Entry for May 16, 2008


Ciment şi haos

biblioteca stranie (15)



O familie oarecare locuieşte într-o casă dominată de o grădină nefirească: anti-luxuriantă, golaşă, devitalizată, mortificată, cimentată. S-a spus dintotdeauna că, aşa cum este spaţiul fizic de trai al omului, aşa este şi lăuntrul său. În mod previzibil, prin urmare, familia este îngheţată, redusă la gesturi rigide şi la muţenii; excepţie sunt, totuşi, copiii şi adolescenţii (patru la număr) care, tăinuiţi în odăile lor, inventează jocuri inclusiv erotice, pentru a stârpi plictisul, neomenescul şi gheţăria sufletească. Astfel încât casa frigorifică sau cavoul (cu grădina ei de ciment) este umanizată doar datorită minorilor în care viaţa pulsează vrând-nevrând. Văzut dintr-un elicopter dotat cu microscop, dar şi cu lentile de contact, acesta este subiectul microromanului Grădina de ciment de Ian McEwan (apărut acum şase ani la Editura Polirom, în traducerea lui Dan Croitoru): este vorba despre o proză care analizează mentalul anamorfotic al minorilor şi care aduce aminte de povestirile lui J. D. Salinger. Prin tema incestului între frate şi soră, Grădina de ciment este o carte înrudită, însă, şi cu ciudatul microroman Fetiţa care iubea prea mult chibriturile de Gaetan Souci (de fapt, mai degrabă Souci a fost influenţat de McEwan, decât invers). Grădina de ciment este o carte stranie la propriu, datorită dialogurilor şi percepţiilor despre viaţă, erotism şi moarte: adolescenţii simt întotdeauna năpraznic şi tensionat, iar patima lor viscerală reprimată sau expulzată zgomotos este bine pusă în scenă şi surprinsă de autor.

Evenimentul care complică şi sudează viaţa celor patru minori (doi băieţi şi două fete) este orfanitatea: mai întâi moare tatăl, apoi mama. Pentru a evita să fie despărţiţi unii de alţii şi livraţi unor organizaţii umanitare, copiii decid îngroparea mamei într-un cufăr cu ciment, în pivniţă, şi, în consecinţă, tăinuirea morţii ei. Fineţea psihologică a lui Ian McEwan este de invidiat, într-atât de remarcabil pendulează între brutalitate tăioasă şi delicateţe sufletească. Inimile şi minţile celor patru minori sunt radiografiate ca nişte eprubete umplute cu nelinişti, spaime şi dorinţe. După moartea mamei şi perioada aferentă de şoc urmează anarhia: autorul ambiţionează să înfăptuiască un nou Împărat al muştelor şi o bătălie pentru putere între copii, desfăşurate, însă, înăuntrul aceleiaşi familii. Adolescenţii se auto-administrează, dar casa devine un carusel de senzaţii, pofte şi mostre de autism. Un carnaval dezlănţuit de staza de orfanitate, o orgie a aventurilor (dar în spaţiu claustrant) şi a manipulării. Ian McEwan surprinde prin incizii spectaculos de simple mentalul acestor patru minori buimăciţi de noua lor ipostază: libertatea fără părinţi. Libertatea neştiută de ceilalţi (Afară) şi degustată inclusiv prin oarecari doze de perversiune. Întrucât, în paralel cu moartea mamei, minorii se descoperă pe ei înşişi, într-o pubertate explozivă şi, ca de obicei, riscantă. Fetele sunt, de altfel, cele care controlează scena sexualităţii revelate exhibiţionist şi, în acelaşi timp, voyeuristic. Tom, fratele cel mai mic, este vestimentat în haine de fată, aceasta fiind o poftă mai veche a băieţelului dependent psihic de figura maternă (după moartea mamei i se va permite chiar şi să imite gestica şi icnetele bebeluşului hrănit la sân!). Jack este un adolescent care practică masturbarea de întreţinere şi care are reverii incestuoase. Julie este o adolescentă conştientă de nurii ei manipulatori. Sue, o fată aflată la graniţa dintre obiect şi subiect virtual erotic.

Orfanitatea aduce cu sine, deci, încălcarea interdicţiilor şi a tabu-urilor şi renunţarea la disciplină. Astfel, personajele descoperă haosul libertăţii, în care totul este posibil şi permis: poţi să fii fată, deşi eşti băiat; poţi să îţi seduci fratele ori sora şi să practici incestul. Dar toate aceste încălcări ale ordinii nu sunt etichetate moralizator de autor, ca nişte perversiuni: minorii din Grădina de ciment sunt marcaţi de mortido, iar această componentă le stimulează libidoul şi râvna de a practica o libertate aventuroasă la modul intim, carnal, nu doar psihologic. Din când în când, ei coboară în pivniţă, pentru a-şi veghea mama moartă, zidită în cufărul cu ciment. Paradisul tuturor posibilităţilor dispare, însă, atunci când lumea de Afară (ceilalţi, dogma, morala) află conţinutul cufărului. Iar finalul este aproape sfâşietor, întrucât în surdină pare să rezoneze cu personajele minorilor chiar un soi de Holden Caulfield al lui Salinger, nevăzut, neştiut, dar prezent ca o pânză de fond a lucrurilor, atunci când microcosmosul copilăriei se prăbuşeşte pentru totdeauna. Grădina de ciment este o carte care se citeşte pe nerăsuflate, întâi de toate fiindcă este bine scrisă, apoi fiindcă lumea minorilor se dovedeşte a fi întotdeauna ofertantă la nivel de nuanţe, coagulând un no man’s land plin de zbuium şi patimă, de nevroze şi explozie.

Iar acum opţiunea mea pentru un citat din carte: „I-am luat mâna şi am măsurat-o cu a mea. Erau identice. Ne-am ridicat în capul oaselor şi ne-am comparat liniile din palmă, care erau însă complet diferite. Am început să ne cercetăm îndelung trupurile. Stând pe spate, unul lângă altul, ne-am comparat tălpile. Degetele ei erau mai lungi decât ale mele şi mai subţiri. Ne-am măsurat braţele, picioarele, gâturile şi limbile, dar niciuna dintre acestea nu era aşa de asemănătoare ca buricul nostru, aceeaşi fantă îngustă, acelaşi model al pliurilor dinăuntru.” Dixit.

5 răspunsuri to “Entry for May 16, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    plus Remedios Varo.

  2. dorudor Says:

    Si fireste ecranizata – ba inca si alta surpriza placuta : intr-unul din roluri, Charlotte Gainsbourg, fiica lui Serge si Jane ( http://www.youtube.com/watch?v=3ZU9vSItPjg )

  3. Diana Says:

    Ian McEwan…my favorites…recunosc ca inca nu am apucat la cartea aceasta..dar m-am desfatat deja cu atonement, enduring love, amsterdam, the conflict of strangers…foarte fain si autorul si cartile..abia astept sa ma apuc de Gradina de ciment;ecranizarile sunt destul de reusite.. filmul dupa enduring love este foarte reusit, atonement mai putin..dar merge;

  4. Blanche Fleur Says:

    Ma gandesc la toate cartile stranii si ma intreb daca intentia autorului sau a cititorului este descoperirea normalitatii in straniu

  5. Mesmeea Says:

    probabil ca este ispititoare ecranizarea, m-ar interesa.

    din mcewan am citit doar gradina de ciment, deocamdata, dar va mai fi timp si pentru altele, la iarna. este un autor de citit iarna.

    descoperirea normalitatii in straniu? intrebarea este cit se poate de buna, dar inca nu am raspuns la ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: