iarina e soferita aplicata bag seama!

  5. Artemis Says:

    Vine cititorul!

  6. Mesmeea Says:

    poate ca vom margaritiza (bulgakovianizind) cu spor, in vremuri din acestea cu ceata si ploaie! aferim catre artemisiaca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: