Entry for July 31, 2008


Culianu şi Castaneda

Magii moderni (şi postmoderni) continuă să fascineze ochii doritorilor şi nu numai. La sfârşitul secolului XX, doi dintre aceşti „magi” au avut un impact anume asupra românilor (dar şi asupra altor locuitori ai glorioasei noastre planete): Ioan Petru Culianu şi Carlos Castaneda. Cel dintâi a murit asasinat (la maturitate) în 1991 (speculaţiile asupra morţii sale fiind multiple, de natură politică, apoi ocultă etc.), al doilea a murit (la senectutea-i celebră) în sânul comunităţii sale şamanice, în 1998, iar moartea i-a fost tăinuită, o vreme, de discipoli, pentru a nu tulbura echilibrul lumii noastre (sic!). Cei doi au ştiut fiecare unul de celălalt: nu ştiu care era opinia lui Castaneda despre Culianu, dar Culianu nu l-a agreat deloc pe Castaneda, cel puţin în calitatea pretins ştiinţifică a acestuia, de antropolog. Culianu, însă, a căzut în capcana majorităţii interpreţilor lui Castaneda, luând în serios uriaşa şi hipnotica ficţiune propusă de Castaneda: textele acestuia, fie ele pretinse studii de antropologie sau de etnologie, nu trebuie percepute altfel decât ca nişte romane (strict romane) şamanice. Şi, în ce mă priveşte, consider că, în calitate de romancier, Carlos Castaneda este ingenios si fascinant! Culianu era genial şi el, dar în alt sens: prin uriaşa sa capacitate de muncă şi sinteză de erudit renascentist. Legendele despre cei doi au început să circule diferit: cel care l-a înveşmântat pe Culianu într-o mantie de ultim mag cu puteri incredibile a fost Ted Anton, a cărui carte a tras excesiv spuza pe extravaganţa ştiinţifică a fostului nostru compatriot (ucenic, în plus, şi al lui Mircea Eliade), preferând să îl înmoaie în licorile pretins alchimice ale unei imagini exotice de postmodern „ghicitor în stele”. Ted Anton l-a mitificat pe Culianu doar după moartea acestuia. Legenda lui Castaneda, în schimb, a început să fie percepută destul de repede după succesul primelor sale cărţi în care nara întâlnirea la gradul maxim al cunoaşterii cu un şaman yaqui pe numele său (don) Juan Matus (şi cu alţi şamani incredibili precum don Genaro, don Vicente, ori şamaniţe precum La Gorda şi La Catalina). Rasatul Culianu a fost mitificat doar după moarte, durduliul şi deloc impozantul Castaneda a fost mitificat din viaţă, şi cu o asemenea ardoare şi turbare, încât a creat şcoli de tehnici şamanice şi adevărate crescătorii de femei-şaman, care aproape că îl înzeiseră (zeificaseră) pe scundul şi grăsuţul hispanic în rol de nagual. Eu i-am perceput pe Culianu şi Castaneda ca pe un fel de gemeni imaginari (cu scopuri diferite, cu strategii şi stiluri diferite, dar declanşând un acelaşi mysterium fascinans). Drept care, uneori, îmi îngădui să beau un pahar de vin călugăresc (portughez) Mateus, în cinstea lor, chiar dacă respectivul vin era doar favoritul lui Castaneda.

12 răspunsuri to “Entry for July 31, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    in imagine, una dintre putinele fotografii existente cu carlos castaneda.

    am repostat textul acesta mai vechi, fiindca miine va fi eclipsa de soare. asa mi-a spus de-scribor (care stie ce spune la nivel de ghiceala astrala).

  2. adriatikaa a Says:

    Despre Carlos Castańeda s-a spus, s-a scris si continua sa curga cerneala multa ca ar fi fost cel mai mare mincinos, ca si-a fabricat o identitate, ca a inventat povesti pe care le-a promovat ca fiind reale. Eu nu l-am judecat niciodata asa. Pt ca realul in literatura, indiferent de natura ei, se masoara cu alte instrumente. Culianu este si el unul dintre ezoterici. O carte frumoasa despre moartea lui Culianu este scrisa de Claudio Gatti-Prevestirea. Este o fictiune ce mi-a uns sufletul. Bluesul cartii este ritmul care m-a fascinat. In rest…sunt de acord cu frumoasele tale cuvinte. Consider ca ai prins corect cele doua personalitati din eclipsa soarelui.
    Adriana
    http://adriatika-adriatika.blogspot.com

  3. Apple M Says:

    iar un exemplu in acest sens ar fi…(?)(sus, sus…la locu’ cu reflectii…hihihi)

  4. Mesmeea Says:

    chiar daca romanele lui castaneda sint nascociri, ele relateaza un traiect initiatic pe care invatacelul castaneda (student la antropologie) l-a putut parcurge din bibliografia pusa la dispozitie de un asemenea departament. asa incit preluind el scenariul initiatic tipic l-a ornat cu propria lui imaginatie intr-un construct care s-a dovedit in cele din urma a fi viabil, cel putin la nivelul cohortelor de admiratori si fani. adevarat, cei care au si plecat in mexic ca sa il gaseasca pe samanul-matrice don juan matus, au dat-o in bara, dar era previzibil ca se va intimpla astfel. eu zic, insa, ca efectul castaneda este mai important decit fondul castaneda – traiectul initiatic relatat de el a fost memorat si asumat de multi tineri studiosi, care nu au facut cariera academica neaparat, dar si-au gasit o cale launtrica.

    m-am amuzat teribil cind am aflat cum se numeste studioul de filmari al destul de faimosului regizor oliver stone – ixtlan!
    din cite stiu si jim morrison l-a cunoscut razant pe castaneda, insa jim era deja prins de toxicomania sa personala.
    iar ciudatul regizor alexandr jodorowski a avut chiar o relatie interesanta cu tema castaneda (are si un interviu in acest sens)…

    cit despre eclipsa, nu s-a zarit pe aici.
    iar blastul din aceasta zi nu imi apartine (dar computerul meu nu mai vrea sa puna ghilimelele de la o vreme – nu stiu de ce).

    hmmm, apple m cred ca ar pofti, de fapt, o dusca de vin mateus!

    in caietele echinox (revista centrului de cercetare a imaginarului, cluj) s-a izbutit un numar intreg dedicat samanismului postmodern al lui castaneda. cei pofticiosi pot cauta pe

    www. phantasma.ro

    corin (braga) a lucrat cu masteranzii din doua promotii acest numar, pe teme alocate si pe toate cartile publicate de castaneda.

  5. bogdan Says:

    sa fie vorba despre sticlele acelea stranii cu vin rose ori alb pe care le gasim si in magazinele de pe aici. eu l-am gustat pt prima oara in alicante, intr-un restaurant chinezesc la recomandarea unor bulgari.

  6. Mesmeea Says:

    iata imbierea ca macar musafirii mesmeici sa guste o picatura din vinul intepator si usor bulbucat mateus! calugarii fac vinuri bune de obicei.

  7. Apple M Says:

    hmmm, povesti samanice si licorile lui Bacchus…fie, fie…

  8. Mesmeea Says:

    vin mateus pe post de peyote si mescalina (dar numai mateus rose), asa, simbolic. cine vrea sa gaseasca samani, nu mai prinde picior de asa ceva in mexic. poate in siberia, acolo, da. si in peru mai sint. ascunsi de tot. si pe amazon.

    mai exista samanii metaforici din lumea noastra, dar aceasta e o chestiune ambigua.

  9. eschimosss e Says:

    eu l-as fi intrebat pe castaneda daca e sigur ca el insusi a existat in realitate!

  10. Mesmeea Says:

    be my guest! eschimos nu are decit sa convoace pe blogul mesmeic citiva spiritisti de serviciu sau amatori si sa invoce duhul lui castaneda. atita doar ca eu nu am pofta sa joc rolul madamei blavatski. voi fi cel mult raisonneur al sedintei de spiritism.

    deci? aud vreo parola de intrare in contact? unde-s restul? daca apare duhul lui hamlet-tatal in locul lui castaneda ce ne facem? zic ca-i mai bine sa gustam vin mateus. cred ca si la polul nord se gaseste de vinzare.

  11. talia yu Says:

    mda..aceleasi comentarii intelectualiste despre lucruri pe care nu le stii
    http://www.cybershamans.blogspot.com

  12. Mesmeea Says:

    … noroc ca le stie talia yu pe toate, hiha! poate organizeaza vreo scoala de vara ori iarna in acest sens, ca sa ne alfabetizam intru shamanismul talianic (sic!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: