Entry for June 20, 2008


Montagne russe cu o sfântă şi câţiva perverşi

biblioteca stranie (17)



Frumoşii învinşi de Leonard Cohen (apărut în 2003 la Editura Polirom, în traducerea lui Liviu Bleoca) este un roman făţiş provocator, cu îndeajuns de multe influenţe şi tendinţe: autorul însuşi îl consideră a fi un roman pop, dar textul poate fi taxat, parţial cel puţin, şi ca aparţinând unei scriituri psihedelice; apoi cu siguranţă poartă o amprentă joyceeană, fiind scris, nu în ultimul rând, în câteva dintre capitolele sale, într-o manieră înrudită cu dicteul automat. Roman experimental sută la sută, apelând la un limbaj frust şi la o sexualitate exbiţionist-voyeuristă în care funcţionează un triunghi erotic: doi homosexuali groteşti, plictisiţi şi absurzi (F. şi A., naratorii alternativi din carte) şi Edith (soţia lui A., amanta lui F., moartă prematur). În afara lui Joyce, o altă influenţă notabilă asupra lui Cohen este cea a lui William Burroughs cu Prânzul dezgolit (ar mai fi, poate şi Pier Paolo Pasolini cu inimitabilul şi scabrosul său roman experimental Petrol). Chestiunea homosexualităţii (dar şi a heterosexualităţii) este pusă în sensul consumului de sex, fără nici o inhibiţie, chiar cinic. Naratorii vizează să schiţeze un spectacol al orgasmului, o eliberare a acestuia din clişee. F. este un sexoman înveterat, care consumă oricât sex, secondat oricând şi de masturbare; el moare, de altfel, din consum exagerat: organul său sexual putrezeşte din pricina excesului. Scenele de sexualitate în doi-trei sau în solitudine sunt relatate în chip delirant şi suprarealist aproape: sexul şi zemurile sale sunt proiectate fie ca nişte elemente cosmice, fie ca derizorii. Autoerotismul ocupă un loc important în text, în scene descrise simili-paranoic, cu scop fals afrodisiac: Vibratorul (Danez) devine, de pildă, la un moment dat, personaj de sine stătător.

F. este personajul sfidător al romanului, întrucât, din cauza prea multei realităţi, el construieşte fantasme violente, abuzând de delir, prin sfaturi fantasmatice şi orgiastice faţă de care pudibonzii cititori şi nu numai ar trebui să îşi astupe urechile. Este un delir care ar putea oripila. Autorul mizează, de altfel, pe reacţia violentă a cititorului (precizez că traducătorul respectă întru totul litera lui Cohen şi că transpunerea în limba română este fidelă, mizând tocmai pe agresarea şi şocarea celui care citeşte). Dar delirul frondeur are un rol provocator inclusiv la nivel stilistic: Cohen şi personajele sale intenţionează să obţină un catharsis prin oripilare, prin transgresarea tuturor limitelor moralităţii. Delirul sexual este sugerat şi de scriitura experimentală, autorul apelând, pe ici, pe colo, la un mimat dicteu automat: „Există Vreo Diferenţă Între A Visa Geometrie şi Poziţii Sexuale Bizare? […] De Ce Am Fost Cusut De Pat Împreună Cu Nişte Nimfomane?”

Tot în acest roman este de găsit şi cea mai excentric-plată (un paradox, fireşte) definiţie a sexului femeiesc: „vreo şase centimetri pătraţi de carne umană”! Romanul este o pledoarie pentru redescoperirea sexualităţii, dar nu exaltat, nici patetic, ci cu un cinism frust: „Redaţi-ne sexul ascuns!” explodează la un moment dat personajele. O invitaţie la felul în care sexualitatea trebuie să bântuie, să amuşine, de aici abundenţa unor cuvinte „ruşinoase” ca erecţie, orgasm, copulaţie (în varianta lor ştiinţifică ori grobiană): sexele trebuie revelate în lascivitatea lor imediată, aceasta este ideea şi miza. O bună parte din roman este consacrată trupului femeii, respectiv lui Edith: acesta este rememorat, fiind manipulabil sexual până la saţietate. „Toate părţile corpului sunt erogene […] Jos imperialismul genital!” scandează tenace F., într-o teorie obstinată din romanul lui Cohen, care susţine că orgasmul este posibil, mediat fiind de orice fel de atingere, oriunde; toate părţile corpului şi în general orice poate fi folosit în sexualitate. Orgiasticul din Frumoşii învinşi nu este, însă, doar imediat; unul din naratori, A., sugerează că posedă un falus mental care îl determină să perceapă lumea exclusiv sexual. În delirul său, A. declară că lumea este dominată de perversiuni şi violenţe (incest, viol, masturbare), în ciuda aparenţelor bonome. El combină actul sexual brutal cu o mistică a revelaţiei, cu sfinţenia. Aşa se face că sexualitatea violentă (cinică, experimentală, avidă de senzaţii tari) este contracarată în roman (la nivel tematic) de relatarea vieţii unei sfinte din secolul al XVII-lea, o irocheză indiană pe nume Catherine Tekakwitha; aceasta renunţă la trup şi la sex într-un fel inedit: îşi expulzează propriul sex din trup, printr-o sublimare mistică. Deşi naratorul A. fantasmează sexual cu Edith, soţia moartă preschimbată într-o plastelină erotică aptă să-i satisfacă imaginarul, acesta o venerează, în acelaşi timp, pe asceta, destrupata şi desexualizata călugăriţă şi sfântă Catherine Tekakwitha, faţă de care încearcă, în chip mistic, inclusiv o formă de seducţie. Sexualitatea (vizibilitatea sfintei) este adesea tămăduitoare: nu în zadar un indian irochez – de pe vremea Catherinei Tekakwitha – se tămăduieşte de moarte numai după ce asistă şi se perindă printre cuplurile tinere din sat, care se acuplează orgiastic.

