Entry for March 18, 2008



Cum am scris Submarinul iertat la două sau patru mâini

(II)


O să încerc, de dragul clarităţii, să explic care a fost povestea acestei poezii, dar cer iertare dacă nu voi reuşi întru totul. Poezia conţine ea însăşi tot felul de comentarii despre geneza şi desfăşurarea ei.

Cred că-i o poezie croită dintr-o grămadă de poveşti, câteva spuse în întregime, altele numai fragmentar. Pe Ruxandra am întâlnit-o o singură dată, la Neptun în 2006, la festivalul Zile şi nopţi de literatură. Mi-a dat o carte de poezii, iar acestea mi-au pătruns ca nişte săgeţi în inimă şi mi-au reînnoit credinţa în poezie. Efectul a fost imediat, ca un drog. Poezia cere tot timpul atenţie, jurăminte de fidelitate, probe de încredere, e o iubită capricioasă, greu de menţinut. Scriu romane, eseuri, predau, ţin conferinţe, călătoresc, e greu pentru mine să mă dau în întregime poeziei. Din când în când uit de ea, dar când îmi reamintesc, cum a fost cazul cu poezia Ruxandrei, mă fulgeră, mă aruncă jos şi mă bate ca un crivăţ personal.

Submarinul iertat este povestea completă a unei relaţii dificile, de la primele semne de tandreţe, prin luptă (sau lupte) pe moarte, până la o împăcare necesitată de înţelepciune (sau ceva asemănător), distanţă, literatură, tehnologie. „Submarinul” cu şi-n care călătorim (câteodată înăuntru, câteodată pe el sau sub el) e firul epic. Săracul submarin, pe care-l abuzăm mai mult decât îl mângâiem, ne-a salvat din tot felul de marine barochisme monstruoase şi ne-a permis dramele intelectuale. Mi se pare că am trăit „mii de ani… în tot atâtea clipe” când am scris poezia şi de multe ori am simţit că am pătruns adânc în zone psihologice nepermise altor forme.

Ruxandra a sugerat ideea şi titlul poemului. Titlul mi s-a părut ridicol, iniţial. Submarin? Iertat? De cine? Aceste întrebări au avut efectul unei treziri treptate. Am început cu intenţia veselă de a elucida absurditatea titlului, prin nişte replici deştepte şi jucăuşe, dar m-am trezit în plină postură de apărare pe un câmp nocturn cu focuri şi fantome. Poezia ne-a creat rapid un alt spaţiu, un alt timp, făcându-ne să fim două făpturi care au funcţionat la un nivel de trăire intensă, aproape insuportabilă.

Este un poem scris prin e-mail. Faptul că era noapte la mine în America şi zi la Ruxandra în România şi viceversa ne-a dat de la început o senzaţie ciudată. Am locuit într-o zonă neobişnuită din timp, într-un interstiţiu unde nu ajung mulţi. De multe ori m-am trezit brusc în miezul nopţii, simţind zorile în România şi văzând ecranul de la computerul Ruxandrei luminându-se. La un moment dat am pierdut logica zilelor mele de lucru şi am dormit foarte puţin. Poezia m-a posedat. Am uitat de şcoală, de orar, de programe. Am fost somnambul şi obsedat. Am scris ca un nebun şi am aşteptat răspuns imediat de la Ruxandra, iar dacă răspunsul nu venea la timp făceam crize isterice ca o fată. Ştiu ce spun aici, pentru că una din „temele de lucru” ale submarinului a fost alternanţa „fată-băiat” şi „femeie-bărbat”, iar noi ne-am schimbat des rolurile. Poezia a câştigat o intensitate în plus din modul în care am colaborat prin e-mail. S-a întâmplat uneori că mi-am pierdut corpul şi m-am subţiat ca un „pixel” care a călătorit din ecranul meu direct în ecranul Ruxandrei.

La începutul poemului pot fi distinse vocile poeţilor şi personajelor, dar mai târziu vocile pot fi distinse numai când insistă ele să fie distinse. Sunt şi locuri unde ne-am asumat reciproc vocile. De multe ori ni le-am împletit muzical. A treia voce există şi ea, dar poezia e istoria unei multiplicităţi, un cor de personaje care au fost scoase din noi de „submarin.”

Am scris cât mi s-a părut necesar să înţeleg, să aud şi să răspund la ce am citit; şi am scris un pic mai mult atunci când trebuia să-i dau Ruxandrei avânt să continue. De multe ori m-am oprit, simţind că nu mai pot suporta, dar Ruxandra m-a lecuit cu vrăji şi m-a pus pe picioare să mai lupt încă o noapte-zi. Atunci a scris mai mult ea la poem.

Am avut discuţii multe iscate de ceea ce am scris. Unele sunt reflectate în text, altele s-au desfăşurat în scrisori lungi şi scurte, un text interesant şi el, cred, o poveste înafara poveştii, câteodată tehnică, altădată mai lăuntrică.

Reclame

20 răspunsuri to “Entry for March 18, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    fotografia este de la prima lectura integrala a „submarinului iertat”, la sibiu, in octombrie 2007, intr-o cafenea underground, exact in seara cind formatia muse (la care era cit pe ce sa ma duc la concert) se producea la bucuresti.
    intre timp, „submarinul iertat” a fost nominalizat la premiile romania cultural, care se vor decerna luni, la teatrul odeon. sa ma duc, sa nu ma duc? habar nu am, voi hotari duminica.

  2. DeScribor Says:

    Pai sa uram succes subamrinului caruia, dintre atatea vietati-vehicul, i s-a permis (adica… iertat) sa ajunga in zone aparte.

  3. DeScribor Says:

    subamrinului…

  4. Micaela Says:

    sigur sa te duci. doar e asa de placut sa iei premii.

  5. Mesmeea Says:

    subamrinului sau sumbarinului? sumbarin suna in limba africana, oarecum – subamrin suna in limba nebulonica (nebuloasa), describorica. cit despre iertare, ehei, multi o rivnim, nu doar vehicolul-vietate.
    co-pilotii ii multumesc lui describor pentru tinutul pumnilor. precum si mihaelei. precizez, insa, ca este vorba deocamdata despre o nominalizare, nu despre premiul propriu-zis.

  6. Blanche Fleur Says:

    nu stiu de ce mi s-a sters postarea anterioara, felicitari inca o data

  7. jeniact Says:

    si eu vreau sa castige

  8. Malintzi Says:

    Marturisirile ambilor poeti sunt binevenite pentru lamurirea cetitorului. Interesant e ca starea pe care autorii marturisesc ca au avut-o atunci cand au scris poemul, s-a resimitit din plin la lectura publica, cand energiile pozitive si negative te copleseau (vorbesc aici de lectura de la Cluj). Poemul e impregnat cu o energie distructiva (a amandurora) care iti arde pielea uneori. Echilibrul e dat de ironia de calitate si de micile sau „marile” animozitati – prilejuri de a zambi pe sub mustati. Cat despre „povestea inafara povestii”, depinde de autori, daca va fi spusa sau nu, cetitorul poate doar sa astepte si sa spere :-). Va tin si eu pumnii pentru premiu, desi nu stiu exact despre ce e vorba

  9. Mesmeea Says:

    pai multumiri pentru atitea ginduri empatice si mingiicioase, in ordinea lor inversa – malintzi, jeniact, didi!
    la sibiu a fost intiia repetitie si obisnuirea auditiva a copilotilor (dat fiind ca am scris poemul prin mail, doar la sibiu ne-am auzit vocile recitind textul ca atare, in cafenea), dar la cluj, oho, ei, bine, la cluj a fost un soi de aproape ceremonie shamanica, avind in vedere energia perceptibila in lectura. nu in ultimul rind, la cluj s-a petrecut alchimia completa cind, acum rid cind imi amintesc (dar malintzi a fost martora), l-am oprit pe andrei din lectura – la un moment dat – crezind ca citeste partitura mea. de fapt era partitura lui, dar molipsita de lectura shamanica, ajunsesem sa confund benefic versurile scrise de unul cu ale celuilalt!

  10. carmen does Says:

    despre poza anterioara avusesem senzatia ca era dintr-un moment al (co-)scrierii efective. interesant de vazut si asa ceva.

  11. Mesmeea Says:

    atunci am sa tot rulez pozele citirii submarinului la sibiu (la cluj nu am facut fotografii, dar s-a filmat tot, prin urmare exista cd-ul cu filmul-recital complet – iar lectura a avut loc in fosta baie si odaie de rugaciune a calugaritelor care s-au salasluit la inceput de secol XX in actuala facultate de litere!), daca imaginile pot fi si ele hermeneutice in sens submarinic-iertat!

  12. Blanche Fleur Says:

    Si pe cand apare cartea la tg mures?

  13. Mesmeea Says:

    amicii mi-au spus ca submarinul se gaseste de vinzare, in editie „imblanita” (adica in catifea stacojie), mai scumpa ceva decit versetele satanice, la libraria carturesti din bucuresti. dar cartea poate fi comandata si direct la editura brumar din timisoara, asa cum am precizat cu alt prilej.

  14. Andrei C Says:

    Comentatori calzi ai mesmeei, sunteti proba unei intimitati cu poezia care lipseste la noi! Incep sa banuiesc ca submarinul are portul principal in transilvania, exact cum am zis in poem, si se aseamana cu submarinul construit de inginerii rusi pentru cartelul colombian in muntii andes la o distanta de cinci mii de kilometrii (vertiginosi) de la mare. Cel andean a fost descoperit de autoritati prin satelit, al nostru prin zvon (satelit etern).

  15. Mesmeea Says:

    Andrei, vezi ca ai scris gresit transilvania, de-acum nu mai poate fi decit TRANSYLVANIA, precum in submarinul iertat! si, da, hiha, sa fie portul principal aici…

  16. jeniact Says:

    s-a schimbat poza; e mai potrivita; se vad cele patru maini

  17. jeniact Says:

    of, nu se vad decat trei, dar s-a inteles ce am vrut sa spun

  18. Mesmeea Says:

    … si voi mai tot schimba poza, pina cind nu va mai putea spune nimeni cite miini sint si cite au scris submarinul…
    diseara afisez poza cea mai sugubeata de dinainte de prima lectura a vietatii-vehicol

  19. muriel_the_illusionist Says:

    felicitari amandurora pentru volumul scris la mai multe maini si nu stiu cate minti si felicitari mesmeei pentru ca i-a „reinnoit credinta” lui A.C. in poezie, that’s something. scrierea submarinului, din cele citite, inteleg ca a fost o experienta neobisnuita, probabil ca si rezultatul este, in aceeasi directie, o combinatie intre obisnuit(e) si neobisnuit(e).

  20. Mesmeea Says:

    multumiri pentru cele zise mai sus. in ce priveste rezultatul, prefer formula exclamativa a lui andrei codrescu – „am facut impreuna un monstru frumos”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: