Entry for September 28, 2008

Cocteil-maraton

Ar fi trebuit să scriu zilele acestea un eseu despre ritualurile culinare, erotice şi de vestimentaţie din O mie şi una de nopţi, pentru simpozionul care va avea loc la Cluj în octombrie, dar nu am izbutit să mă mobilizez decât dupa ce mi-am furnizat un leac confecţionat special. Eram marcată de lene, oboseală, ispita de a divaga, sporovăială internautică. Aşa că am provocat un cocteil-maraton de filme de cinematecă, revăzute a doua, a treia, a patra oară. Vreo şapte, unul după altul, într-o zi şi jumătate. Deliciul a fost în ultima parte când am revăzut ceea ce eu numesc obiectele orientale de cult, adică dipticul-capodoperă al lui Wong Kar-wai – In the Mood for Love şi 2046, secţionate de ţicnita peliculă a franţuzului Limosin – Novo. Ay, simplitatea complicată a stilului Wong Kar-wai! Cât rafinament în a extrage frumuseţea imaginii dintr-o rochie, o claviculă, un şold, o draperie! Mai proustian decât proustienii evropeneşti! Câtă voluptate în părul femeilor. Frumuseţea unui pantof ca un animal perfect. Tot cu delicii şi ca de obicei tulburată am revăzut capodopera lui Kim Ki-duk – Spring, Summer, Fall, Winter and Spring Again. Apoi, după ce am scris eseul în 4 ore, a mers perfect o lynchiadă autistă (Lost Highway) şi superbisimul Reconstruction (al nordicului Cristoffer Boe, care i-a copleşit pe toţi sofisticaţii cu ifose la Cannes şi care şi la Cluj, la TIFF 2004, a câştigat pe bună dreptate premiul cu urale al publicului). Înainte de somn, după miezul nopţii, Festen (The Celebration) de Thomas Vinterberg (premiatul la Cannes în 1998 şi primul film al grupului Dogma 95, al cărui lider este Lars von Trier, another of my fav) a fost cuiul din creier ca să ştiu că orice cocteil-maraton îşi are limitele sale. Dar, altfel, soluţia a funcţionat, aşa încât o recomand şi pentru alţi împotmoliţi. Ce-ar fi de spus în concluzie: că nordicii şi hong-konghezii îi depăşesc de multă vreme deja pe europenii clasici. Noroc că mai există şi Lynch în America lui motelardă, atunci când nu ratează ca in Inland Empire (Lost Highway nu e capodoperă ca Blue Velvet, Mulholland Drive ori ca serialul Twin Peaks, dar e foarte bun, totuşi).

P.S.

Regalul din seara aceasta a fost spectacolul cehovian Trei surori, regizat de Tompa Gabor. Wwwowww! Trupa Teatrului Maghiar din Clusium e cea mai grozavă din ţară! Actorii ăştia supurând talent merită văzuţi cu prisosinţă şi în Unchiul Vanea, regizat aici de Andrei Şerban (cel mai bun spectacol din 2007). Cu vreo trei ani în urmă am văzut un minunat spectacol cu Trei surori, regizat de Radu Afrim (făcut cu trupa de la Piatra Neamţ). Mi-ar plăcea să zac o noapte întreagă şi să văd în şir Unchiul Vanea (Şerban), Trei surori (Tompa) şi Livada cu vişini (dacă i-ar trece prin cap lui Afrim să o pună în scenă cu genialii maghiari clujeviţi). După o asemenea noapte, cred că ne-am face ruşi cu toţii!

14 răspunsuri to “Entry for September 28, 2008”

  1. Michel Martin Says:

    Da pentru In the mood for love.
    Mulholland Drive pentru mine a fost un dezastru pentru ca l-am vazut candva, nestiind absolut nimic despre el si asteptand un thriller clar si raspicat care sa ma duca linistit la culcare. Ceea ce nu a fost, evident.
    Iar Livada de visini a fost aproape doi ani la Brasov, daca nu mai este inca si acum…
    Piesa mea favorita a fost insa „Zbor deasupra unui cuib de cuci” pus in scena la Festivavul de Dramaturgie Contemporana de acum 2 ani, de catre trupa Teatrului National din Iasi.
    Iar acum sunt curios de „Forma lucrurilor” a lui Neil LaBute de care am auzit ca e reusita si „Cu usile inchise” a lui Sartre pe care trebuie s-o vad in numele adolescentei mele sartriene.
    Asta ca veni vorba de teatru.

  2. Artemis Says:

    Deliciooooos!

  3. Mesmeea Says:

    in imagine, Maggie Cheung si Tony Leung – In the Mood for Love.

    Mulholland Drive este perfect, dar nu ca thriller sau film de actiune, ci strict ca film de arta. Aici, Lynch depaseste faza prea spooky din Twin Peaks, dar si pe cea prea horror din Blue Velvet. Nu as taia nicio scena din film, toate sint la locul lor.

  4. Artemis Says:

    Pe lista mea intra Blue Velvet, hotarat.

  5. Mesmeea Says:

    totusi, fara Mulholland Drive, Lynch ar fi clarobscur gratuit aproape…
    cred, insa, ca pe feminista Artemisa ar putea-o interesa dipticul lui Wong Kar-wai.

  6. Artemis Says:

    Vazut In the Mood for Love de 2 ori (vara asta). A mai ramas 2046. 🙂 (am inteles ca My Blueberry Nights nu merita…)

  7. Mesmeea Says:

    Blueberry Nights nu am vazut eu, asa ca nu stiu ce sa spun. 2046 e un In the Mood for Love ceva mai pulverizat si cu inserturi postmoderne. se degusta pe indelete. Cit despre Reconstruction, well, e cireasa pe tort.

  8. dorudor Says:

    Livada e desfrunzita, samovarul susura a ceai fierbinte, n-a mai ramas strop de votka, ne-am asezat de plecare dupa bunul obicei al compatriotilor lui Anton Pavlovici.La Moscova, deci! La Moscova!
    P.S. Chiar asa, nu stiu ecranizare ruseasca reusita a lui Cehov, de la Doamna cu catelul incoace, dar poate e o lacuna a mea …

  9. Mesmeea Says:

    of, cum de-ati uitat de Piesa neterminata pentru pianina mecanica? e capodopera lui Nikita Mihalkov (altfel, un tip dubios politic, uns cu toate unsorile). Cehov in cenusiu pur precum cea mai fina heroina…
    as revedea filmul, dar nu stiu de unde sa-l rostuiesc.

  10. carmen does Says:

    in the mood for love e un film prin excelenta vizual/pictural – oricat de pleonastic ar suna – si, hmm… supraestetizat(?). nu l-am savurat decat in linistea retrospectivei. am conchis cu un amic, mai demult, c-ar fi un film „fara orgasm”.

    p.s. revenind pe blogul mesmeic am (avut) senzatia ca mi s-au umplut ochii. nu stiu exact cum vine asta, dar e bine.

  11. Mesmeea Says:

    eu zic, in schimb, ca tocmai de la picturalitatea excesiva (si in ralenti) putem spune ca in the mood for love este un film orgiastic de-a dreptul…

    complimentul cu umplutul ochilor nu mi l-a mai facut nimeni, asa ca il iau ca pe o chestie de pionierat in domeniu! merci.

  12. dorudor Says:

    Was ist los, Senora? Din gradina cehoviana,cu acea masa pe nisip imaginata de Mihalkov, vin cu multumiri pentru aducerea aminte, fara de care pianina mecanica n-ar fi murmurat piesa neterminata.Inca o data, cred, in al sau 12, parca se simte o justificare pentru tot griul ce i se reproseaza. Desi nu-l cred cand sugereaza, ca atatia, ” toti am fost la fel „, pot macar sa fiu sigur ca nici el, cu siguranta, nu a fost ” ca toti ceilalti „.

  13. Mesmeea Says:

    sper ca aveti un samovar acasa si ca il folositi intru o atmosfera cel putin rarefiat-cehoviana!

  14. radu afrim Says:

    citesc cu intarziere din entry uri mai vechi….nu , nu o sa pun Livada .in schimb acum se dramatizeaza( ca sa fac eu un spectacol) Bantuitii pomeniti in alt entry.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: