Entry for May 11, 2008


O scrisoare ghemuită

Am muncit pe brânci la prima povestire din Naşterea dorinţelor lichide (cea care poartă exact titlul cărţii), pentru că am fost marcată de o ambiţie aparte: aceea de a scrie scrisori de dragoste în stiluri diferite, adoptând maniera unor celebri epistolieri (mai exact punându-l pe al meu personaj masculin – pătimaş – să procedeze astfel). Aşa că am citit sonetele lui Michelangelo către Vittoria Collona (precum şi ale Vittoriei către Michelangelo), apoi, fireşte, am recitit sonetele lui Shakespeare către doamna brună (indiferent dacă bruna femeie a fost chiar femeie sau, totuşi, bărbat). Am parcurs Suferinţele tânărului Werther, ba chiar şi epistolarul dintre Eminescu şi Veronica Micle (deşi intitulat patetic, acest epistolar nu este deloc de lepădat, îşi are părţile lui scintilant-sfâşietoare, pe alocuri). Dar textele esenţiale pentru mine au fost minunatul epistolar dintre Abélard şi Helöise (al căror mormânt m-a tulburat la Paris, în cimitirul Père Lachaise, deşi eu ajunsesem acolo în scop omagial jimmorrisonian!) şi Vita Nuova de Dante (unde obsesia şi pasiunea autorului pentru Beatrice este atât de intensă încât devine aproape smulgătoare de unghii!). Am migălit la aceste texte, încercând să extrag din ele esenţa stilului fiecăruia, pe care să-l prelucrez mai apoi pentru textul prim din Naşterea dorinţelor lichide. Nimic din toate acestea nu a fost observat de către criticii literari care au scris despre cartea mea. Nici o nuanţă. Nu mă plâng de acest lucru, întrucât prelucrările mele stilistice au fost tacite şi ghemuite, bine camuflate, nicidecum afişate la vedere sau explicite.

Chestiunea este că am descoperit acum, citind Cartea neagră a lui Orhan Pamuk, cea mai simplă şi frumoasă scrisoare de dragoste cu putinţă. Sunt dezolată că nu am descoperit-o pe când scriam la textul meu din NDL, ca să o pot folosi şi adapta. Aşa încât nu îmi rămâne decât să o transcriu aici. Este foarte simplă (am spus-o deja), dar are, cu toate acestea, o intensitate tulburătoare (eu am scurtat, însă, scrisoarea cu pricina şi am concentrat-o în două rânduri). Iat-o:

Draga mea, frumoasa mea, întristata mea, s-a abătut vremea restriştei asupra noastră, vino, de oriunde te-ai afla. Vino, căci s-a împlinit timpul.

P.S.: Citind de nu ştiu câte ori această scrisoare ghemuită şi concentrată, mi-a venit ideea să fac o carte (o antologie) în care să colectez şi să colecţionez cele mai intense şi vii scrisori de dragoste găsibile în cărţile pe care le-am parcurs eu până acum (romane sau corespondenţă şi memorii; poeziile nu intră aici, mă interesează strict epistole care să respecte întru totul structura cu pricina). Cine ştie? Poate chiar voi face antologia aceasta cândva.

17 răspunsuri to “Entry for May 11, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    ca de obicei, imaginea ii apartine lui Remedios Varo.

  2. Michel Martin Says:

    Aplaud ideea. Sunt un fan al corespondentei, de orice natura ar fi ea, iubesc hartia, plicurile, semnaturile, cerneala, tusul masinii de scris si chiar si mai noul printer. De la siropos, lasciv la intelectual, formal, imi place tot ce tine de corespondenta. Ma delecteaza poate la fel de mult ca biografiile, pana la urma este o ramura a lor. „Vino, caci s-a implinit timpul”, imi aduce aminte de un vers al meu „timpul care va sa vina/ veni”. In privinta lui Orhan Pamuk sunt reticent. Inca nu am terminat „Ma numesc Rosu” si tind sa ma feresc de marile hituri. Cred ca de la dezgustul pentru hitul Coelho mi se trage. Desi, desigur, nu se pot compara.

  3. Mesmeea Says:

    atunci poate michel imi da vreo idee in privinta altor carti mai mult sau mai putin celebre, unde se gasesc scrisori teribile de dragoste (indiferent daca sint scrise de barbati catre femei sau invers).

    din pamuk recomand doar „cartea neagra”.

    oricum cea mai frumoasa carte pe care am citit-o de vreo 10 ani incoace este „pamintul de sub talipile ei” de rushdie, care ea, in intregime, cartea, este o enorma scrisoare de dragoste.

    interesanta potriveala tematica si stilistica a prozei lui pamuk cu versul „michelesc”.

  4. Michel Martin Says:

    Fan al corespondentei = Practicant. In acest context. Din pacate, nu am aprofundat corespondenta in literatura, am preferat biografiile, probabil am fost prea ocupat sa port corespondente decat sa le citesc. Oricum, nu e timpul pierdut.
    Totusi, imi vine in minte „Lui Don Juan in eternitate”, Hortensia Papadat-Bengescu, scrisorile imaginare ale Biancai Porporata catre Don Juan ma dau si acum peste cap. Impecabile pentru mine.

  5. Mesmeea Says:

    gracias pentru sugestii, am retinut!

  6. Blanche Fleur Says:

    Acum vreau sa ma apuc de Laclos, asa ca o sa ma mai gandesc la epistole. Pamuk mi-e drag si o sa citesc neaparat „Cartea neagra”

  7. carmen does Says:

    [am inregistrat deci inca un don juan.] 🙂

    epistole/corespondente ‘reale’ sau ‘fictionale’-imaginate-imaginare? (chiar daca se pot contine – ba chiar e de dorit – una pe cealalta.)

  8. Mesmeea Says:

    corespondenta de orisicare, reala sau imaginara, plus proza. asta vreau. epistole de aici.

  9. carmen does Says:

    bun. realmente ma voi gandi la asta. cred ca veti gasi/avea multi sustinatori.

  10. Artemis Says:

    Acum nu stiu ce sa zic. Intotdeauna am crezut ca oricat de mare si de bun ar fi un critic literar, niciodata nu va putea intelege si analiza in intregime opera unui scriitor/poet, but maybe that’s just me…

    Ah, NDL, NDL…

  11. carmen does Says:

    artemis, dar sunt atatea moduri in care poti analiza & intelege ‘operele’ astea, incat nu are sens sa pui problema asa. si, daca criticul – mare sau nu – nu poate sa epuizeze ‘opera’, atunci cred ca e vorba de meritul scriitorului, si nu de neajunsul primului.

  12. Mesmeea Says:

    astept sfaturi livresti cu miza reala, atunci.

    NDL suna deja ca LSD? multumiri pentru videoclipul cu Jim M, mi-a cazut bine, aliona!

    inteleg ca stilistica epistolara ininteligibila (livresc) din NDL ramine meritul meu (desi criticii nu au priceput nimic), asa ca ma indrept triumfatoare spre odaia somnului…

  13. Mesmeea Says:

    Pisiciocortazar ma sfatuieste sa nu ii uit pe Hannah A si Martin H…

  14. Artemis Says:

    carmen does, cred ca ai dreptate. Dar cum oamenii niciodata nu se inteleg pana la capat unii pe altii, am si eu dreptate. Astfel mai ramane loc si pentru putin mister.

  15. carmen does Says:

    …din fericire. 🙂

  16. Diana Says:

    Ma gandeam la corespondenta dintre Anais Nin si Henry Miller (Correspondances, 1932-1953), apoi ar mai fi Merimee: les lettres a une inconnue; sau balzac: les lettres a une etrangere;
    ma gandeam…ce trist…am primit numai „love e-mails or sms” la anii mei…asa „e moda” acum…ar fi fain sa fie o astfel de antologie..ceva palpabil..ca mail-urile se cam pierd in „e-mailo-sfera”..

  17. Mesmeea Says:

    anais si henry miller? ar putea fi, intr-adevar.

    am fost uituca. dintre toti cei care au scris sau au prezentat „nasterea dorintelor lichide”, mihaela ursa si costi rogozanu au comentat putin despre un anumit post-wertherianism al celui dintii text din NDL.

Lasă un răspuns la Michel Martin Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: