panteră neagră am fost cîndva
panteră neagră am fost cîndva
pe cînd mintea mea zăcea într-un tunel părăsit
locuit doar de făpturi cu cerul gurii pîrlit
la marginea oraşului ierburi crescuseră uriaşe
noroaiele plăpumi de nuntă erau pentru vieţuitoarele nărăvaşe
tunelul călătorea prin mine ca o fereastră zidită
mă învîrteam înăuntru şi scrîşneam din dinţi
ca o simfonie uitată de cei ce-au simţit aroma stelară
pielea mea neagră pleznea lucioasă
pete albastre de cer mi se lipiseră de coapse
cu ghiarele-mi pieptănam părul ca o femeie crepusculară
şi cînd tunelul se-ntuneca pînă aproape să se facă lumină înnegrită
cîntam la tobe la harfă la flaut
şi dănţuiam şi-nnebuneam de moarte şi frică
doar astfel puteam să fiu de mine însămi înzidită
îmi chemam fraţii de taină
gheparzi jaguari leoparzi tigri pletoÅŸi ÅŸi sefarzi
stranie frumuseţe stranie mi se arăta
căci vedeam marea cu miros de iasomie
ca panteră acvatică înotam pînă adormeam
zona aceea se-ndepărta era o corabie cucerită de lepră
tigri jaguari leoparzi gheparzi aveau trei picioare de zebră
nu mai erau năpraznici se făcuseră lini
şi bîntuiau ca nişte pelerini
strania frumuseţe stranie n-o voi uita niciodată
în visele mele va-mbătrîni clorurată
panteră neagră am fost cîndva
pe cînd tunelul din cap era un oraş înălţat în junglă
de femeia mea carnivoră şi prelungă.
Mesmeea Cuttita's Blog 
noiembrie 10, 2008 la 8:54 am |
a face that always haunted me – asa se numeste imaginea insotitoare, care nici macar nu stiu daca ii apartine leonorei fini. poate da, poate nu…
noiembrie 10, 2008 la 2:01 pm |
eu am mai citit intr-o carte de poezii despre aceasta pantera. si mi-a placut tare mult cum spunea „cand ploua corpul meu se desface si o pantera tanara isi usuca blana”. nu e foarte frumos scris? e „ranita doar de alte pantere dar nu si de tigri leoparzi gheparzi/ ea isi duce prada intr-o scorbura de saman si mananca cu inghituri mici de insomniaca”. pantera neagra cu inima brodata in restriste, cu „maxilare instelate”, poate de la „aroma stelara”
„posteste se crede calugarita”. de-asta ea vede strania frumusete stranie, are „duhul dungat de o nepamanteasca rana”, de-asta ajunge sa inoate in adancuri. nu stiu daca duhul dungat e cu aceleasi dungi din cele trei picioare de zebra
noiembrie 10, 2008 la 11:39 pm |
jeniact stie ea ce stie. pantera de acum este din „kore-persefona” (2004) si, da, e inrudita cu pantera din „coma” (2008), desi am mai schimbat-o pe ici, pe colo, am mai improspatat-o, cred.
dar duhul dungat al panterei comatoase nu e totuna cu dungile de zebra ale celorlalte feline. duhul dungat e ceva mai special. duhul dungat e calugaresc.
noiembrie 11, 2008 la 3:07 am |
ruxces, inchipuiti-va, azi noapte, o mana de prieteni au stat laolalta si au recitit poezii scrise cu fonturi mari si pofticioase din Coma; ne-au prins foaaarte bine. ei nu erau familiari cu scrisul de felul acesta, dar le-a placut sa le citesc; au mai spus ca scrieti ca o regina care ar avea febra. eu m-am dat mare si am spus ca simt randurile ca o pasiune violenta care se naste cand cobori in adancurile psihicului, pentru a birui sarcinile grele, un fel de energie psihica plina de vitalitate care insufleteste o cale de adaptare mai veche, primordiala. (simboluri multe multe)
o razboinica calugarita care recunoscand si caracterul „demonic”, salbatic al lumii sale interioare, reuseste sa se protejeze, sustragandu-se vrajii dezbinarii, ruperii in doua; prin trairea pana la capat, ea este salvata
eu cred ca e o poezie despre lupta de a armoniza contrariile ( cand ploua corpul meu se desface…); barbarismul sufletesc, neingenunchiat laolalta cu frumusetea educata a spiritului. de aici si tonul dramatic
eh, e frumos sa citesti poezie (sunt putin cam ametita, e frumos sa te culci noaptea tarziu, „imbatat”; nu se intampla des)
„departe de mine cu aceasta batjocura, caci ceva potrivnic divinitatii salasluieste in ea si inima ii e carnala, iar neobrazarea i se citeste-n ochi”
„Salasluieste oare o inima in trupul vostru s-aveti voi oare o constiinta in suflet, de cutezati sa infatisati privirii tuturor aceasta neobrazata si lasciva goliciune? Si-acum grabiti-va sa dispareti! Si vai de voi, daca din intamplare ne veti intina cu asemenea priveliste pruncii curati si dalbele neveste”
noiembrie 11, 2008 la 3:20 am |
ay, asa se explica de ce nu am putut nicicum sa dorm in noaptea ce tocmai a trecut. de parca as fi fost invocata de duhuri…
dar e atingator sa stiu ca textele mele au fost citite nocturn si inca cu patima. ma ling pe buze de placere auctoriala… si de voluptatea de a fi si priceputa.
nu pot sa spun daca e asa cum zice jeniact. scriu ce scriu fiindca altfel nu pot si fiindca doar asa comit un soi de „exorcism” al realitatii launtrice. recunosc si latura razboiniceasca si pe aceea calugareasca. si sper ca le si asum intr-un fel sau altul.
teribile citatele de la sfirsitul mesajului de mai sus!
cit despre pantera neagra si alte pantere, cind eram mica imi placea sa imi spun PANTERNA. cred ca ma gindeam la o pantera-lanterna… asta am uitat sa o spun mai devreme.
noiembrie 11, 2008 la 3:52 am |
ranjim si noi atunci, ruxces! caci suntem niste cititori increzuti.
panterna m-a facut sa ma gandesc la arunca-te, nu te arunca, arunca-te, nu te arunca cu fetitele nevulnerabile de pe acoperisul fierbinte. „fetita mulatra viseaza ca a ajuns femeie, fara sa vrea acest lucru, avand un lotus negru in gura si auzind din departare glascioarele” cititorilor ei din departe, incurajand-o, asmutind-o, invocand-o: mai citeste ceva cu voce tare din regina cu febra si dupa aia la culcare
noiembrie 11, 2008 la 4:08 am |
panterna ar fi putut sa fie si o parola de intrare in alte lumi…
cit despre fetita sau femeia mulatra, poate ca-i neagra ca taciunele ori abanosul!
si, da, ea s-a simtit invocata din mai multe parti, dar nu a inteles in fostul somn sau in nesomn, ci doar acum.
regina cu febra? hmmm, flatant de tot. ce temperatura aveam – peste 40 sau peste 45 de grade celsius? sau sub 40 de grade…
noiembrie 11, 2008 la 4:26 am |
cred ca tot recitind am capatat noi febra; si-n schimb, poate pentru a compensa extravaganta naiva, regina devenise chiar rece si cristalina. daca ati fi avut peste 45 de grade, ati fi aparut acolo! si atunci sa fi vazut noi…
noiembrie 11, 2008 la 5:20 am |
eu zic ca am levitat in nesomn, nestiind cine imi inteapa tandru ace vodoo in brate, poate de aici febra de doar 40 de grade. daca ar fi fost de 45 de grade as fi zburat deasupra bucurestiului pe o pantera neagra, si atunci chiar ca ar fi fost… ce ar fi fost!
noiembrie 11, 2008 la 11:01 am |
Mă bucur să descopăr o poezie a complinirilor . “OraÅŸ înălÅ£at în junglă” prin care mă întâlnesc ÅŸi cu sefarzi. DănÅ£uiala înnebunitoare, moartea, frica au ceva metafizic. E o inversiune a dihotomiei real-imaginativ care-mi permite să deschid un contratimp ÅŸi o contralume nebănuite. Or fi chiar stranii în frumuseÅ£ea lor. Important e că versurile mă ajută să le transcend. CunoaÅŸterea perceptibilă se autodepăşeÅŸte prin întruchiparea în pantheră. Eee… mi-ar plăcea ÅŸi mie să rătăcesc prin piei lucioase.
noiembrie 11, 2008 la 11:14 am |
eee (exclam eu mimetic), poate ca si iarina e o pantera sau panthera (cu h) sau, de ce nu, poate chiar panterna (a se vedea explicatia mai sus undeva). nu trebuie decit sa ni se ofere spre degustare o „stranie frumusete stranie” de tip iarinic!
noiembrie 11, 2008 la 11:34 am |
Degustarea fragmentelor din specia iarinică va fi satisfăcătoare peste un timp, când pielea ei neagră va reuÅŸi să se dezmorÅ£ească din poziÅ£ia ghemuită ÅŸi să “pleznească lucioasă”.
Îmi place sincretismul panternei denumit în copilăria Mesmeei. Poate ÅŸi eu am instinctul acesta când devorez aici poezii ÅŸi labirinturi, totodată.