Entry for July 30, 2008



Trei prinţese gemene, date uitării



În cartea lor Prinţese date uitării sau necunoscute, autorii Rebecca Dautremer şi Philippe Lechermeier (dacă sunt şi reali, iar nu fictivi şi ludici, în sens borgesian; cartea este tradusă de Şerban Foarţă) au uitat să se ocupe de trei prinţese eschimose : Ly, Tay şi Ky. Cele trei fete (orfane, întrucât nu au părinţi, ci doar o slujnică bătrână despre care gurile rele şi bune la un loc spun că este o magiciană înzestrată) există şi bântuie simpatic prin vechile legende ale eschimoşilor. Aşa încât le fac hatârul celor doi autori jucăuşi şi le reamintesc de existenţa acestor trei fete. Ele au ca naşă de botez o zână provenită dintr-o ursoaică albă, care le transportă într-o caleaşcă obţinută dintr-un iceberg fărâmiţat. Nu sunt nişte prinţese ultrafrumoase, ci doar drăguţe şi râzăreţe, veseloase, puse pe şotii, în ciuda frigului de-ngheaţă apele în care trăiesc. Prinţesele cele trei sunt surori gemene şi au un viciu aparte : nu se pot opri din fantazare şi exagerare, adică din minciună, mai nepios spus. Nici nu este de mirare: în frigul eschimos nu îţi rămâne decât să minţi şi să tot minţi, născocind tot timpul. Cântă toate trei la o muzicuţă făcută din oase de balenă ori la un soi de mandolină având corzile din mustăţi de focă. Caleaşca lor este trasă de foci, iar vestitori şi paji le sunt pinguinii. Se scaldă în zăpadă topită amestecată cu sirop de brad. Toate cele trei prinţese au un grain de beauté pe vârful nasului, gemenele fiind, am uitat să o spun, grăsuţe, chiar dacă nu grăsune foc. Prinţesele vorbesc, de bună seamă, limba eschimoşilor în care fiecare cuvânt se termină cu particula GLU. De pildă: lunăglu, dormiglu, beaglu, mănâncăglu, la naibaglu, focăglu, sanieglu, igluglu. Celor trei surori le-a fost sortit, nu e greu de ghicit, să se mărite doar cu trei fraţi gemeni care, însă, întârzie şi vor tot întârzia să se arate. Ele sunt îmbrăcate în blăniţe de vulpe argintie şi au şoşoni din scoarţă de tuya, cu puf de pasăre Dodo. La gât au şiraguri de piatra laptelui, care le ajută să nu fie insomniace din cauza aurorei boreale. Adoră să se joace împreună Popa Prostoglu (da, şi în Eschimosia există acest joc !). Pe lângă limba lor nativă, gemenele ştiu şi limba laponă (în mod previzibil), dar au, de asemenea, verişoare şi mătuşi în Siberia. Nu au călătorit, însă, niciodată, nicăieri. Fireşte, prinţesele cele trei nu ştiu să se sărute decât pe nas (care-i rotofei şi îmbujorat). Ca să reziste la frig, consumă mâncarea cu boia şi piper (aduse, se zice, din China). Şi am încălecat pe-o şa.

4 răspunsuri to “Entry for July 30, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    in imagine un graffiti din rio de j, cu o fetita grasuna si pieptoasa.

  2. Blanche Fleur Says:

    Eu m-am regasit deja intr-una din zanutele acelea, chiar daca nu am citit cartea, numai ca mie nu imi place frigul.As vrea sa traiesc intr-o tara calda, sa mananc ciocolata si portocale si sa fantazez despre o lume dulce. Grasuta nu mai trebuie sa fiu, pt ca sunt deja. Deeeci….

  3. DeScribor Says:

    Laponia, fireste. Oare ce se mai intampla cu/prin Laponia?

  4. Mesmeea Says:

    mandarinele-s mai bune. si maracuja. iar grasutele sint simpatice.

    laponia face bine deocamdata! ar prinde bine din cind in cind cite-o laponie peste arsita varatica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: