Entry for August 22, 2008


Chinerie feminină

biblioteca stranie – 20


Sunt la modă romanele scrise de emigranţi, care descriu în stil pizza şi puzzle destinele mai multor familii şi adaptarea lor pe varii pământuri ale făgăduinţei. Din această ramură se desprinde şi romanul americancei (cu rădăcini chineze) Amy Tan şi a sa carte Clubul norocoaselor (tradusă de Domnica Drumea, apărută la Polirom, în 2005). Ce este Clubul norocoaselor? Ca intenţie, este o adunare a patru femei (pentru toate colţurile mesei, la jocul mah jong), care au menirea să se încurajeze reciproc în viaţă, să gătească mâncăruri cu tâlc (de pildă, tăieţeii lungi din orez pentru viaţă lungă şi găluştile în formă de lingouri de argint, pentru noroc) şi … să povestească. Ele sunt nişte povestitoare ale vieţii şi despre viaţă, chiar dacă profesionalismul lor este, iniţial, unul voliţional. Sunt, deci, femei vesele şi narative (în ciuda necazurilor inerente), Clubul lor fiind o formă de exorcizare minimală a morţii. Mai întâi, Clubul ia naştere în China, apoi, după emigrarea iniţiatoarei, se mută în America. Poveştile se derulează strict în funcţie de jocul mah jong: înainte de a fi rostite există tot soiul de ritualuri (legate de obiecte, postúri corporale, mâncăruri etc.). Este necesar ca gurmandul cititor să deguste chinezismele, ca să ingurgiteze parfumul acestui roman.

Cel mai apetisant element în carte sunt personajele care nu se mai satură să rostească poveşti specifice spiritului chinez. Nu sunt poveşti arborescente, ci scurte, concise, concentrate; dar au, ca orice poveste, o magie măcar oarecare şi delicioasă. Cititorul a auzit vreodată de istoria femeilor care poartă în pântece un cantalup sau de copiii ouaţi din intestinele gâştelor? Sau despre fata care îşi taie o bucată de carne din mână, ca să fiarbă o supă vrăjitorească pentru mama sa muribundă! În lumea acestor poveşti cu iz şamanic există chiar şi păzitori de vise, întrucât visele sunt supravegheate la o uşă specială; uneori uşile acestea se deschid greu, alteori, brusc şi rapid. Mărturisesc că istoria mea preferată este aceea a broaştei ţestoase care mănâncă lacrimi şi care face ouă de coţofană (dar nu vreau să spun această minunată poveste aici – cine doreşte să o afle nu trebuie decât să citească romanul lui Amy Tan). Sunt poveşti de logodnă şi căsătorie, născociri dar şi cutume infernale, apoi minciuni eliberatoare, ofrande către doamna Lună, jocuri cu umbra etc. Multe din frazele acestui roman par să fie nişte explicaţii concentrate, misterioase, uneori metaforice, alteori hiperbolice, ale unor proverbe chinezeşti. Clubul Norocoaselor este o carte cu amănunte infinite – poveştile nu sunt mari, grandioase ori eroice, ci diminutivale şi detailate până la saţiu. Şarmul provine, de altfel, tocmai din detaliu, fiindcă amănuntele izbutesc să construiască o dantelărie de detalii (dragoni sofisticaţi de situaţii, epică miniaturală). Lumea chinezilor americanizaţi este precum oricare Chinatown: simţurile sunt acute, mirosul şi văzul, în special; lumea e ultravie, supusă atât cutumelor, cât şi opoziţiilor insolente faţă de tradiţie.

Clubul norocoaselor este, însă, mai cu seamă o carte despre femei, despre mame şi fiice (fără să fie o scriere feministă!), şi probabil că aceasta este stranietatea principală a acestui roman: bărbaţii nu sunt aici decât nişte statui monstruoase de jad sau, dimpotrivă, nişte trenuleţe de jucărie (uneori, ei sunt, totuşi, şi nişte stări sufleteşti şi mentale). Relaţiile dintre femeile mature şi fetiţele lor (ulterior devenite, şi ele, femei) sunt extrem de interesante. Este aici o ţesătură psihologică pe care Amy Tan a lucrat-o cu îndemânare şi talent. Relaţii lingvistice de taină, apoi relaţii de solidaritate corporală, apoi relaţii de minte şi suflet, diafane până la vibraţie transparentă. Este dificil să reuşeşti aşa ceva, ca narator, doar vrednicele lucrătoare la tapiserii şi gherghef sunt în stare. Ceva, un aer de spirală feminină consistentă, aduce aminte de romanul Ericăi Jong, Dansând cu America (Jong era mai axată pe tema sexualităţii decât Tan, în romanul celei din urmă tema cu pricina fiind sublimată cu eleganţă sau narată, în ultimă instanţă, cu fluenţa unei epici pure, moştenite prin tradiţia pudorii à la chinoise).

Clubul norocoaselor este o carte construită pe balanţa şi suportul numărului patru: patru poveşti despre mame, patru poveşti despre fiice; opt poveşti împletite în cunună, dar şi despletite (la acestea adăugându-se arborescenţa personajelor secundare care sunt bărbaţii, plus multitudinea de mătuşi!) – este o lume femeiască îmbibată în cutume şi tabieturi, dar şi recalcitrantă la acestea. Poveştile sunt atât de detaliate, încât relatarea romanului riscă să fie pulverizată pentru un cititor care ar dori să cunoască doar istoria centrală, istoria-cheie. Întrucât nu există aşa ceva.

Mi-au plăcut sentinţele oarecum zen din acest roman, grave şi simple, dar şi permutabile, elastice ori chiar convertibile. De aceea, am optat pentru următorul citat: „Dar, într-un fel, atunci când pierzi ceea ce iubeşti, credinţa câştigă. Trebuie să nu uiţi ceea ce ai pierdut. Trebuie să distrugi aşteptarea.” Sunt zeci şi sute de pasaje de acest gen care secondează, în Clubul Norocoaselor, lumea niciodată plicisitoare a epicii de tip şamanic. Dixit.

7 răspunsuri to “Entry for August 22, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    fireste ca femeile din imagine sint ale leonorei carrington

  2. Artemis Says:

    Ehhh, cum starniti pofta de povesti pe aici!…

  3. Mesmeea Says:

    repet – cea mai frumoasa poveste ramine a broastei testoase care maninca lacrimi si face oua de cotofana… cotofenele astea au ele un sarm aparte.

  4. Artemis Says:

    Si pe mine m-a sedus imaginea broastei testoase care mananca lacrimi…

  5. Mesmeea Says:

    ar fi putut si broastele testoase acestea (chinezesti) sa manince alune, de pilda, sau porumb fiert!

  6. Artemis Says:

    Probabil, lucrurile nu sunt atat de simple…

  7. Blanche Fleur Says:

    Eh, alunele sau porumbul fiert nu au nimic poetic, pe cand lacrimile, da. Iar broasca…o fi inteleapta.o sa citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: