Entry for July 22, 2008


Profetul cel cuminte



Cea mai incitantă şi stranie propoziţie, pentru mine, din Apocalipsul Sfântului Ioan Teologul este una simplă de tot şi cât se poate marginală, cea cu care se încheie partea a douăsprezecea din Apocalips (după care mai urmează încă zece părţi): Iar eu am stat pe nisipul mării. Departe de mine să intenţionez o interpretare teologală asupra celebrului text: aceasta au făcut-o deja alţii mai înţelepţi şi mai pricepuţi, fie ei din vechime sau din zilele noastre, drept care în niciun caz nu m-aş învrednici la aşa ceva. Ceea ce intenţionez eu este doar să îmi lămuresc frumuseţea propoziţiei simple pe care am amintit-o, contextualizând-o într-o anumită nuanţare a textului lui Ioan Teologul, nuanţare care mă preocupă de oarecare timp. M-am gândit, uneori, aşa cum ne gândim când rătăcim cu minţile prin tot soiul de idei mai mult sau mai puţin periculoase şi riscante, că textul suprem (căci este, nu-i aşa, un text suprem) al Apocalipsului ar putea fi interpretat, forţând nota, şi ca o bătălie împotriva demenţei şi a nebuniei. Ca o bătălie pe viaţă şi pe moarte, cum s-ar spune, dar exclusiv prin cuvinte. Frumuseţea şi tăria Apocalipsului vine ca stil, după cum ştim cu toţii, din avalanşa de tropi rostogoliţi în trombe profetice de către gura teologului inspirat: iar în această avalanşă prins în vârtej este răul absolut numit Fiara (cu toate conotaţiile sale figurale, de la Balaur, Desfrânata cea mare, Babilon, etc.). Desfăşurătorul textului lui Ioan Teologul cuprinde în pântecul său, aşa cum este firesc, şi figurile binecuvântaţilor ori salvatorilor (fie ei îngeri sau oameni cuvioşi), dar partea dominantă a scrierii este aceea dedicată portretului Satanei şi zorzoanelor sale predilecte (instrumente, accesorii etc.). Ioan Teologul izbuteşte o construcţie contrapunctică cu aplomb, care are ca scop tocmai impactul violent asupra cititorilor, credincioşilor (dar şi necredincioşilor). O singură făptură rămâne netulburată de tot acest spectacol lingvistic cutremurător: teologul însuşi, scribul inspirat care transcrie, cel care mărturiseşte despre sine în atât de simpla, delicata şi frumoasa propoziţie pe care am citat-o la începutul acestui text: Iar eu am stat pe nisipul mării. Poate să fie taifunul morţii, al răului ori al nebuniei, profetul stă cuminte pe malul mării: el nu stă oricum, însă, ci ca un ecleziast de viţă nouă. Ştie ce este răul absolut, ştie că i-a prevenit pe ceilalţi, ştie care este soluţia: mai departe nu-i rămâne decât să fie spectator al celor ce se petrec. Fireşte, ar mai fi destule de spus. Dar poate şi eu stau acum pe nisipul mării.

(Acest text îi este dedicat ştiu eu cui. Bonus – Epitaph de King Crimson.)

10 răspunsuri to “Entry for July 22, 2008”

  1. cruz.eschimos Says:

    cui, cui?

  2. Mesmeea Says:

    nu spui, nu spui!

  3. Blanche Fleur Says:

    Si mie imi place propozitia si mă gndesc la desele comparatii care se fac in Biblie cu nisipul mării. Da, diversitatea lumii, instabilitatea ei(că nisipul e purtat de vant)şi omul ca spectator, care ştie multe, dar nu are cum să oprească cele ce vor veni.Nu?

  4. DeScribor Says:

    Imi amintesc cand am vorbit cu I. ca si apocalipsa e scrisa tot intr-un fel de delir, cred ca si tu ai scris deja asta undeva. E bine pe nisipul marii, mai demult obisnuiam sa scriu pe plaja lucrurile cu care luptam, le lua apa, era un gest redemptoriu, cred. Sa ascultam si KingCrimson.

  5. Mesmeea Says:

    da, apocalipsa ca delir. as vrea sa ajung cindva la patmos. cine stie!

  6. DeScribor Says:

    De ce nu anul acesta? Tocmai am terminat un mic text despre lectura și teorie in acceptii pur personale. Se leaga cumva si de profetiile discrete, de statul pe marginea lumii, nu neaparat la apa vavilonului, si plangerea adiacenta. Cateodata, doar stam pe marginea lumii si atat.

  7. Mesmeea Says:

    pentru patmos trebuie un rastimp special (iarna, pe-nghet), chiar daca si in insula cu pricina ortodoxia a devenit pleonastica si excesiv turistica.
    poate in 2066, daca voi supravietui pina atunci (nu va fi cazul, hiha!).
    cit despre profeti, ei sint foarte rar si cuminti. de obicei sint miniosi.

    si un suprabonus sonor tuturor – king crimson, I talk to the wind

  8. Artemis Says:

    Mesmeeica piesa. Exact de ce aveam nevoie acum!

  9. Artemis Says:

    Nu, Epitaph, Epitaph este exact ceea ce-mi lipsea acum!! Acum am avut timp sa le ascult si le-am ascultat in ordine inversa. Da, Epitaph. Epitaph, fara comentarii. Multumesc.

  10. Mesmeea Says:

    pai atunci ii recomand artemisei sa asculte intreg albumul in the court of the crimson king!

    sa fie atenta, insa – nisipul marii din amintita propozitie „apocaliptica” analizata de mine poate fi si pe mal, dar si in mare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: