Entry for March 31, 2008

Fetiţele şi fetele care am/au fost odinioară

Nu am avut perspectiva infernală ÅŸi promiscuă asupra vieÅ£ii la bloc (eu fiind trăitoare la bloc, de la naÅŸtere până în zilele noastre) decât după ce am intrat în adolescenţă: jenă, lipsă de intimitate corporală ÅŸi psihică, haos, comuniune silită ÅŸi pervertită etc. Până la 15 ani, însă, viaÅ£a mea la bloc a oscilat între a fi un Palat al minunilor sau o Curte pitorească a Miracolelor ori o Agora improvizată. Totul a depins de fapt de mulÅ£imea copiilor de vârsta mea ÅŸi mai ales de mulÅ£imea fetiÅ£elor ÅŸi a fetelor din acel bloc, cu care aveam ce împărtăşi. Pentru că la parter locuia Hanelore cea zveltă, florală ÅŸi binecrescută, care ÅŸtia să spună poveÅŸti aromitoare ÅŸi să-mi împletească părul în cozi; tot la parter locuia Antonela, cu ai cărei părinÅ£i erau prieteni părinÅ£ii mei, drept care uneori săream direct din curte pe fereastra de la bucătărie a Antonelei, ca să mănânc ceva, orice; la etajul doi stătea Corina, cea care mi-a arătat întâia dată ce înseamnă un casetofon ÅŸi muzică bună de puÅŸtoaică – în plus Corina învăţa foarte bine, era premiantă, aÅŸa încât eram lăsată în preajma ei măcar pentru faptul că aÅŸ putea deprinde ÅŸi eu oarecare aplecare spre învăţătură (mai exact către matematici), ca să nu mă mai joc cât era ziua de lungă; la etajul trei locuiau Carmen ÅŸi încă o Corină ÅŸi, deÅŸi nu eram foarte apropiată de ele, comunitatea noastră de fete înrudite ca vârstă îşi spunea cuvântul; la acelaÅŸi etaj cu mine locuia Lili, or, mama lui Lili făcea niÅŸte plăcinte cu magiun pe care încă nu le-am uitat – când îmi venea cheful, săream pur ÅŸi simplu balconul la Lili, fie ca să o trag de păr ÅŸi să o aud cum se smiorcăie, fie ca să mănânc niÅŸte plăcinte, fie ca să mă uit la televizor; la etajul cinci locuia Danuta, aghiotanta mea, cu care mă plimbam până pe la zece seara pe malul SomeÅŸului, iar la miezul nopÅ£ii ieÅŸeam la fereastră unde prelungeam discuÅ£iile, pufăind câte o Å£igară improvizată aiurea din paie – mă mai duceam la ea ÅŸi ca să ronţăi castraveciori pipăraÅ£i, făcuÅ£i după o reÅ£etă specială; la etajul ÅŸase locuiau două austere surori unguroaice, Melinda ÅŸi Bobi, care stăteau mai mult în casă decât pe-afară; la etajul nouă locuia Henrieta, care avea o păpuşă uriaşă, de un metru înălÅ£ime, păpuşă care mergea de una singură ÅŸi vorbea, drept care adăstam în apartamentul Henrietei ca să vedem ciudăţenii – aici se mai găseau papagali, hărÅ£i uriaÅŸe ale lumii, cărÅ£i magice de joc ÅŸi tot felul de alte lucruÅŸoare speciale. Nu în ultimul rând la etajul zece, cum ar veni, se găsea uscătorul unde urcam vara pentru a privi lumea prin binoclu ÅŸi pentru a alerga periculos pe acoperiÅŸul blocului. Dar edificiul în care locuiam avea ÅŸi destui băieÅ£i, unii mai potlogăreÅ£i, alÅ£ii mai indiferenÅ£i, alÅ£ii cusurgii ori, dimpotrivă, meseriaÅŸi într-ale vieÅ£ii, cum le spuneau fetele. Ce vreau să spun este că blocul nostru a fost o adevărată mană cerească în perioada copilăriei ÅŸi chiar a adolescenÅ£ei, măcar pentru faptul că am avut acces la o grămadă de vieÅ£i ÅŸi poveÅŸti cu bucle în timp, a căror desfăşurare a făcut adesea deliciul meu. Percepeam edificiul în care locuiam ca pe un turn stratificat în labirinturi la vedere, care se vărsau unele în altele. Nu mai contau nici zgomotele neplăcute, nici certurile dizgraÅ£ioase, nici inundaÅ£iile, nici scorojeala zidurilor, nici spaÅ£iul minim de trai. ÃŽmi plăcea să degust camerele-chilii ÅŸi percepeam nu arareori lucrul acesta ca pe o călugărie binevenită. Aveam cât se poate de limpede senzaÅ£ia de cuib, pe care o casă uriaşă de oameni nu mi-ar fi putut-o da. Eram copil născut ÅŸi crescut la bloc, prin urmare nu puteam avea deprinderi legate de spaÅ£ii largi, nu aÅŸ fi înÅ£eles în ruptul capului zenitul, de pildă, ci îmi plăceau înghesuiala, chirceala moale, senzaÅ£ia de cocon. Mă simÅ£eam apărată la bloc. Eram protejată tocmai de spaÅ£iul mic, limitat, în care ce altceva puteam să fiu decât un fetus umblător! Sau o călugăriţă pitică! Circulam, apoi, după cum s-a văzut deja, cu obiÅŸnuinţă ÅŸi firesc, prin apartamentele mai multor familii, nici măcar nu mai intram pe uşă întotdeauna, ci săream direct pe balcon sau pe fereastră. Lucrul acesta îmi dădea senzaÅ£ia de spiriduÅŸ, care se poate strecura prin orice fel de deschizături. Curioasă, iscodeam pe unde puteam, chiar ÅŸi acolo unde nu aveam acces întotdeauna. Vara, când ploua, ocupam cu o ÅŸleahtă de fete ÅŸi băieÅ£i casa scărilor, unde ridicam corturi din pături ÅŸi jucam cărÅ£i: corturile acestea erau tot o formă de a interioriza blocul în care locuiam. Ne plăcea înghesuiala, atingerile nesexualizate încă pe vremea aceea, ascuÅ£imea vorbelor de ÅŸagă. ÃŽn spatele blocului, pe o grămadă de pietre de construcÅ£ie, improvizam echipaje de astronauÅ£i ori scafandri ÅŸi imitam niÅŸte seriale la modă (Planeta giganÅ£ilor sau PierduÅ£i în spaÅ£iu, de pildă). La începutul adolescenÅ£ei, comuniunea ÅŸi colectivitatea s-au mai franjurat, dar încă aveam odăi de întâlnire între fete ÅŸi poveÅŸti cu nemiluita, miÅŸcându-ne prin bloc precum niÅŸte viitoare sirene. Apoi, brusc, nevoia acută de intimitate ÅŸi-a cerut drepturile ÅŸi viaÅ£a la bloc a devenit o povară: dizgraÅ£ioasă, umilitoare, frustrantă, jenantă, mutilantă, sufocantă etc. De aici începe, prin urmare, un alt capitol. Cât despre fetiÅ£ele ÅŸi fetele de odinioară, doar despre câteva mai ÅŸtiu astăzi ceva: una a ajuns o matroană impresionantă, din care doar ochii ei frumoÅŸi de anţărÅ£ mai dau semn că grăsimea nu i-a sufocat sufletul ÅŸi mintea; o alta, cea mai ascetică ÅŸi încuiată, este astăzi o performantă intelectuală tehnică tocmai la Paris; o alta, cea mai-cea mai-cea mai dragă mie odinioară, a înnebunit ÅŸi îşi duce zilele menÅ£inându-se cu greu la limita realităţii ÅŸi a presupusei normalităţi. Henrieta a ajuns în Australia încă din timpul regimului comunist, iar una dintre Corine e măritată cu un uriaÅŸ din Alaska. Despre celelalte fetiÅ£e ÅŸi fete nu mai ÅŸtiu nimic, vremea le-a înghiÅ£it complet.