Frumoşii învinşi excelează prin sarcasm sexual, dovedindu-se a fi un Satyricon adaptat la anii şaizeci ai secolului XX (cu toată revoluţia lui sexuală), o liturghie neagră (cum şi mărturiseşte autorul) a sexului răsfirat şi pulverizat şi a amoralităţii programatice, un text care îşi are doza lui asumată de stridenţă, funcţionând pentru cititor ca un montagne russe. Nu este vorba doar de voyeurism şi picanterie, ci şi de o detaşare de sex tocmai prin revelarea halucinată şi halucinantă a acestuia. Rămâne sau nu ca cititorul să guste şi să nu fie speriat de acest heavy orgiastic cu tendinţă. Iar acum citatul pentru care am optat şi care e un fragment dintr-un intenţionat dicteu automat: „vino sus ta
re ca alama balon din păr mlaştină mic piele coş din dragoste formă solid umflătură pentru limbă mizerie mare înştiinţare oh dezglugă dezascunde despăruieşte desîneacă sau dinţi copoi te avertizez dinte pică dinţi câini dezlegaţi neiubiţi biciuiţi formă formă tu mărgea tu mică boantă băieţească sexdefată formă ordin mic periscop din femeie străină submarin dispărut niciun om nu poate pătrunde să iasă vreodată să iasă din oceanul menstrual femeiesc mecca sau fermă mister paturi să iasă să iasă de unde nu voi merge niciodată din adânc scoică întinde din branhii fără aer iarzi de la covorul lat cenuşiu fundul plin de stridii al sufletuluidefată departe departe amazon sex control mai sus mai sus” – şi aş putea continua îndeajuns încât să aduc eventualul cititor la disperare. Dar nu vreau deloc aşa ceva (să nu citească romanul acesta decât cei care au nervii lingvistici relativ tari, aceasta este precizarea mea minimă). Dixit.

11 răspunsuri to “Entry for June 20, 2008”

  1. Artemis Says:

    Cred ca Lenny Cohen ne bantuie pe aici pe 360, fie cu muzica si vocea lui, fie cu romanele lui stranii…

  2. Mesmeea Says:

    bintuie, bintuie, ce sa faca si el? doar asta i-a mai ramas.

    imaginea e de remedios varo.

  3. Artemis Says:

    Am aflat ieri cu stupoare ca LC e evreu. Si calugar budist, pe deasupra.

    Dar nu stiu de ce Frumosii invinsi nu se prea potriveste cu versurile si cantecele lui… It’s a stunning difference between them… Anyway… Pacat, ca nu ajunge si Romania vara asta.

  4. Artemis Says:

    …si in Romania, am vrut sa spun.

  5. cruz.eschimos Says:

    cum ar suna mesmeea tekakwitha?

  6. Mesmeea Says:

    nu are importanta nici ca-i evreu, nici budist, ci doar ca a lasat oarecari urme in miscarea flower-power. daca si cintecele lui ar fi fost ca „frumosii invinsi” ar fi fost mai bine, cred, esteticeste…
    mi-am amintit acum (pur si simplu) cit de pasionat (mortal) era cohen de blonda niko (de la velvet underground), care la rindul ei era impatimita dupa jim morrison! asta-i pentru artemis.

    cit despre eschimosii cu cruce, acestia ar face bine sa nu elucubreze!

  7. Artemis Says:

    Hmm, devine din ce in ce mai interesant. Iar din anul II de master vom studia si flower-power, ca mi se pare ca intra in cursul de Popular Culture in the USA. In orice caz, cred ca aveti dreptate. Si mai cred ca trebuie sa citesc Frumosii invinsi, ca lucrurile sa fie clare (pt moi).

  8. Aplle M Says:

    mi-a atras atentia, in special, citatul pe care obisnuiti sa-l rulati…cat adevar…

  9. Mesmeea Says:

    artemis, excelent ca veti studia contracultura.

    apple m, da, este un citat delirant si, ca atare, aproape de realitate (ca tot ceea ce este indeajuns de departe de realitate, paradoxal).

  10. Mesmeea Says:

    uituca-s! am uitat sa pomenesc cartea despre leonard cohen scrisa de mircea mihaies (cu poeme de cohen traduse de mircea cartarescu) – pentru cine este interesat!

  11. Artemis Says:

    Si Cartea aleanului tradusa de Serban Foarta si Cristina Cheveresan, cu postafata de Mircea Mihaies (reiese ca timisorenii sunt impatimiti dupa Cohen! :D). my two cents…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: