Anunţ (oficial, sic!)
M-am cam săturat de mesajele hapsâne pe care le-am primit pe mail şi care mă chestionează dacă sunt vrăjitoare. Nu sunt, dar aş putea fi, la naiba (aş putea fi, fără să fiu, vreau să spun). Pe ce lume trăim? Ce-i cu oamenii, au înnebunit? Coropişniţe şi scorpioni. Aşa încât le fac rugămintea tuturor nevrăjitorilor şi nevrăjitoarelor care nu ştiu nici să se joace şi nu au nici simţul umorului (y compris noir) şi duc lipsă acută de fantezie să se ducă în altă parte şi să îşi servească acolo porţia de realitate, doar nimeni nu îi sileşte să citească AICI, la mine.
Blogul întreţinut de Mesmeea încearcă o revrăjire a lumii, atât cât o lasă aceasta (lumea) şi atât cât mă vor ţine puterile. Cui nu îi place, nu are decât să nu mai amuşine prin aceste locuri, că doar nu este silit şi nici purtat în lanţuri şi cu cătuşe!
Gust din plin sindromul Alice in Wonderland, drept care nu l-aş da nici pentru premiul Anti-Nobel.
Mesmeea Cuttita's Blog 
mai 8, 2008 la 2:21 am |
:)) M-a scos din starea de BCU postarea asta si fara sa vreau sa fiu rautacioasa m-a facut sa…rad!:D
mai 8, 2008 la 3:19 am |
chicoteala nu strica niciodata! numai ca eu sint cam pusa pe hartza acum…
mai 8, 2008 la 4:29 am |
da, am citit articolul de mai jos. intr`adevar, plin de ezoterism obscur si descantece… si durand a avea baza vrajitoreasca atunci cand cainele meu va castiga cupa davis de unul singur.
iar pentru cei care merg la louvre ca sa vada unde a murit un personaj din codul lui da vinci, doua 5 vorbe: PACT FICTIONAL, LITERATURA VS. ISTORIE.
fericiti cei saraci cu duhul, ca n`au limite in interpretare.
mai 8, 2008 la 4:32 am |
asa ca hermeneuti magico-empatici din toate zonele, uniti-va…
mai 8, 2008 la 4:50 am |
desi consimt la artzagul tau, cred ca incuiatii cu pricina ar fi mai simplu de-ncuiat pe veci daca le-ai da apa la moara, daca ai intretine iluzia drept realitate si ai incerca sa vezi pana unde sunt dispusi sa mearga… tot iti place tie mai mult fantezia decat realitatea…
mai 8, 2008 la 5:07 am |
dulce ursulina, aceasta-i solutia ta inteleapta, a mea e altfel, intotdeauna neinteleapta…
mai 8, 2008 la 5:59 am |
Nu este corect, daca nu le place o postare, sa treaca maI departe. Ce faze slabe fac unii! Merita ignorati pour toujours
mai 8, 2008 la 6:12 am |
ce-am vazut eu pe langa naivitatea pe care au vazut-o oamenii de (la) litere. cei care va acuza sau cei care vor sa le confirmati suspiciunile legate de vrajitorie, sunt chiar cei care (va) cred mai mult decat (va credeti)/nadajduti dvs. bineinteles, veti spune, dvs stiti cu precizie matematica unde sa trageti linia intre joc, viata, realitate, fantezie, vis si alte amestecuri (am observat ca se merge pe dihotomii, acestea pot fi facute „la alegere”, daca tot e nevoie de ele). sunt unii care-s convinsi ca: „la naiba, ati putea fi”. va acrediteaza. poate unul sau doi dintre cei care v-au contactat, poate mai multi. altii, nu stiu, poate-s cusurgii, rautaciosi si asa mai departe, mai departe, mai departe….ca nici nu mai conteaza.
mai 8, 2008 la 6:28 am |
comentariile si concluziile de la o „iluzionista” sint intotdeauna binevenite. alors…
oamenii cred ceea ce vor sa creada (din tot felul de pricini, de obicei fiindca viata lor e fada si plata, incolora etc.), dar si tot ceea ce nu vor sa creada (fiindca sint fragili, vulnerabili). iar cind la mijloc este un „personaj” exotic, o dascalita mai ciudata ca fel de-a fi si o scriitoare excentrica, ei, bine atunci lucrurile o iau razna la nivel de proiectii. exista, insa, sau ar trebui sa existe un discernamint al cuvintelor, indiferent de aceste proiectii.
magie incercam sa cultivam cu totii in viata noastra. in sensul unui halou tainic, care ne inminuneaza pe noi insine. chestiunea este, insa, alta – oamenii au uitat sa se joace, nu mai stiu ce inseamna atmosfera si dispozitie ludice. si in acest caz ce este de facut decit sa ii lasi sa piara in legea lor! sa piara, deci.
mai 8, 2008 la 6:30 am |
ca sa vezi: unde dai si unde crapa!
de curiozitate l-am pus si pe prietenu sa-l citeasca ( care e inginer in devenire si nu prea are treaba cu literele) si nici pe departe nu s-a gandit sa eticheteze autorul drept potential vrajitor…cred ca uneori nu se mai vede padurea de copaci, de asta se ajunge la interpretari de genul asta;
mai 8, 2008 la 6:35 am |
voila, intelighentsia tehnica rezoneaza intelept. proiectiile elucubrante tot de la filologi si altii asemenea lor ni se trag, deh! doar sintem in aceeasi bransa si breasla.
mai 8, 2008 la 7:00 am |
Nu cred in vrajitoare decat la modul metaforic (si in Margarita, dar aceea era fictiune, proza, I mean).
Nu stiu ce sa mai zic… Oameni si oameni…
mai 8, 2008 la 7:13 am |
Metaforic se poate citi jucaus.
mai 8, 2008 la 7:33 am |
ay, sarmana margarita, ce i-ar fi facut pozitivistii si cum ar fi sfirtecat-o, daca ar fi avut acces la controlul vietii ei! spre norocul nostru, nu au avut, insa, acces.
mai 8, 2008 la 7:52 am |
referitor la ce a scris Micaela (cu intretinerea iluziei) e foarte adevarat.O prietene de a mea,dupa ce a murit bunica ei a fost la bunicul ei ramas in acea casa,iar o vecina a luat-o la rost ca de ce doarme in casa bunicii decadate ca aceasta ar fi clocit un ou noua zile la subrat si ca din asta ar fi iesit un diavol(ca de aia ar fi avut bunica ei bani),iar colega mea a rugat-o sa il descrie,iar dupa ce batrana a terminat de descris „dracusorul”,colega mea a raspuns:”a ala mic si verde?dorm cu el in pat”.de atunci acea batrana de cate ori o vede trece pe partea cealata.Deci asta ar putea fi un mod de exorcizare a nedoritilor de pe blog si din casuta de mail.hihi
mai 8, 2008 la 8:28 am |
Sigur, doar asa se poate scapa de indivizi in astia. Chiar nu stiu de ce nu incap oamenii unii de altii nici pe bloguri, ca realitatea e cum e. toti avem nevoie de joc si de povesti, dar unii confunda planurile. Depinde de cum judeca fiecare. Mie imi place blogul mesmeic, uneoi comentez, alteori, nu, dar ma face sa ma simt ca lumea.
mai 8, 2008 la 8:56 am |
ioana, de unde se vede treaba ca sinteti obstinata, a intrat de 3 ori comentariul ioanic (asa ca am sters repetitiile). fireste ca e buna ideea si solutia – dar nu stiu daca mi se si potriveste neaparat sa fac pe buhuhu si bau-bau si flop-flop pe matura in zbor. ma gindesc mai degraba la solutii ludic-ironice de „exorcizare” a celor care interpreteaza exagerat si neavenit. on verra.
didi, confuzia de planuri, despre asta-i vorba. yesss.
mai 8, 2008 la 9:21 am |
scuze ca am trimis de trei ori comentul,dar am avut o probleme cu internetul si nu se incarca,iar cand s-a incarcat s-a incarcat triplu ca ii dadusem trei clicuri. Cat de figura de bau-bau,intradevar nu vi se potriveste,dar nu toata lumea trebuie sa stie ca nu vi se potriveste si ma refer la cei ce nu va cunosc personal.Eu zic ca e ok sa mai pozeze fiecare in ipostaza de rau din cand in cand.Mai stiti poate fi la fel de ludic sa ne jucam si de-a raii din vreme in vreme
mai 8, 2008 la 9:39 am |
… atunci poate imi voi cumpara o peruca verde si betisoare cu pucioasa, ca sa stim o treaba…
mai 8, 2008 la 12:13 pm |
Uneori, poetii (adica aceia cu comportament poetic, adica viu, adica adevarat, adica… si aici e cuvantul secret al fiecarui poet) sunt siliti (desi ei se lasa siliti cumva tot de dragul, alas, lumii acesteia) sa spuna niste lucruri pe care nu ar vrea sa le spuna, dar asta este. Lumea lor, a niciunuia dintre cei de care am pomenit si care in mod sincer sunt asa, nu este vreun univers spiritual edulcorat, pseudo-neo-medieval, fandosit initiatic sau rebel de dragul lumii. Exista dreptul si libertatea fireasca a comportamentului poetic, exista facultatea umana a posibilului (ca tot ai scris de Durand), exista necesitatile invizibile ale noastre. Asa sa se stie si mai multa atentie, pentru cei ce critica fara energie, fata de lumea poetilor care, n.b., se intampla (si) in lumea noastra.
mai 8, 2008 la 1:04 pm |
„facultatea umana a posibilului” si „necesitatile noastre invizibile” – doua formule made in de-scribor. imi dau ok-ul. dar numai daca nu mi se pun in circa plonjari extraterestre sau de batwoman! nu am nici aripi de cauciuc, nici unghii lungi…
mai 8, 2008 la 1:39 pm |
Bine. Asa sa fie. Nu se vor intampla aceste puneri in carca, in cele din urma cartile vor functiona, stiu ele cum si cand, si ca o platosa, una… noctiluci(ani)ca si simpatica.
mai 10, 2008 la 12:29 pm |
citesc de ceva vreme blogul dumneavoastra si niciodata nu mi s’a parut ca ar fi ceva vrajitoresc (magic, da – dar mie mi se pare o alta categorie), dar oamenii, chiar si cei ai mileniului 3 mai pastreaza cateva urme ale Inchizitiei Spaniole si traiesc cu un fel de spaima continua de vraji si blesteme… Mama mea a fost acuzata, nu o data,ca ar merge pe la „popi” si ar tine „posturi”, cand ea este destul de indepartata de asti oameni; oricum, asa cum zicea si ea, nu poti face nimic impotriva credintelor fiecaruia si cel mai bine este sa’i ignori, a vie…
mai 10, 2008 la 12:36 pm |
exact despre asta e vorba. oamenii confunda calificativul magic cu vrajitorescul in sens tare, cu aplomb.
poate, insa, ca i-am luat si eu prea in serios pe cei infipti exclusiv in realitate!